În anii ’89-’90, scriitorii basarabeni au făcut istorie. Datorită lor a început lupta noastră pentru limba română, alfabetul latin și adevăr. Ei nu s-au temut să vorbească atunci despre deportări, foamete, rusificarea școlilor, istoria falsificată și despre limba noastră românească.
În acei ani, intelectualitatea a fost pe baricade, pentru că se întâmplau prea multe nedreptăți în țară, iar Basarabia era ca o rană deschisă. Dar intelectualii au fost puternici fiindcă erau uniți și aveau aceleași idealuri. De aceea cred că nici rușii de atunci nu erau chiar atât de obraznici precum cei de astăzi, într-o societate care mai păstra totuși o oarecare conștiință națională.
Astăzi însă, pentru că vocea scriitorilor s-a stins și nu mai are cine să ne apere, rușii din Republica Moldova și-au scos capetele din nisip ca struții și se simt pe pământul acesta din ce în ce mai stăpâni. Iar acest lucru se întâmplă pentru că li-l permit atât guvernarea, cât și oamenii. Unii consideră că nu mai suntem o țară românească, aşa că fiecare nou-venit are dreptul să ne batjocorească limba și istoria și să ne pună la colț ca pe niște copii neascultători. Iar când încerci să te revolți, ți se spune: ”Dacă tot știi rusa, ce ți-i leni să grăiești rusește? Ce tot o băgați cu moldoveneasca voastră? Că doar limba moldovenească nu-i limbă internațională, dar rusa este. Grăiți rusește și nu vă fașiți mari patrioți!”.
Ei, și să nu vă mire, acestea-s gândurile unui basarabean dintre cei mulți, care a uitat ce mai înseamnă demnitate. Dar, până la urmă, cum să-și amintească dacă presa românească din Basarabia e pe cale de dispariție, în cultură nu se mai investește, iar scriitorii care organizau cândva ziua lui Eminescu sau ziua Limbii Române pe Aleea Clasicilor au dispărut, iar dintre toate discursurile lor naționaliste despre identitatea noastră românească n-a mai rămas decât marea Dictare Națională, ca și cum țara are nevoie să se știe câți dintre noi cunosc tot alfabetul limbii române?! În acest timp, în instituții publice, pe stradă, în magazine și în troleibuze suntem numiți de ruși ”român baran”!
Și atunci cum să nu zici:
”Alo, lume, de ce taci?
De ce-i lași pe porci să râgâie în public?
De ce te lași umilit/umilită în propria ta casă?
E timpul să-ți recapeți conștiința românească, fiindcă, așa cum spune și Ion Creangă, n-ar fi rău să fie bine-n țara asta”.
Pentru că suntem un neam românesc și avem o singură limbă – româna! Alta nu-i!
