Vineri am asistat, la librăria Humanitas din Cluj, la lansarea primelor trei volume din Platon, excelent tradus de Andrei Cornea, în agreabila companie a vechiului meu prieten, Alexander Baumgarten, organizatorul evenimentului, și a strălucitei Dana Jalobeanu, pe care m-am bucurat s-o întâlnesc cu această ocazie.
Am avut și voi avea probabil ciocniri (el le spune ideologice, eu – doctrinare) cu dl. Andrei Cornea, dar asta nu mă împiedică să-l apreciez ca savant. Nu oricine poate traduce imensa operă a lui Platon într-o română curgătoare, firească și expresivă (am citit azi dimineață Euthydemos, pe care nu-l cunoșteam: Socrate expune impostura a doi sofiști, capabili să susțină – ca stângiștii – orice și opusul său).
Deși în trecut am schimbat replici dure cu Prof. Cornea, au fost și momente în care am văzut lucrurile la fel: de pildă, în anul din urmă, în ce privește războiul din Ucraina sau atacurile teroriste ale Hamas.
Probabil acordul meu ar fi deplin cu mulți intelectuali respectabili, dacă aceștia n-ar da dovadă de obtuzitate și ostilitate în ce privește credința creștină.
Asta e, cei care n-au fost capabili să deosebească creștin-democrația de legionarism și ne-au dat în cap pe când încercam să construim o dreaptă patriotică și europeană, în linia lui Maniu, Coposu, Rațiu, Grigore Gafencu sau Adenauer, De Gasperi, Schuman, se confruntă azi cu emanația străfundurilor de resentiment ceaușist și legionaroid, AUR.
În fine, acqua passata. Dl. Cornea va continua să traducă Platon, eu voi continua să scriu despre Shakespeare, iar în jurul nostru barbaria va continua să spumege.