În primele luni ale mandatului său, președintele Nicușor Dan a făcut o mișcare extraordinară la vremea ei: a invitat magistrații ce au acuzat abuzurile din justiție la o discuție, chiar a promis (în mod pripit și eronat) un referendum pe tema corupției din justiție (bine că nu l-a mai făcut!). Era, totuși, un pas important al omului ce a câștigat alegerile cu sloganul ”România onestă”. Ne-am bucurat cu toții, noi, nicușoriștii.
Au venit la Cotroceni reprezentanți formali și informali ai oamenilor din justiție ce protestaseră împotriva ingerințelor politicului în munca lor și care, atunci, au crezut că au găsit un președinte care să-i sprijine, să rezolve problema, să blocheze planul securisto-comuniștilor exprimat prin zicerea lui Dan Voiculescu: ”Nu avem toată puterea până nu avem și justiția”. Cum să faci legi care să ți se aplice și ție?! Legile sunt pentru căței, nu pentru dulăi!
Ancheta jurnaliștilor de la Recorder a fost devastatoare pentru sistemul ”a sunat Lia” și trebuia anihilată. Cum? Prin invitarea nemulțumiților la cel mai important om din stat.
Să luăm o mică porție de istorie încă nepredată în școli, pentru că abia după 36 de ani de la căderea criminalului regim, prin efortul IICCMER condus de Daniel Șandru (până de curând, din păcate), istoria comunismului se va preda în școlile din România.
În volumul de interviuri ”Exil în propria țară”, realizat de Constantin Ilaș (apărut la Editura Institutul European, Iași, 2014), aflăm de la deținutul politic Sergiu Movilă (trecut la cele veșnice, Dumnezeu să-l odihnească!) un modus operandi al Securității din anii ’50 (coordonată de KGB). Securitatea a pus niște ”codoși”, după cum i-a etichetat răposatul povestitor, să meargă să racoleze nemulțumiții de politica comuniștilor pentru o mișcare împotriva regimului – de la țăranii bătrâni, autorități în comunitățile lor, până la tineri și preoți anticomuniști. Și așa a apărut ”Mișcarea Oamenilor Dreptății”, ce milita împotriva abuzurilor regimului. Și după ce năvodul Securității a adunat destui pești nemulțumiți, s-a trecut la arestarea lor, cu tot ce a presupus: detenție, torturi etc.
Să revenim! După ce acei oameni din sistemul judiciar au fost la Cotroceni și și-au prezentat public pozițiile documentate (nu simple opinii!) referitoare la abuzurile din sistemul judiciar, a început prigoana împotriva lor. Și ce a făcut președintele Dan, cel ce a conturat pentru câteva clipe istorice o mișcare a oamenilor dreptății? I-a lăsat baltă!
La întrebarea ”de ce ați tăcut?” formulată după un preambul impecabil de jurnalistul Sebastian Zachmann (bravo lui!), președintele a spus că nu are dovezi și dosare și că așteaptă ca cei ”șicanați” (victimele Inspecției judiciare) să-i prezinte dosarele cu dovezile abuzurilor. A mai spus că, întrucât a trecut criza politică de 5 luni, care i-a luat toată energia (deși problema din justiție avea vârsta de un anișor, domnule președinte Nicușor!!!), este gata să reia discuția.
Despre ce? Păi, despre dosare, pentru că președintele spune că nu există dosare ale abuzurilor. Fiecare dintre cei sancționați ar trebui să vină cu un extras din acea decizie la el, la președinte. Un dosar cu șină? – aș întreba. ”Unde să vină, la dumneavoastră?”, l-a întrebat Sebastian Zachmann. ”La mine, dacă vor”. ”Dar dumneavoastră cu ce-i mai puteți ajuta după ce au fost sancționați de CSM?”, a întrebat jurnalistul. Președintele, căutând prin tavan răspunsul, a spus că nu știe dacă au fost sancționați și că sunt doar declarații și nu dovezi de la care să poată începe o dezbatere în spațiul public.
Modalitate tipică de a mai iniția discuții la nesfârșit pentru a nu rezolva nimic. Metodă luată din circulara KGB pentru țările satelit: ”Dacă apare o problemă, să se discute în ședințe; a nu se rezolva problema!”. Oamenii trebuie ținuți în priză pe teme care chiar nu se mai pot rezolva, dar care le întrețin speranța și iluzia participării și a importanței în mecanismul puterii.
Cu toții, cel puțin votanții lui Nicușor Dan, știm că reportajele Recorder au venit cu dovezi în ceea ce privește abuzurile justiției Liei, Lianei și Cristinei. Și știm că și alte onorabile publicații de investigație au prezentat multe dovezi ale abuzurilor împotriva contestatarilor din justiție după ieșirea lor, ca niște nuferi, la discuția cu președintele. Erau, fără să știe, membri ai unei viitoare mișcări a oamenilor dreptății. Nu ei s-au organizat, ci aceia care i-au vânat. Președintele a aruncat năvodul, apoi oamenii de la cherhanaua puterii securisto-comuniste încă la putere în România au început eviscerarea prăzii.
După conferința de presă, au apărut declarații ale magistraților care i-au trimis dovezi președintelui cu privire la ceea ce reclamau. Și sunt cazuri de notorietate cu privire la abuzurile justiției Liei & company. Dar, spune președintele, niciunul nu a venit cu dosarul la mine. Ce putea să facă el cu acel dosar? Nimic, pentru că nu-i permite legea. El avea obligația să oprească mecanismul infernal al facerii unor asemenea dosare. Or, el nu doar că l-a cauționat, ci l-a întărit, i-a adus forțe noi.
Una dintre persoanele abuzate, judecătoarea Sorina Marinaș, a declarat că i-au fost depuse d-lui președinte dovezile, vreo 3.000 de pagini. Un consilier prezidențial ar fi asigurat-o atunci că acele pagini vor ajunge la președinte, iar după recenta conferință de presă i-a spus că, din păcate, nu a avut când să-i mai dea președintelui dosarul. Știa atunci, probabil, că peste un an președintele va provoca o criză politică ce-i va seca energiile. Dar despre consilieri vom vorbi în episodul următor.
