Iranul și teroriștii Hamas au obținut multiple succese foarte importante în plan tactic, operativ și strategic atunci când au impus Israelului armistițiul în schimbul eliberării unora dintre ostaticii luați pe 7 octombrie, apreciază expertul în politici de apărare Hari Bucur-Marcu. Acesta spune că această încetare temporară a focului mai arată și incapacitatea SUA de a-și impune punctul de vedere.
Liderii Hamas au câștigat un răgaz pentru a-și reorganiza forțele care erau în pragul distrugerii complete. Israelul a fost forțat, conform acordului de încetare a focului, să înceteze supravegherea electronică, video și audio, ceea ce le-a permis teroriștilor să reia legăturile fără a-și dezvălui pozițiile.
În paralel, se constată o inversare a priorităților inițiale pentru Israel. Acesta urmărea nimicirea Hamas și, apoi, eliberarea ostaticilor. Acum este invers. În plus, s-a confirmat evaluarea inițială a Hamas, care a anticipat corect valoarea ostaticilor capturați pe 7 octombrie. În acest timp, armistițiul va genera noi narative pozitive pentru propaganda teroristă în Occident.
Mai jos, analiza tactică, operativă și strategică a situației din războiul Israelului cu Hamas, așa cum o vede fostul ofițer de aviație Hari Bucur-Marcu.
„La nivel strategic, Hamas câștigă o fază importantă în războiul hibrid dus pe mâna lor de Iran, împotriva Statelor Unite și a Israelului”
„La nivel tactic, procedeul inedit de eliberare selectivă a ostaticilor răpiți din Israel, în 7 octombrie, pe timpul masacrelor săvârșite de teroriștii Hamas, contra opririi focului, deci a activităților militare israeliene în Fâșia Gaza, are următoarele consecințe militare:
– Liderii teroriștilor Hamas au acum, adică pe timpul opririi focului, ocazia să primească informații despre situația din teatru a propriilor lor forțe, să transmită ordine, să dea misiuni, adică chestii pe care nu le puteau face pe timpul operației active a IDF (Forțele de Apărare Israeliene) decât cu riscul de a se desconspira, de a-și dezvălui locația, în condițiile în care supravegherea israeliană electronică, video și audio, este comprehensivă și în care singurele operații de succes ale teroriștilor Hamas au fost cele planificate și conduse prin mijloace antice (întâlniri față în față conspirative, solii și altele asemenea).
– Teroriștii Hamas, cei care încă nu au părăsit nordul Fâșiei Gaza, au posibilitatea să se regrupeze, să se deplaseze din ascunzători în alte locuri de refugiu sau siguranță, să își completeze rezervele de muniții, armamente și logistice, precum și să primească noi ordine sau misiuni, după caz.
– Hamas are posibilitatea să folosească situația generată de oprirea focului și de eliberarea graduală și selectivă a ostaticilor israelieni pentru a genera știri punctuale (ce se întâmplă, de la oră la oră, cu ostaticii), știri ce contribuie la propaganda de succes a teroriștilor, mai ales în rândul opiniei publice occidentale democratice.
– IDF are posibilitatea să își odihnească militarii, să se regrupeze, să evalueze situația din teatrul de operații, să planifice acțiunile tactice următoare, să folosească alte mijloace de culegere de informații despre inamicul terorist Hamas decât observația aeriană (oprirea căreia a făcut parte din pachetul negociat pentru eliberarea unora dintre ostatici) și ale chestii din astea, în condițiile în care oprirea acțiunilor militare la nivel tactic, înainte de îndeplinirea misiunilor zilei sau perioadei tactice sunt întotdeauna generatoare de frustrări la nivelul luptătorilor și de maximizare a incertitudinilor, la nivelul comandanților și planificatorilor militari.
La nivel operativ, oprirea focului, ca preț pentru eliberarea selectivă și graduală a ostaticilor capturați în 7 octombrie, din Israel, este ea însăși un succes evident pentru Hamas.
Adică:
– Validează aprecierea operativă inițială a planificatorilor acțiunilor teroriste Hamas, că invadarea unor așezări din Israel, în 7 octombrie, pentru comiterea de crime în masă și mai ales pentru acțiuni de răpire a unor ostatici evident fără semnificație militară (copii de la prunci la preadolescenți, femei în vârstă, mame cu copii etc.), are o semnificativă valoare operativă, ce a putut fi confirmată atât pe timpul contraofensivei israeliene, împotriva Hamas, în teritoriul controlat politic, militar și administrativ de Hamas, din Fâșia Gaza, cât și pe timpul opririi focului, la momentul ales de aceiași planificatori Hamas.
– Confirmă că Hamas păstrează încă (după șapte săptămâni de la invazia și masacrele din 7 octombrie) inițiativa operativă în conflictul militar declanșat de acea invazie. Adică, în continuare Hamas este partea în conflict ce impune condiții, ce stabilește când se vor folosi ostaticii ca monedă de schimb, atât pentru oprirea temporară a focului și a contraofensivei IDF, cât și pentru eliberarea unor palestinieni arestați și în parte condamnați în Israel, pentru infracțiuni cu caracter terorist. Și mai ales Hamas este partea care determină cât timp vor continua să rămână în control operativ al momentului de oprire a ostilităților.
– Tot la nivel operativ, Israel nu numai că nu câștigă nimic din oprirea ostilităților, dar se expune și unei „răciri” a tempo-ului operativ, într-un moment al operației ce îi dădea posibilitatea IDF să demonstreze opiniei publice occidentale și internaționale că desfășoară o operație militară în respect față de dreptul umanitar internațional și al legilor războiului, dar și să producă dovezi de la fața locului privind încălcarea flagrantă a aceluiași drept internațional umanitar și a acelorași legi ale războiului de către administrația Fâșiei Gaza, adică a Hamas, care a transformat spitale, școli și moschei în obiective militare, destinate agresării Israelului. De altfel, luarea de ostatici pe timpul unei operații militare este ea însăși listată în dreptul internațional printre crimele de război.
La nivel strategic, încetarea temporară a focului, pentru a facilita eliberarea graduală și selectivă a unora dintre ostaticii israelieni, răpiți la 7 octombrie, are următoarele consecințe politico-militare:
– Demonstrază că decidentul strategic al acțiunilor teroriste ale Hamas este fără îndoială Republica Islamică Iran. Lucru ce s-a văzut cu ochiul liber când Hamas a eliberat în prima zi 13 ostatici israelieni, după negocieri îndelungate, în Qatar, cu participarea Egiptului, dar și 12 ostatici asiatici (marea majoritate thailandezi), care au fost rezultatul unei decizii luate de Iran, fără vreo negociere cu participarea vreunei a treia părți.
– Mai demostrează că Statele Unite sunt incapabile să își folosească puterea politică, diplomatică, economică și culturală de care dispune (adică orice altă putere decât cea militară), pentru a impune un comportament umanitar atât Iranului, cât și Hamasului, ca să nu mai vorbim despre impunerea vreunei soluții de pace, cum ar fi auto-dizolvarea Hamas, dezarmarea luptătorilor Hamas și apoi a întregii Fâșii Gaza, predarea criminalilor teroriști Hamas unor entități independente internaționale, pentru dreaptă judecată pentru crimele lor și altele din astea. Ori ca să nu mai vorbim despre faptul că Statele Unite se dovedesc strategic impotente să își elibereze proprii ostatici aflați în hrubele Hamas, în Gaza, d-apoi să îi pedepsească pe teroriștii vinovați de uciderea altor cetățeni americani, în 7 octombrie.
– Demonstrează că eliberarea ostaticilor trece din locul doi pe locul întâi, în meniul de obiective strategice ale operației IDF. Pe locul întâi era, până acum, desființarea Hamas, adică a organizației teroriste ce continuă să aibă ca misiune strategică dispariția statului Israel, prin anihilarea totală a populației, culturii și civilizației israeliene, așa cum o cunoaștem azi. Asta, în condițiile în care operația militară a forțelor de apărare israeliene obținea succese operative și dădea speranțe că ar fi dus la atingerea primului obiectiv, cel al dispariției Hamas, într-un orizont de timp previzibil.
– La nivel strategic, Hamas câștigă o fază importantă în războiul hibrid dus pe mâna lor de Iran, împotriva Statelor Unite și a Israelului.
Desigur, mai sunt și alte consecințe decât cele politico-militare, amintite mai sus. Ba chiar este foarte posibil să-mi fi scăpat mie și alte consecințe politico-militare, de care nu mi-am dat seama ori care nu mi s-au părut suficient de relevante pentru a le menționa aici. (…)”
Hai sa fim seriosi…daca ar fi avut serios de pierdut-militar vorbind ,credeti ca evreii ar fi acceptat armistitiul cu teroristii??Ce forte mai are Hamasul,decimat in proportie de 90% in decurs de doar 1 luna? Toate tunelurile folosite pentru invazie si luare de ostateci sunt distruse,caci dupa cum a marturisit fostul prim ministru israelian ,Yehud Barak,(marturisire socanta pentru presa pro palestiniana din occident,cum e CNNul!)ele au fost construite cu ajutorul Israelului,acum 40 ani,nu pentru invadare ,ci pentru aprovizionarea spitalelor din Gaza….asa ca nimic din infrastructura Gaza nu este straina armatei Israelului! Ii credeti asa naivi pe evrei,blindati si inarmati pana-n dinti si de prietenii lor americani,dar si cu experienta in lupta antiterorista din zona de zeci de ani???