Moțiunea de cenzură inițiată de PSD și AUR nu avea sens, la prima vedere. Însă, dacă ne uităm la efectele pe care deja le produce în societate și în partide, observăm că ziua de mâine poate deveni un moment de cotitură pentru alegerile din 2028, dar și pentru traseul țării în următorii ani!
Până atunci însă, riscăm să rămânem o țară cu multiple crize, greu de guvernat și periculos de aproape de marginea prăpastiei, când vine vorba de economie și buget.
1. Care e majoritatea?
Ea nu există și, cel mai probabil, nu va exista nici după ziua de marți, indiferent de rezultatul votului.
O guvernare PSD–AUR este improbabilă, având în vedere că Nicușor Dan a respins o astfel de formulă. O eventuală schimbare de poziție din partea sa ar avea costuri politice majore, greu de susținut într-un prim mandat construit pe votul a peste 6 milioane de români care au respins exact această direcție.
O guvernare PSD–PNL–USR–UDMR este, la rândul ei, puțin probabilă. Puntea de încredere dintre PSD și foștii parteneri de coaliție este grav afectată, iar costul electoral al unei reconstrucții a acestei coaliții ar fi uriaș pentru PNL și USR, în perspectiva alegerilor din 2028.
Prin urmare, dacă moțiunea va trece, vom avea foarte probabil un guvern minoritar, într-o formulă încă incertă. Dacă nu va trece, va continua actualul guvern, tot în formulă minoritară.
În ambele cazuri, riscul unor noi moțiuni de cenzură rămâne unul ridicat.
Așadar, ce s-a câștigat? Aproape nimic.
Ce a câștigat PSD? Tot nimic, dar încă nu-și dau seama!
Este o moțiune pierdută politic, indiferent de rezultat.
De aici încolo, PSD și AUR vor lupta pentru relevanță în 2028, pe un segment care nu va fi majoritar.
2. În același timp, este o oportunitate pentru zona reformatoare a politicii!
Și nu doar o oportunitate, ci una foarte mare, pentru a guverna fără blocajele PSD-ului și a schimba raportul de forțe din 2028.
Se conturează deja liderul taberei pro-europene: Ilie Bolojan!
Protestele din ultimele zile, audiențele posturilor TV atunci când e invitat la emisiuni, reacțiile și susținerea din mediul online – toate aduc o concluzie clară: Ilie Bolojan are o susținere tot mai mare în societate. Există o bază reală de susținere pentru un lider reformator.
Chiar dacă guvernarea sa a avut și greșeli sau decizii nepopulare (creșteri de taxe, decizii discutabile în educație sau cultură), insistența pe reforme structurale (pensiile speciale, companiile de stat, administrația publică) pare să cântărească mai mult în percepția publică.
PSD rămâne, în mare parte, blocat într-o paradigmă veche, în care electoratul poate fi mobilizat predominant prin 100 de lei în plus la venit. Această strategie încă funcționează pentru o parte din populație, dar influența ei e în scădere.
PSD s-a opus în mod vizibil reformelor încă de când se afla în acest guvern. A blocat cât a putut reforma pensiilor și a administrației, a ieșit de la guvernare când se lau decizii importante pentru companiile de stat.
În același timp, AUR riscă o contradicție strategică: alianța parlamentară cu PSD intră în conflict cu profilul anti-sistem al propriului electorat. Aparatul de stat este în mare parte coordonat de PSD. George Simion a judecat greșit, crezând că deciziile nepopulare ale Guvernului au erodat suficient imaginea premierului.
În acest context, PNL, USR și alte partide mai mici au acum o oportunitate reală: să-și rezolve problemele interne și să construiască o alianță reformatoare credibilă, dincolo de orgoliile mărunte și de veșnica problemă – cine va fi șeful?
3. O țară în derivă!
Indiferent de rezultatul moțiunii, România rămâne într-o zonă de risc.
Un guvern minoritar înseamnă instabilitate legislativă și presiune constantă. O nouă moțiune poate aduce noi săptămâni de instabilitate.
Cu o economie globală care se apropie în doar cateva săptămâni de o criză economică, generată de războiul din Iran (avertismente ale FMI și Băncii Mondiale), cu dobânzi și rate ale inflației care cresc în toata lumea, cu SUA care începe să retragă soldați din Europa, cu noi taxe anuntațe de Trump pentru industria auto din UE, cu un conflict comercial care se extinde, inclusiv pe axa China-UE, România este vulnerabilă și expusă: deficit bugetar ridicat, costuri mari de finanțare, dependență de piețele externe și presiuni pe investiții și reforme.
Depindem de exporturi pentru industria auto, dar și de piața comunitară; plătim dobânzi mari; avem prețuri mari la energie și mai avem doar câteva săptămâni pentru a închide dosare grele pe PNRR și SAFE. Mai avem de îndeplinit peste 170 de jaloane din PNRR pentru a putea încasa încă 9 miliarde de euro – și doar 4 luni la dispoziție!
România nu are mai multe variante. Nu avem un plan A si un plan B. Suntem prinși doar între varianta falimentului, precum Grecia, și varianta redresării situației, cu sacrificii. Doar atât ne-a mai ramas, după un dezmăț al guvernărilor din 2023 și 2024.
În loc de concluzie
Nicușor Dan a mizat pe o reconstrucție a unei majorități largi, dar această strategie pare, în acest moment, eronată. A mizat greșit pe o nouă alianță PSD-PNL-USR, crezând că liberalii vor renunța la Ilie Bolojan sau că acesta se va retrage.
Acum, mai mult ca sigur, Nicușor Dan își va schimba comunicarea, pentru că rolul de mediator a devenit deja o glumă națională, într-un spațiu politic polarizat. Între reforma statului și căpușarea acestuia, nu prea ai ce media.
Dar există și un câștig din acest moment politic, chiar dacă nu este imediat: 2028 ar putea deveni anul în care o alternativă reformistă reală să câștige o majoritate.
