Președintele Emmanuel Macron a transmis liderilor politici de pe plan intern că Franța ar putea trimite trupe în Ucraina dacă Rusia rupe frontul către Odessa ori Kiev, scrie publicația „L’Independant“. Anunțul vine să confirme discuțiile care s-au purtat luni, în cadrul reuniunii a 25 de șefi de state și de guverne, la Paris, unde s-a aflat că francezii au tatonat disponibilitatea altor țări de a trimite trupe la sol în Ucraina.
De data aceasta, Emmanuel Macron a discutat cu liderii opoziției, reluând ideea că aliații ar trebui să ia în calcul trimiterea de trupe terestre. El a spus că forțele franceze ar putea fi trimise să lupte dacă rușii rup frontul și înaintează „spre Odessa sau spre Kiev“. Într-o astfel de situație, pentru Franța „n-ar mai fi nicio linie roșie“, a spus șeful statului.
Formațiunile politice franceze prietenoase cu Rusia și-au arătat imediat „îngrijorarea“. Marine Tondelier, lidera Partidului Verzilor, a calificat drept „extrem de îngrijorător“ faptul că-l vede pe Macron spunând participanților la discuții cum „trebuie să arătăm că nu avem limite“. Jordan Bardella, președintele partidului Rassemblement National (RN), de extremă dreapta, l-a rugat pe Macron „să nu intre în război cu Rusia“. Bardella s-a plâns că președintele are o abordare „fără limite și fără linii roșii“.
Și radicalii din cealaltă tabără, adică extremiștii de stânga, au aceeași retorică. Manuel Bompard, de la La France Insoumise, a spus că „am ajuns la întâlnire îngrijorat și am plecat și mai îngrijorat“.
Abordarea Franței pare să fi parcurs în doi ani o transformare totală. Dacă la începutul invaziei Macron era preocupat „să nu umilim Rusia“, acum pune presiune pentru implicare masivă și e dispus să-și asume rolul de lider al coaliției aliate, în absența Statelor Unite paralizate de „perspectiva Trump”. În urmă cu câteva săptămâni, Guvernul de la Paris a chemat producătorii de armament și i-a urecheat serios, atrăgându-le atenția că li s-a cerut să crească rapid producția, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Franța a renunțat la obiecțiile privind inițiativa unor membri UE de a cumpăra muniții pentru Ucraina de la țări terțe din afara Europei.
Totul se întâmplă deoarece situația de pe frontul ruso-ucrainean e critică și există temerea că pot apărea înfrângeri grave ale ucrainenilor, în lipsa sprijinului aliat.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
Pana se cacaie toti acesti lideri terorizati de amenintarile lui Putin, te pomenesti ca rusii pun Ucraina pe butuci…E-atat de multa inconstienta in Europa…sunt atat de multi simpatizanti ai lui Putin, incat unitatea in a ajuta Ucraina e doar un mit…Incredibil!
Bun asa !
In 1956 aparea la Editura de Stat pentru Literatura si Arta (ESPLA) o carte semnata de intelectualul oportunist, vandut dictaturii stalinisto-dejiste, Mihai Ralea, si intitulata „Cele doua Frante”. Urmand fidel standardul maniheist al analizei staliniste autorul infiera Franta de dreapta, nostalgica a „Vechiului Regim (Ancien regime)”, revansarda fata de asasinatele politice comise de sceleratii iacobini, anti-dreyfussista in cea de a „Treia Republica” si asa-zis sustinatoare a regimului de la Vichy. Cazurile izolate de ideologi dedicati eugeniei rasiale sau xenofobi invederati, erau folosite de Ralea pentru a blama intreaga dreapta franceza. In schimb stanga franceza, mai precis extrema stanga franceza incepand cu sangerosii iacobini, pre-comunistul utopic Grachus Babeuf, Proudhon -cel pentru care proprietatea insemna furt-, si sfarsind cu sluga stalinista Maurice Thorez, secretar general al P.C.F. trimis direct de la Moscova dupa „Eliberare”, era ridicata in slavi ca fiind eliberatoare, progresista. Exemple incomode, asa cum adesea apar in istoria marilor ideologii europene, erau evident grosolan trecute cu vederea de Ralea. As mentiona doar exemplul militantului ateu, anti-clerical si socialist-marxist Vacher de Lapouge, care sub influenta Contelui Gobineau – acesta din urma adept al vechiului regim si al restauratiei-, ramane cunoscut indeobste ca un acerb propovaduitor al eugeniei rasiale, recunoscut si aplaudat ca atare de dramaturgul darvinist socialist-fabian si laudator al lui Stalin, dupa o calatorie in URSS, George Bernard Shaw. Un excelent exemplu al interferentelor „constructive” dintre extrema dreapta si extrema stanga, cele doua mari curente ideologice care vin pe siajul revolutiei sangvinare incepute la 1789.
Demersul cartii lui Ralea evident nu era original. El nu facea decat sa repete sub o forma mai putin cuprinsa de chingile limbajului de lemn si al conceptiilor materialist-dialectice, tezele oficiale staliniste, preluate evident integral de P.C.F. si de intelectuali francezi convertiti la prostitutia stalinista, asa cum era cazul lui Paul Sartre. Intelectualul oportunist roman, care prin astfel de „ofrande” oferite culturii proletare a lui Gh.-Dej si-a a asigurat o senectute linistita intr-o vila „la sosea”, aflata la intersectia Strazilor Londra si Washington si care inca purta o placa memoriala pana acum mai putin de 10 ani, ar fi fost astazi pus intr-o situatie incomoda sa explice faptul ca urmasii lui Gobineau, in frunte cu Frontul National post-lepenist, pe de o parte, si urmasii iacobinilor promotori ai „taietoarei de capete”(ghilotina) si executanti fideli ai ordinelor primite de la Moscova in timpul lui Stalin (cripto-comunistii demagogului iscusit Melanchon) sunt din nou pe aceiasi lungime de unda. Si unii si altii maraie la Macron ca indrazneste sa il sfideze pe asasinul care pentru urmasii „Vechiului Regim” este un aparator al valorilor traditionale (credinta, familie, monarhie/imperiu) iar pentru urmasii montagnarzilor regicizi-egalitaristi si ai comunistilor francezi este urmasul lui Stalin care doreste sa refaca steaua lor calauzitoare catre “viitorul de aur al omenirii”, Uniunea Sovietica. Actualul presedinte de la Palatul Élysée se afla deci intre Scila si Caribda, iar din acest impas va putea naviga catre ape mai linistite nu cu ajutorul fortelor politice responsabile din Franta ci cu acela al kaghebistocratilor de la Kremlin – veritabili campioni mondiali in luarea unor decizii gresite, chiar catastrofale, pe banda rulanta, asa cum vedem de doi ani.