Pericolul mortal care pândește România, din cauza populismului criminal al tandemului sindicate – PSD, cu sprijinul iresponsabil al AUR, l-a făcut pe un om-cheie din Banca Națională a României să iasă public și să atragă atenția, cu disperare, că ne îndreptăm spre un dezastru apocaliptic, dacă rațiunea nu revine rapid, curajos și hotărât. În loc să fie ascultat, oficialul BNR este huiduit de politicienii vizați, care cer demiterea sa urgentă! E ca și cum bețivul care și-a incendiat casa ar da cu pietre după pompierii veniți să-i salveze gospodăria.
Momentul dramatic prin care trece România a fost abordat de un specialist în economie și finanțe, Eugen Rădulescu (68 de ani), consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu (77 de ani).
Timp de trei zile (sâmbătă – luni), Eugen Rădulescu a scris pe Facebook tot atâtea texte consistente, plus trei notițe scurte, în completare.
Aparatul de propagandă al PSD – în frunte cu televiziunile de dezinformare Antena 3, Realitatea Plus și România TV – a făcut un tărăboi infernal pe seama celei de-a doua postări, cea de duminică, deși la fel de dure au fost și cele de sâmbătă și luni. Toate trei întregesc un tablou înfricoșător: ne îndreptăm cu viteză spre prăbușirea într-o prăpastie fără fund. Chiar ne pândește apocalipsa economică!
Ca angajat al Băncii Naționale, Eugen Rădulescu n-a insistat asupra vinovățiilor politice, dar, pentru claritatea demonstrației sale, i-a fost imposibil să nu pomenească sau măcar să sugereze cine ne-a nenorocit în ultimii ani și cine se comportă iresponsabil în aceste zile. Dintre piromanii de serviciu nu lipsesc liderii sindicali care refuză orice reformă și orice apel la cumpătare.
Principalele semnale de alarmă trase de Eugen Rădulescu:
- ”Sindicatele, ca și sprijinitorii lor politici, par să fie hotărâți să pârjolească totul, să arunce țara într-o criză cum nu am mai văzut în ultima jumătate de secol.”
- ”Nu înțeleg ce speră autorii acestui joc dement.”
- ”«Modelul grecesc» nu va fi ceea ce ne așteaptă pe noi. Va fi cu mult, mult mai rău.”
- ”Încet, dar tot mai sigur, ne îndreptăm spre dezastru.”
- ”Demența politicienilor a ajuns la paroxism: după ce PSD a îngropat finanțele publice, acum acționează pentru a fi sigur că Standard&Poors ne va coborî în categoria țărilor «nerecomandate investițiilor».”
- ”PSD a făcut praf legea ANI, iar acum este ferm împotriva legii privind salariile din sectorul public.”
- ”Sindicatele vor fi părtașe la îngroparea economiei și a oricărei șanse de mai bine pentru cel puțin un deceniu de acum încolo.”
- ”Sunt siderat de inconștiența sindicatelor. Menținerea nemodificată a veniturilor nominale pentru o parte a salariaților din sectorul public este absolut inacceptabilă?!”
- ”Vor urma scăderi dramatice de venituri nominale, șomaj, inflație cu două cifre – iar asta pentru mulți ani de aici înainte!”
- ”După ce țara nu va mai fi recomandabilă investițiilor, cursul valutar se va duce de-a berbeleacul, iar datoria în valută se va umfla.”
- ”Capitalurile vor ieși din România, spre încântarea decerebraților care vor să rămânem cu industria calului și să mâncăm fructe de pădure. Nu vor mai fi nici de-astea – vom mânca iarbă și scoarță de copac.”
- ”Trăim de aproape 10 ani mult peste mijloacele noastre. Consumăm pe o datorie care crește exponențial și care stă să explodeze. Suntem foarte aproape de o criză majoră.”
- ”Mai avem doar câteva zile pentru a salva ce se mai poate salva din PNRR. Dacă nu sunt adoptate legi care trenează deja de 5 ani, (…) situația se va înrăutăți foarte mult și foarte repede.”
- ”Mașina în care ne aflăm cu toții se îndreaptă cu toată viteza spre zid.”
- ”Sindicatele au un comportament total lipsit de rațiune. Liderii sindicali refuză să admită un adevăr crunt: nu mai sunt bani. Deloc!”
- ”Dacă Parlamentul va ceda presiunilor sindicale, viteza cu care ne îndreptăm spre zid va crește.”
- ”Oricine va forma noul guvern va fi obligat să adopte măsuri dure pentru reducerea în continuare a deficitului public.”
- ”O asemenea propunere (cea a liderului sindical Bogdan Hossu, care vrea noi impozite pe sectorul privat – n. red.) depășește limita nerușinării; ar fi o adevărată tragedie dacă Parlamentul ar accepta-o.”
- ”Extracția de rente din bani publici poate și trebuie să fie sever restricționată.”
Eugen Rădulescu introduce și o ironie tăioasă: ”Singura speranță rămâne în Curtea Constituțională, care poate declara neconstituționale creșterea prețurilor și deprecierea leului…”
De asemenea, el introduce ”o imagine care nu mai are nevoie de explicaţii, dar este elocventă pentru cauza reală a situaţiei în care ne găsim”: cutiile de pantofi în care-și ascund PSD-iștii șpăgile.
Eugen Rădulescu nu este un economist oarecare, ci unul de mare calibru. Între 2015 și 2023 a condus Direcția de Stabilitate Financiară a Băncii Naționale, iar acum este consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. În anii ’90 a fost director al Direcției de Politică Monetară a BNR.
Născut în 1958, la București, Eugen Rădulescu a absolvit Academia de Studii Economice (ASE), Facultatea de Finanțe-Contabilitate, în 1982. Doctoratul în economie și l-a luat în 1998. A fost director și consilier al guvernatorului BNR din 1990 până în prezent (de 36 de ani!), cu excepția perioadelor în care a activat ca președinte al Băncii Agricole, devenită Raiffeisen (1999-2002) și al CEC (2005-2007), consilier al directorului executiv al Fondului Monetar Internațional – FMI (1996-1998) și consultantal FMI, cu misiuni în Afganistan, Maldive, Tunisia, Mauritania, Gabon și alte țări.
Episodul 1 (sâmbătă, 22 august): ”Sindicatele și sprijinitorii lor politici par hotărâți să arunce țara într-o criză cum nu am mai văzut în ultima jumătate de secol”
”«Trăim în miezul unui ev aprins» – spunea Labiș, în cu totul alte vremuri și cu alte conotații. Acum, însă, evul este aprins pe mai multe fronturi. Cel mai dramatic este, desigur, cel al războiului dezlănțuit de Rusia împotriva Ucrainei. Imperiul răului ar vrea să dăinuie, dar, deocamdată, aprinse sunt localitățile ucrainene, a căror bombardare are toate caracteristicile crimelor de război. Mai nou, rușii sunt din cale afară de mirați că, pe o scară mult mai mică și cu obiective ce nu au nimic din crimele de război ale regimului fascist de la Moscova, sunt și ei «aprinși». Rafinării, rețele electrice, producători de bunuri pentru război, depozitele Wildberries și multe altele, de-a lungul și de-a latul imperiului rus, sunt făcute scrum de ucraineni.
Războiul din Orient nu dă semne de liniștire, așa că țițeiul se tot scumpește de la o zi la alta, adăugând mizeria făcută de om celei cauzate de evenimente naturale incontrolabile.
La noi, căldurile sunt tot mai insuportabile, seceta nu se domolește, iar râurile consemnează cele mai scăzute niveluri din ultimul secol. În acest timp, regiuni din Spania se confruntă cu ploi torențiale care vin după, dacă nu chiar concomitent cu incendiile de vegetație.
Mai sunt câteva zile în care să fie salvate miliarde de euro din programul PNRR, dar sindicatele, ca și sprijinitorii lor politici, par să fie hotărâți să pârjolească totul, să arunce țara într-o criză cum nu am mai văzut în ultima jumătate de secol. Eu, unul, nu reușesc să înțeleg absolut nimic din ceea ce speră autorii acestui joc dement. La cum merg lucrurile, «modelul grecesc» – țară care a pierdut aiurea două decenii de dezvoltare – nu va fi ceea ce ne așteaptă pe noi. Va fi cu mult, mult mai rău. Mă reconfortează doar faptul că liderii de sindicat, ca și cei care-i instigă, sunt atât de bogați încât nu au de ce să le pese.
În acest timp, minunile prin care unele amendamente la legi extrem de importante sunt declarate constituționale nu mai par să deranjeze pe nimeni, sau aproape pe nimeni. În schimb, urbea în care locuiesc a găsit, în sfârșit, o temă care aprinde rău spiritele: merdeneaua sau croissantul? (…)”
Episodul 2 (duminică, 23 august): ”Sunt siderat de inconștiența sindicatelor. Vor urma scăderi dramatice de venituri nominale, șomaj, inflație cu două cifre – pentru mulți ani de aici înainte!”
”Încet, dar tot mai sigur, ne îndreptăm spre dezastru. PNRR se va încheia fără ca România să beneficieze de ultimele tranșe. Demența politicienilor a ajuns la paroxism: după ce PSD a îngropat finanțele publice prin politica sa dincolo de iresponsabilă din 2024 și s-a opus cu o îndârjire sinucigașă oricărei reforme cât timp a făcut parte din guvern, acum acționează pentru a fi sigur că Standard&Poors ne va coborî în categoria țărilor «nerecomandate investițiilor». Întâi a făcut praf legea ANI, iar acum este ferm împotriva legii privind salariile din sectorul public, unde luptă cot la cot cu sindicatele – care vor fi părtașe la îngroparea economiei și a oricărei șanse de mai bine pentru cel puțin un deceniu de acum încolo.
Eu sunt siderat de inconștiența sindicatelor. Va să zică, menținerea nemodificată a veniturilor nominale pentru o parte a salariaților din sectorul public este absolut inacceptabilă, da? Când țara a depășit 60% din PIB datorie publică, iar deficitul se înțepenește undeva pe la 6% din PIB într-un an, cine și cum anume visează aceste sindicate că le va îmbunătăți veniturile în anii care urmează? Domnilor, treziți-vă! Vor urma scăderi dramatice de venituri nominale, șomaj, inflație cu două cifre – iar asta pentru mulți ani de aici înainte!
Jumătate din datoria noastră publică este în valută. La cursul de azi, cam 30% din PIB. Doar că, după ce țara nu va mai fi recomandabilă investițiilor, cursul valutar se va duce de-a berbeleacul, iar datoria în valută se va umfla. Capitalurile vor ieși din România, spre încântarea decerebraților care vor să rămânem cu industria calului și să mâncăm fructe de pădure. Nu vor mai fi nici de-astea – vom mânca iarbă și scoarță de copac.
Eu, personal, nu cred că smintiții care ne împing în această direcție (Călin Georgescu și ai lui – n. red.) chiar vor câștiga vreodată alegerile. Și dacă o vor face, tot același va fi dezastrul, dacă nu cumva mai mare, pentru că, până la urmă, problema care se pune este: cine plătește? Domnul acela care spunea liniștit că-l doare în organul genital de deficit (Marcel Ciolacu – n. red.)? Sau șeful acelui partid care se declară «antisistem», care nu a muncit nici măcar o zi în viața lui şi singurul lucru la care se pricepe este să huiduie (George Simion – n. red.)? Singura speranță rămâne în Curtea Constituțională, care poate declara neconstituționale creșterea prețurilor și deprecierea leului… (ironie tăioasă – n. red.)
Later Edit: Am preluat de pe net o imagine care nu mai are nevoie de explicaţii, dar este elocventă pentru cauza reală a situaţiei în care ne găsim…”
***
”Gabriel Biriș este mai constructiv, arată că există soluții. Mă tem ca exact aceste soluții vor fi refuzate în bloc de un Parlament sinucigaș, mână în mână cu sindicatele încremenite în secolul XIX… Că guvern cu puteri depline nu avem! Cine să ia măsurile propuse de Gabriel?”
***
”Un strigăt de alarmă vine și de la Daniel Oanță…”
Episodul 3 (luni, 24 august): ”Oricine va forma noul guvern va fi obligat să adopte măsuri dure pentru reducerea în continuare a deficitului public”
”Duminică seara am scris o postare care a doborât toate recordurile de audiență ale paginii mele. Când aștern aceste rânduri, textul a depășit deja 276.000 de cititori. Acest lucru îmi demonstrează că publicul din social media nu este preocupat doar de războiul dintre merdenele și croissant, ci și de problemele grave cu care ne confruntăm. Iar acestea nu sunt doar grave, ci și teribil de urgente; inacțiunea nu poate aduce decât un dezastru major. De aceea, simt nevoia să continui analiza începută aseară.
În primul rând, vreau să precizez că nu a fost un comentariu politic, ci unul strict economic: trăim de aproape 10 ani mult peste mijloacele noastre. Consumăm pe o datorie care crește exponențial și care stă să explodeze. Comentariul meu a fost un strigăt de alarmă: suntem foarte aproape de o criză majoră, nu doar de o scădere a consumului cu câteva procente pe fondul stagnării producției.
Nu, nu asistăm la prăbușirea pe care par să și-o dorească unii și alții. Economia noastră pare să se stabilizeze, deși condițiile externe sunt dintre cele mai teribile: o secetă fără precedent în Europa (care a determinat inclusiv oprirea centralei de la Cernavodă), războiul din Orientul Mijlociu (care menține prețul petrolului cu 50% peste nivelul din ianuarie) și incertitudini politice majore în țările dezvoltate, începând cu SUA.
Acestea fiind zise, viitorul economiei românești rămâne extrem de incert. Mai avem doar câteva zile pentru a salva ce se mai poate salva din PNRR. Dacă nu sunt adoptate legi care trenează deja de 5 ani, vom pierde miliarde de euro — bani europeni gratuiți, pe care s-a construit bugetul din acest an. În absența lor, situația se va înrăutăți foarte mult și foarte repede.
Între timp, clasa politică rămâne blocată într-o luptă corp la corp, iar mașina în care ne aflăm cu toții se îndreaptă cu toată viteza spre zid. (O paranteză: când am vorbit ieri despre riscul de a «mânca iarbă și coajă de copac», am folosit, evident, o metaforă — un răspuns la celebra «industrie a calului»).
La rândul lor, sindicatele, care reprezintă exclusiv personalul bugetar, au un comportament total lipsit de rațiune. Liderii sindicali refuză să admită un adevăr crunt: nu mai sunt bani. Deloc! Legea salarizării poate nu este ireproșabilă, dar care sunt alternativele? Batem cu pumnul în masă și rezolvăm problema? Dacă Parlamentul va ceda presiunilor sindicale, viteza cu care ne îndreptăm spre zid va crește. Repet, acesta nu este un comentariu politic. Este unul strict economic.
Singurul punct pozitiv din ultimul an a fost reducerea deficitului bugetar. Scăderea de la 9,3% din PIB în 2024 la 2% din PIB în prima jumătate a acestui an reprezintă o performanță semnificativă. Acesta a fost, de altfel, argumentul forte al autorităților care a permis menținerea ratingului recomandat pentru investiții.
Totuși, această scădere are două fețe:
1. Cum s-a obținut – A fost realizată în proporție covârșitoare prin creșterea taxelor și impozitelor, nu prin reducerea cheltuielilor publice sau prin îmbunătățirea colectării. Această abordare a generat frustrări și a oferit muniție pentru atacuri la adresa guvernului, inclusiv din partea celor care s-au opus cu îndârjire măsurilor care ar fi stopat extragerea de rente din bani publici.
2. Ce urmează – Greul abia acum începe. Până în decembrie se va fi obținut doar jumătate din reducerea necesară a deficitului, și asta doar în ipoteza în care vom încheia cu bine programul PNRR.
Oricine va forma noul guvern va fi obligat să adopte măsuri dure pentru reducerea în continuare a deficitului public. Am auzit că un lider sindical (Bogdan Hossu – n. red.) a propus o nouă creștere a taxelor pentru a satisface pretențiile salariale din sistemul bugetar. O asemenea propunere depășește limita nerușinării; ar fi o adevărată tragedie dacă Parlamentul ar accepta-o.
Soluții există. Ieri am preluat postarea lui Gabriel Biriș, care detaliază o parte dintre ele. Însă aplicarea lor presupune nu doar angajament politic, ci și clarviziune economică – exact ceea ce a lipsit atunci când s-au introdus impozitul pe cifra de afaceri sau taxa pe stâlp.
Poate că acum, în ceasul al 12-lea, politicienii noștri vor reveni la rațiune. Un guvern cu puteri depline și cu un program asumat de reforme majore ar fi un bun început. Extracția de rente din bani publici poate și trebuie să fie sever restricționată. Doar așa avem o șansă reală să evităm prăbușirea.”
***
”Observ că cele scrise de mine sunt în continuare foarte prezente public. Din păcate, unii politicieni nu fac decât ceea ce s-au deprins să facă: scandal, în dispreț total al celui mai elementar bun-simț. Cât despre apărarea intereselor alegătorilor, ce să mai vorbim.”
