Dispariția de pe print a ziarului „Gazeta Sporturilor” este, fără discuție, o tragedie nu neapărat pentru presa din România (deși chiar asta reprezintă) – pentru că asta interesează mai puțin publicul –, cât pentru țara în sine. România era și până acum pe ultimul loc în Europa la presă scrisă. Moartea GSP, ultimul ziar sportiv pe hârtie din țară, nu face decât să adâncească problema. Dispariția printului spune, de fapt, ceva despre popor în ansamblul său.
Dar, dincolo de aceste realități imediate, trebuie spus că, de fapt, „Gazeta Sporturilor” închisă de Ringier nu urma să împlinească anul viitor 100 de ani, așa cum crede toată lumea. „Gazeta Sporturilor” care s-a închis miercuri, 1 noiembrie, n-are nicio legătură – în afara numelui furat! – cu „Gazeta Sporturilor” din 1924. Ba dimpotrivă.
V[ prezentăm, pe scurt, adevărata poveste a cotidianului care s-a închis brusc miercuri, 1 noiembrie 2023, prin decizia patronatului său elvețiano-bulgar.
„Gazeta Sporturilor” cea originală s-a înființat în 1924 și a murit în 1947, după 23 de ani de existență, fără a mai fi reînviată vreodată.
Vechea „Gazeta Sporturilor” a funcționat extraordinar în perioada interbelică, fiind o publicație foarte influentă în sportul românesc. Atât de influentă, încât a reușit să dea jos un fotbalist de pe transatlanticul Conte Verde, care ducea echipa națională spre prima Cupă Mondială, ca să urce unul din jurnaliștii publicației. Acest episod a generat și o criză în Uruguay, unde se ținea Mondialul, deoarece după primul meci, câștigat cu Peru (scor 3-1), România înregistrase foarte mulți accidentați, iar în cel de-al doilea joc n-au mai fost suficiente rezerve ca să-i înlocuiască pe cei indisponibili. Așa că, împotriva țării-gazdă, în echipa tricoloră a fost nevoie să fie retitularizat unul dintre fotbaliștii „rupți” de peruvieni în partida anterioară. România a jucat, practic, în 10 meciul cu Uruguay, pe care l-a pierdut cu 0-4.
A fost o perioadă de două decenii în care „Gazeta Sporturilor” era o forță pe piața presei românești și o oglindă a sportului plin de efervescență din România Mare.
Problemele au început spre finalul războiului, după instaurarea regimului comunist.
Pe 25 martie 1945 apărea pe piață primul număr al publicației „Sportul Popular”, ziar înființat de noua Organizație a Sportului Popular. Aceasta din urmă era o structură creată de Frontul Național Democrat (blocul partidelor care erau, de fapt, conduse de comuniști) și avea ca scop preluarea controlului asupra sportului românesc de la Uniunea Federațiilor Sportive din România, considerată structură „burgheză”, „reacționară”, aparținând „claselor exploatatoare”.
În mod similar, „Sportul Popular” era gândit cu scopul de a înlocui „Gazeta Sporturilor”, pornind de la același principiu al luptei de clasă.
O vreme, „Sportul Popular” și „Gazeta Sporturilor” au mers în paralel. Situația se înrăutățea însă pe zi ce trecea, deoarece autoritățile comuniste șicanau „Gazeta Sporturilor” și favorizau fățiș „Sportul Popular”.
Principala metodă prin care noul regim comunist a influențat concurența între cele două publicații a fost hârtia. Autoritățile au acordat „Gazetei” hârtie tot mai puțină și tot mai scumpă, obligându-i pe jurnaliștii de la acest ziar să ridice mereu prețul și să tipărească mai puține exemplare.
Prin comparație, „Sportul Popular” beneficia de hârtie din belșug la prețuri mici și o distribuție mult mai bună.
Iată câteva repere privind evoluția prețului celor două publicații sportive, ca să vedeți cum se distruge concurența, după o rețetă terorist-comunistă:
- 4 ianuarie 1947: „Gazeta Sporturilor” costa 500 de lei, „Sportul Popular” – 500 de lei;
- 9 martie 1947: „Gazeta Sporturilor” – 2.000 de lei, „Sportul Popular” – 1.000 de lei;
- 7 aprilie 1947: „Gazeta Sporturilor” – 7.000 de lei, „Sportul Popular” – 5.000 de lei;
- 18 aprilie 1947: „Gazeta Sporturilor” – 10.000 de lei, „Sportul Popular” – 5.000 de lei.
Aceasta este și ziua în care „Gazeta Sporturilor” moare. Este ultimul număr, publicația dispare brusc de pe piață, sufocată de concurența neloială și presiunile autorităților. Aici descoperim, de fapt, o coincidență cu situația din 1 noiembrie 2023, când „noua «Gazeta Sporturilor»” avea să fie închisă tot pe nepusă masă.
În ultimele luni de dinaintea dispariției sale, produsă pe 18 aprilie 1947, „Gazeta Sporturilor” ajunsese să mai apară de numai 5 ori pe săptămână (luni, miercuri, vineri, sâmbătă și duminică), în timp ce „Sportul Popular” apărea 7 zile din 7.
După 18 aprilie 1947, „Sportul Popular” a rămas singura publicație sportivă din România. La un moment dat, s-a renunțat la termenul „Popular” din titlu, astfel că a rămas „Sportul”.
Lipsa concurenței și utilajele învechite (datând chiar din perioada interbelică) au făcut ca, timp de patru decenii, calitatea acestei publicații să lase foarte mult de dorit. Cititorii puteau găsi abia marți rezultatele competițiilor disputate duminică. Jocuri de sâmbătă aveau o cronică după 3-4 zile. La sfârșitul anilor 1980, calitatea hârtiei și a tiparului erau aceleași din 1947!
În decembrie 1989, după producerea revoluției și înlăturarea lui Ceaușescu, toți cei care slujiseră vechiul regim au intrat în panică. S-a declanșat o febră a deghizării vechilor structuri sub denumiri noi.
Partidul Comunist a fost reorganizat în Frontul Salvării Naționale. Nicolae Ceaușescu a fost înlocuit cu Ion Iliescu.
Similar, în presă, „Scînteia” (organul de presă al PCR) și-a schimbat numele în „Adevărul” (rămânând însă organul de presă, neoficial de-acum, al FSN).
„Scânteia tineretului” a devenit „Tineretul liber”.
„Informația Bucureștiului” a devenit „Libertatea”.
Iar publicația „Sportul”, cea care ucisese „Gazeta Sporturilor” în 1947, a furat numele victimei sale, rebotezându-se – evident – „Gazeta Sporturilor”.
Pentru ca lucrurile să fie și mai cinice, unii dintre membrii redacției „Sportul” care au furat numele „mortului” în decembrie 1989 făcuseră parte, în tinerețe, chiar din echipa „Sportului Popular” care sufocase adevărata „Gazeta Sporturilor”. E ca și cum Silviu Brucan, care l-a trimis la închisoare și la moarte pe Iuliu Maniu în anii 1947-1953, și-ar fi schimbat numele în Iuliu Maniu, în 1989!
Făcând un nou salt în timp, pentru a reveni în zilele noastre, la momentul 1 noiembrie 2023, ziarul care și-a încetat acum apariția pe print n-are absolut nicio legătură cu „Gazeta Sporturilor” originală, care a murit ucisă de autoritățile comuniste pe 18 aprilie 1947, după 23 de ani de existență. În perioada martie 1945 – aprilie 1947 a încercat să reziste pe piață, într-o concurență neloială cu „organul” noilor autorități comuniste, „Sportului Popular”.
Rezumând, „Gazeta Sporturilor” care a fost închisă de trustul Ringier pe 1 noiembrie 2023 a apărut pe 25 martie 1945, sub numele de „Sportul Popular”, ca trompetă a noilor autorități comuniste aduse de ruși. Publicația și-a schimbat denumirea în decembrie 1989, imediat după revoluție, trecând de la „Sportul” la „Gazeta Sporturilor”. Miercuri, vechiul „Sportul” – rebotezat „Gazeta Sporturilor” fără să fi plătit preluarea brandului sau să fi cerut voie ca să-l folosească, dar erau vremuri în care România nu avea o lege a drepturilor de autor, totl se putea fura – și-a închis ediția tipărită, rămânând doar online.
La final trebuie făcută o precizare – tocmai pentru a evita speculațiile. Actuala echipă a „Gazetei Sporturilor”, compusă din jurnaliști tineri, valoroși și cu principii morale, n-are nicio legătură cu evenimentele din perioada 1945-1989. Cei mai mulți dintre ei probabil că nici nu erau născuți atunci când vechea echipă a „Sportului” a decis să-și însușească, fără niciun drept, numele defunctei „Gazeta Sporturilor”. Din contră, prin felul în care actuala redacție și-a apărat principiile morale, a demonstrat că lucrurile se pot schimba și că în spatele brandurilor, al numelor și al titlurilor – chiar și furate – se află întotdeauna oamenii.
„Cristoiu spune ca „Rusia poate are dreptate” cand vrea ca Romania sa fie scoasa din NATO si sa recada in sfera de influenta a Moscovei”
DACA PARTIDULUI SI SECURITATII LE E MAI BINE ASA, MAI TREBUIE SA NE „CONVINGA” PRIN UNELTELE DE PROPAGANDA ?
Articolul pare scris la comanda trustului Ringier.
Dupa cum se straduieste sa demonstreze autorul, Ringier ar fi desfiintat o gazeta care, „în afara numelui furat”, nu are nicio legatura cu cea ar fi implinit 100 de ani de existenta in 2024, sau 100 de ani de la infiintare. Ci una care s-a „rebotezat”dupa 1989, asa cum PCR a devenit FSN, Ceausescu a devenit Iliescu etc…
Nici macar in gluma nu era momentul unor asemenea asocieri.
Este momentul condamnarii situatiei in care a ajuns presa, aflata la discretia unor trusturi interesate doar de bani.
Era momentul solidarizarii cu atitudinea colectivului ziaristilor de la Libertatea si Gazeta Sporturilor – pe care autorul ii lauda de mantuiala, „pentru a evita speculațiile”, nu pentru atitudinea lor, pentru curajul lor.
Scuzați, e un comentariu jalnic.
Adevarul va supara, sau nu ati inteles.
Articolul este cât se poate de real, cu precizarea că se poate spune și că această Gazeta Sporturilor n-are nicio legătură cu Sportul popular/Sportul și face la anul 100 de ani, dar întrerupți între 1947-1989, o pauză de 42 de ani.