Banu. John Ion Banu. A fugit din România comunistă, s-a întors să candideze la președinția României democrate

John Banu este, evident, Ion Banu. Dar după ce a emigrat în America, în 1985, nu a făcut clasica schimbare, din Ion în John, ci a ales să se numească, pentru tot restul vieții, John Ion Banu. Și american, dar și român.

„Primul lucru pe care l-am făcut, când am ajuns în America, a fost să-mi pun numele John. Acum, în acte, mă cheamă John Ion Banu. Dar nu pot spune că sunt John, când de fapt eu sunt Ion. Prietenii apropiați îmi spun Jean”.

John I. Banu este președintele Ligii Româno-Americane (Romanian-American League), organizație non-­profit pe care a fondat-o în Hollywood, statul Florida. Una dintre cele mai active forme de organizare a românilor din SUA.

De asemenea, John Banu este președintele Camerei de Comerț Române din America, având sediul la Fort Lauderdale, Florida.

Recunoscător lui Ronald Reagan

Pe John Banu l-am întâlnit la o acțiune Repatriot, organizată la București în toamna anului 2016. Cu acea ocazie am realizat și un interviu în studioul Nașul TV, pe parcursul căruia am descoperit un personaj fascinant. Unul cu mentalitate 100% americană, dar cu suflet 100% românesc. Această combinație l-a și ajutat să reușească într-o lume a concurenței totale, iar apoi să urce în avionul de București pentru a participa la diverse evenimente care vizează Diaspora.

Când a emigrat, în 1985, Ion Banu avea 32 de ani. Făcuse Politehnica bucureșteană, era inginer mecanic și lucra de aproape zece ani la un institut de proiectare metalurgică, dar nu vedea nicio perspectivă într-o Românie închisă ca o cușcă.

„Povestea plecării mele nu e spectaculoasă. Nu am trecut Dunărea înot, nu am fugit noaptea pe fâșie, cu grănicerii pe urmele mele. Îi admir pe cei care au făcut-o, dar drumul meu a fost altfel. Am emigrat oficial, cu soția și fiica mea, din motive politice. În acte, evident, am trecut motive economice, nu se putea altfel. Aprobarea plecării noastre definitive nu a venit însă ușor. Au fost câțiva ani de insistențe, de muncă susținută. M-au ajutat mult americanii, care au făcut diligențe pe lângă guvernul comunist. Președintele Statelor Unite era Ronald Reagan, a cărui politică a făcut posibilă plecarea mea, dar și – câțiva ani mai târziu – prăbușirea regimurilor comuniste. Îl iubesc pe Reagan! Și, prin el, mi-au rămas la suflet republicanii. Evident că l-am votat pe Donald Trump, care a promis, printre altele, controlul granițelor”.

Angajat. Partener. Investitor. Proprietar

Ajuns în America, John Banu s-a așezat de la început în statul Florida. Primul său job a fost la o firmă specializată în cercetări și echipamente oceanografice, General Oceanics Inc. „A fost o șansă uriașă pentru mine. După doi ani, am devenit partener în cadrul companiei. Am trăit visul american, acela de a avea propriul business, astfel că în 1987 am deschis o reprezentanță prin intermediul căreia lucram pentru câteva firme germane. Puțin după aceea mi-am vândut acțiunile la General Oceanic, iar în 1990 am înființat Ocean Test Equipment Inc. Este un business în aceeași branșă, pe care l-am dezvoltat, am adus și unele inovații, am obținut brevete. Mi-a mers bine, de ce să nu recunosc? Poate că am avut și noroc, dar știu că am muncit mult și am mizat pe o bună organizare. Am învățat din mers și m-am adaptat, făcând schimbări tehnice ori de câte ori a fost nevoie. Rezultatele au venit oarecum firesc. Au fost și momente dificile, dar n-am intrat în panică. Încet-încet, mi-am construit un anumit prestigiu în domeniul echipamentelor pentru cercetări oceanografice, iar asta mi-a făcut viața mai ușoară”.

Printre angajații lui John Banu s-au numărat mereu și români – unii așezați de mai mulți ani în Florida, alții abia veniți din România.

Despre America

„În America am înțeles ce e capitalismul. America răsplătește seriozitatea, responsabilitatea, creativitatea, respectul pentru activitatea colegilor și pentru banii altora. E o țară care apreciază munca, în limite acceptabile, nu spre extenuare.  Dar ca să ajungi la un succes deosebit, trebuie să ai în sânge simțul de a inventa, de a risca o acțiune pe cont propriu, de a nu te limita la ce ai. Să cauți să te depășești tot timpul. Însă e important să o faci realist, cu o oarecare marjă de siguranță financiară, altfel riști să ajungi dincolo, la eșec”.

„Ceaușescu nu avea cum să reziste”

Schimbările din decembrie 1989 l-au găsit pe John Banu în Florida. N-a fost surprins de răsturnarea lui Ceaușescu. „Erau destule semnale că se va întâmpla ceva și la noi. Europa de Est se schimba rapid, vechii conducători se prăbușeau unul după altul. Mai rămăsese doar Ceaușescu, toți ochii erau pe el. Presiunea era uriașă, nu avea cum să-i reziste. Nu poți fi pentru multă vreme singur împotriva tuturor. Pe aici circulau diverse știri, iar din 22 decembrie am urmărit la televizor ce se întâmpla în România. Povestea cu teroriștii mi s-a părut ciudată de la început, iar execuția rapidă a Ceaușeștilor mi-a confirmat că e ceva în neregulă, că în spatele cortinei se fac jocuri murdare”.

„Le-aș da românilor dreptul de a purta armă”

Schimbările din România, după 1989, l-au convins pe John Banu să-și îndrepte atenția, din nou, spre țara sa natală. A încercat să convingă oameni de afaceri să investească în România. El însuși are o investiție lângă București. „Le spun tuturor că România are potențial. E nevoie de infrastructură, de construcții, de industrie, de agricultură modernă, de servicii sociale, de pregătire profesională, de multe altele. România se vede foarte bine de afară, mai ales în domenii de vârf, precum IT-ul. Pentru oamenii de afaceri, toate acestea sunt oportunități”.

Există însă și elemente care descurajează investițiile și dezvoltarea.

John Banu: „Corupţia ţine România în loc. E nevoie de măsuri eficiente pentru reducerea ei, altfel dezvoltarea va fi greoaie. Eu aş introduce pedeapsa cu moartea pentru cei care provoacă daune foarte mari statului. Şi pentru cei care omoară oameni, evident”.

Și mai are un of românul din Florida. „Să știți că a deține arme nu e rău, cum cred încă mulți români. Dacă aș avea putere de decizie, le-aş da oamenilor dreptul să deţină arme și în România. Trebuie să te poți apăra, dacă ești în pericol. Eu am cinci arme, acasă, în Florida. Nu umblăm cu ele la vedere, nu facem paradă, dar știm că ne putem baza pe ele, la nevoie”.

Cazuri medicale, secție de votare, consulat

Una dintre mândriile lui John Banu este Liga Româno-Americană, organizaţie cu obiective culturale, comunitare și civice. Câteva mii de români din Florida (dintre cei aproape 200.000) sunt prinși în activități inițiate de ONG-ul lui Banu.

„Prin intermediul Ligii am încercat să facem un recensământ al populaţiei române din Statele Unite, dar nu am reuşit, oamenii sunt reticenţi în a răspunde unor întrebări. Unii nu recunosc că sunt români. Dar viața de comunitate există. Oriunde ar fi, românii tot cu români se strâng, aşa se simt ei mai bine”.

Organizația lui John Banu a militat pentru înființarea unei secții de votare în Florida, la alegerile parlamentare din 2016. A reușit, dar – zice Banu, mâhnit – „prezența la vot a fost scăzută”.

„E păcat că românii din diaspora nu sunt interesaţi mai mult de ceea ce se întâmplă în România. Atenție: diaspora nu înseamnă doar românii care au plecat să muncească în străinătate, de unde trimit bani familiilor rămase în ţară. Diaspora înseamnă și românii stabiliţi în alte ţări, cu tot cu familii, din motive politice, economice, sociale etc.”

Tot prin Liga Româno-Americană, John Banu se implică în cazuri sociale sau medicale. „Ajutăm români bolnavi să fie îngrijiţi de cei mai buni doctori, le plătim spitalizarea, tratamentul, toate costurile. Sigur, selectăm anumite cazuri, nu putem ajuta pe toată lumea”.

Cea mai mare realizare a Ligii Româno-Americane – zice John Banu – este înființarea, în 2018, a Consulatutui românesc de la Miami, pentru care a militat asiduu. Până atunci, Liga condusă de John Banu a organizat sesiuni de consulate itinerante în Hollywood, Florida, pentru a asigura servicii consulare comunității românești din peninsulă. Acest program a compensat, măcar parțial, lipsa unui consulat general al României la Miami. Cel mai apropiat consulat se afla la Washington, la 1.700 de kilometri distanță.

Pensionar de Florida

În 2016, la clasica întrebare „Vă veți întoarce (definitiv) în România?”, John Banu a răpuns tranșant, cum îi e felul: „Nu. De ce m-aş întoarce? Viața mea e acum în Florida, acolo mi-am făcut rosturile. În Florida «îmi voi mânca pensia», cum se spune, deși îmi place să rămân o persoană activă. E greu să părăsești o lume care a ajuns la un nivel ridicat pentru o alta aflată mult mai jos. Patriotismul nu are nicio legătură cu ţara în care trăiești. Uite, eu mă implic mai mult decât mulți români de acasă, în ceea ce privește cazurile sociale sau crearea unor locuri de muncă. Din păcate, România nu e pregătită să primească înapoi cei 8 milioane de români plecaţi în afara granițelor. Nici măcar jumătate nu poate primi, probabil că nici un sfert. Dimpotrivă, văd că hemoragia continuă spre exterior. România își pierde resurse valoroase. Sper însă că va avea loc, cândva, și un flux în sens invers”.

Candidatura

Nici acum, în 2019, John Banu nu și-a schimbat viziunea, deși între timp a devenit candidat la Președinția României. Noua postură l-a făcut să stea mai mult pe la București. A învățat drumurile spre televiziuni, dar rosturile sale pe termen lung se află în Florida.

Sigur că, dacă votul i-ar fi favorabil, s-ar muta 5 ani la Cotroceni. Dar John Banu e realist și știe că drumul spre Președinție e lung și anevoios. Nu se numără printre favoriți, însă mizează pe puterea surprizei. Deocamdată se află în plină campanie, iar faptul că se numără printre cei 14 candidați admiși pe buletinul de vot, fără a fi însoțit de controverse majore (cum e cazul altor candidați), reprezintă deja un succes.