O imersiune profundă în universul societății și al sistemului militar din Rusia, realizată de istoricul și cercetătorul britanic Chris Owen, arată de ce Armata lui Putin este, în esență, nereformabilă. Scurta analiză, publicată de scoțian pe contul său de Twitter, este realmente zguduitoare, cu exemple concrete. Și totuși, realitatea de bază zugrăvită nu este nici nouă, nici surprinzătoare. Jurnalista Anna Politkov a plătit cu viața când a descris corupția din armata rusă în cartea „Rusia lui Putin”, iar militarul Marat Gabidullin a lăsat să se înțeleagă multe lucruri în „Memoriile unui mercenar din grupul Wagner”.
Pe scurt, Chris Owen explică faptul că întreaga societate rusă e structurată după reguli mafiote care rezultă din „cultura de gangster a Rusiei”. Corupția a putrezit complet, pe interior, cel mai mare stat și cea mai numeroasă armată a lumii. Absolut toată societatea plătește „krișa”, taxa de protecție piramidală care se strânge pornind de la „talpa țării” în sus. Fiecare ia de la cei mai slabi ca el și livrează eșalonului superior, pentru ca în final ștabii să cotizeze la Putin însuși.
Armata nu face excepție. Britanicul prezintă numeroase cazuri celebre prin care arată că soldații sunt jefuiți de bandele de mafioți aflate mână-n mână cu ofițerii. Când cineva nu plătește krișa, e bătut, umilit, torturat și șantajat. Sunt citate situații în care unități întregi au fost obligate să plătească, ani întregi, taxe de protecție. Într-unul din cazuri, chiar ofițerii care comandau baza militară au fost bătuți de rackeți fără ca aceștia din urmă să sufere consecințe. Ba dimpotrivă, ofițerii respectivi și-au retras plângerile și au fost mutați în alte părți, iar activitatea mafiotă a continuat nestingherită.
Într-un alt caz, un ofițer superior corupt, care luase mâncare pentru vite pe post de hrană pentru propriii soldați, a scăpat cu fața curată la proces, pentru ca apoi să se dovedească faptul că plătise mită 190.000 de dolari și că banii ajunseseră la cel mai înalt nivel în Ministerul Justiției.
Citiți mai jos o descriere zguduitoare a statului mafiot care este Rusia de azi, un sistem gangsteresc devenit reformabil, în care KGB-ul joacă un rol central.
„De ce ai nevoie de protecție față de infractori și de ce să-ți dorești să fii ca ei dacă ești în armata rusă? Răspunsul se află în cultura de gangster a Rusiei”
1/ If you’re in the Russian military, why do you need protection from these people but also aspire to behave like them? The answer lies in Russia’s gangster culture. In this third 🧵 in a series, I’ll look at some factors behind the epic scale of Russia’s military corruption. pic.twitter.com/CAe5HqfuMq
— ChrisO (@ChrisO_wiki) June 20, 2022
„Dacă ești în armata rusă, de ce ai nevoie de protecție față de acești oameni, dar și de ce aspiri să te comporți ca ei? Răspunsul se află în cultura de gangster a Rusiei.
Rusia a fost deseori descrisă ca fiind un stat mafiot. Poate că este mai util să o numim un stat mafiotizat – un stat în care societatea în general a adoptat tactici și un limbaj criminal. Crima organizată din Rusia are o istorie îndelungată, care datează cu mult înainte de epoca sovietică.
Eforturile sovietice de combatere a criminalității s-au întors împotriva sistemului – gulagurile au devenit centre de antrenament și de recrutare pentru infractori și au stimulat formarea de bande. Oficialii sovietici corupți și KGB-ul au ajuns să folosească rețelele criminale pentru a suplini nevoile pe care statul nu le putea satisface sau ca active pe care le puteau renega.
Rețelele criminale au ieșit din umbră în timpul erei Gorbaciov, exploatând liberalizarea economică. Când URSS s-a prăbușit în 1990 și activele sale au fost privatizate, oficialii au apelat la infractori pentru a-i ajuta să lichideze proprietățile de stat recent dobândite.
Societatea din multe părți ale fostei URSS – nu doar din Rusia, ci și din Ucraina – a devenit astfel „mafiotizată”. Comportamentul criminal a devenit modul normal în care se făceau lucrurile. Oligarhii au folosit mijloace criminale pentru a obține averi, iar crima organizată rusă a devenit globală.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale criminalizării Rusiei a fost dezvoltarea „krișa” (literal, un „acoperiș”) ca principiu de organizare a societății rusești. În termeni simpli, este o taxă de protecție.
Dobândești krișa – protecție – de la alții pentru a-ți permite să-ți desfășori afacerile, legitime sau nu. Fără ea, poți fi vulnerabil în fața dușmanilor sau a celor care pur și simplu vor să fure de la tine. Adesea înlocuiește sistemele de poliție și de justiție corupte și defecte din Rusia.
Krișa poate fi obținută prin plăți în natură, prin obligații sociale sau politice sau pur și simplu prin mită. Funcționează la toate nivelurile, de la întreprinderi obișnuite la politicieni de top. Funcționează, de asemenea, în cadrul grupurilor de crimă organizată, care caută krișa de la funcționari corupți.
Krișa stă la baza unei mari părți a corupției din cadrul forțelor armate ale Rusiei. Acestea sunt la rândul lor vulnerabile la gangsterism. În mai multe regiuni, bandele de crimă organizată au terorizat, extorcat, jefuit și atacat întregi unități militare, probabil sub protecția krișa.
Într-un caz, în orașul Iurga din regiunea Kemerovo, între 2017 și 2021, un gangster pe nume Mudaris Tartikov – poreclit Mandarin sau Mișa Ursul – a extorcat trei brigăzi militare cu sediul acolo. Baza a fost supranumită „locul blestemat” de către soldații ruși.
Banda lui Tartikov a înființat un punct de control chiar la intrarea în bază, unde erau opriți și extorcați de o parte din bani soldații sub contract îi ziua de salariu, pe data de 10 a fiecărei luni. Soldații care refuzau erau răpiți, bătuți, umiliți, înregistrați pe cameră și șantajați.
Tartikov s-a lăudat că avea „legături” – adică krișa – cu forțele de ordine locale, comandanții militari și chiar cu FSB (vechiul KGB – n. red.), agenția de securitate internă a Rusiei. Probabil că acest lucru era adevărat: a fost arestat în februarie 2021, dar a fost eliberat la scurt timp, se presupune că după ce a plătit o mită.
Cazuri similare au fost raportate în întreaga Rusie, în Ulan-Ude, Trans-Baikalia, Celibinsk și Fokino. Un punct comun este că se întâmplă adesea în teritorii îndepărtate, unde puterea Guvernului central este slabă, iar Guvernele locale și poliția sunt covârșitor de corupte.
Un alt caz notabil s-a întâmplat în Sergeevka, un sat din apropierea graniței cu China, dominat de o mare bază militară. Divizia de mitraliere și artilerie cu sediul acolo a fost terorizată ani de zile de un gangster pe nume Ruslan Kobeț, care locuia chiar în bază.
Kobeț îi extorca în mod regulat pe cei 2.500 de soldați din Sergeevka și jefuia vehiculele depozitate în bază. Cel puțin jumătate dintre soldați plăteau pentru krișa, banda intrând în bază pentru a-și colecta dările – probabil protejați de ofițeri pe care Kobeț îi mituise pentru propria krișa.
„Uneori, o sută de mii (de ruble), iar alteori o jumătate de milion, sunt retrase din unitate în ziua de plată”, potrivit unui membru al bandei din Sergeevka. Nu erau doar gangsterii, ci și alți soldați care erau implicați în racolările de șantaj.
Într-un incident care a evidențiat impunitatea sa, un Kobeț beat și banda sa i-au bătut pe locotenent-colonelul Faizaliev, șeful serviciilor de vehicule de la Sergeevka, pe căpitanul Grigoriev, șeful artileriei, și pe căpitanul Șagan, șeful recunoașterii, plus mai mulți sublocotenenți. Dar Kobeț nici măcar nu a fost arestat.
Ofițerii agresați și-au retras declarațiile date la poliție și au fost transferați la alte unități. Lui Kobeț i s-a interzis să intre în bază, dar a ignorat ordinul. S-au luat măsuri împotriva lui doar atunci când jurnaliștii au dezvăluit cazul, dar șantajul a continuat oricum.
Polițiștii au fost staționați în interiorul bazei, dar singura schimbare reală, potrivit soldaților din Sergeevka, a fost că, în loc să își plătească krișa în interiorul bazei, acum mergeau în sat pentru a face plățile. „Sănătatea este mai importantă decât banii”, după cum a spus unul dintre ei.
Într-un mediu în care corupția este universală, puțini sunt dispuși să o conteste. Soldații din Iurga au plătit pentru că toți ceilalți făceau acest lucru. Ei nu aveau nicio cale de atac. Unii dintre ofițerii lor făceau probabil parte din banda de rackeți, în timp ce comandanții lor nu voiau să știe.
De asemenea, comandanții militari nu aveau jurisdicție asupra infractorilor civili și nu doreau să coopereze cu poliția civilă, deoarece acest lucru le-ar fi expus propriile nelegiuiri. După cum spun militanții anticorupție, „se crede că este greșit să scoți rufele murdare din baracă”.
Cum s-a încheiat cazul Iurga? Oficial, nu a fost descoperit niciun caz de șantaj din partea personalului militar. Mudaris Tartikov a fost arestat din nou în decembrie 2021, în urma unor proteste publice, iar în prezent așteaptă să fie judecat pentru o acuzație cu o potențială pedeapsă de 7 ani de închisoare.
Krișa lucrează la toate nivelurile în armata rusă. Multe cazuri de corupție nu ies niciodată la iveală, deoarece vinovații sunt protejați. Chiar dacă activitățile lor sunt identificate, este posibil ca aceștia să nu fie niciodată urmăriți penal din cauza krișa. Și chiar dacă sunt urmăriți penal, krișa îi poate scăpa ușor.
Cu altă ocazie am menționat exemplul colonelului Serghei Serkin. Fost ofițer șef al proviziilor pentru Districtul militar din Caucazul de Nord, acesta a fost mituit pentru a cumpăra 3.500 de tone de hrană pentru vite care putrezește rapid pentru a fi folosită ca hrană pentru trupele sale.
Deși Serkin a fost arestat și judecat, în loc să primească pedeapsa de 5 ani cerută de procurori, tribunalul a decis că acesta „a încălcat legea în mod absolut dezinteresat”. A primit o amendă modestă și a fost eliberat din arest, păstrându-și chiar și gradul.
Ulterior, s-a aflat că judecătorul, Vladimir Bukreev, a primit o mită de 190.000 de dolari de la Serkin. Mai mult, conform mărturisirii ulterioare a lui Serkin în instanță, aranjamentul fusese pus la cale de la bun început la cele mai înalte niveluri ale sistemului de justiție militară din Rusia.
Potrivit lui Serkin, adjunctul procurorului militar din Moscova i-a spus „cine se ocupa de cazul meu și (…) a spus că soluția la această problemă valora 500.000 de dolari”. Serkin a plătit o mită inițială de 160.000 de dolari, dar nu a fost suficient pentru a împiedica trimiterea cazului în judecată.
Krișa merge direct la vârful sistemului. Am evidențiat, de asemenea, povestea fostului ministru rus al apărării, Anatoli Serdiukov, demis în 2012 în mijlocul unui scandal de corupție de 3 miliarde de ruble, după ce a fost descoperit în halat de baie în apartamentul de lux al amantei sale din Moscova.
El a fost acuzat de o infracțiune relativ minoră, dar a fost amnistiat de Vladimir Putin în 2014. Este clar că obținuse krișa de la Putin. S-a zvonit pe scară largă că a fost prins din motive politice și nu juridice, din cauza reformelor sale în domeniul militar rusesc.“
Anna PolitkovSKAIA. Aşa e numele ei în rusă. Nu Ana Politkov. Din ce limbă e tradus (prost) articolul?