Rusia vede cum, rând pe rând, i se scurg printre degete atuurile pe care miza în războiul său economic cu Occidentul. Gândită de Putin ca o lovitură majoră atunci când, zilele trecute, a interzis exportul de petrol către țările care aplică plafonarea prețului la țițeiul rusesc, măsura nu a dus la explozia cotației pe plan internațional. Rusia ținuse această decizie ca pe un as în mânecă, dar – la fel ca și în celelalte situații – calculul s-a dovedit eronat.
Țările G7 și celelalte state membre ale Uniunii Europene au decis plafonarea la 60 dolari/baril prețul petrolului rusesc importat pe mare, eliminând astfel posibilitatea lui Putin de a mai șantaja piețele și de a mai face profit din manipularea cotației. Calculul a fost făcut în așa fel încât Rusia să rămână cu un profit decent, dar fără a mai specula criza pe care tot Moscova a provocat-o.
În replică, Putin a trântit pe masă atuul pe care-l ținea pregătit: a interzis exportul de petrol către țările care aplică acest plafon de preț.
Efectul, scrie publicația franceză La Tribune, a fost însă aproape nul. Un cumul de factori a dus la această situație. Pe de o parte, în acest moment principalele piețe de desfacere ale Rusiei pentru petrol sunt China și India, țări care nu au aderat la acordul de plafonare a prețului. Pe de altă parte, economia mondială se confruntă cu perspectiva unei recesiuni, motiv pentru care cererea de petrol este mai redusă.
Putin a semnat marți decretul de instituire a embargoului la petrol începând cu 1 februarie 2023. Miercuri dimineață, prețul barilului de petrol Brent din Marea Nordului cu livrare în februarie a scăzut cu 0,5% față de prețul din ajun (sub 83,8 dolari). În traducere, contraatacul economic al Rusiei a avut efect zero.
Aceeași situație s-a produs la barilul american West Texas Intermediate (WTI). Prețul la cantitățile cu livrare în februarie a scăzut cu 0,4%, până la 79,2 dolari/barilul.
Această eroare de calcul a Moscovei nu e decât ultima dintr-un lung șir de estimări teribil de greșite ale lui Putin din ultimul an, care n-au făcut decât să afunde Rusia tot mai mult într-o situație fără ieșire.
Liderul de la Kremlin a ordonat invadarea Ucrainei mizând pe:
– pasivitatea ucrainenilor care ar fi trebuit să se predea imediat,
– lipsa de reacție a Occidentului prea interesat de afacerile profitabile cu rușii.
Ambele calcule au fost profund greșite, după 24 februarie Rusia confruntându-se cu un război teribil, la care nu se aștepta și pentru care nu era pregătită. Ucrainenii s-au apărat cu ferocitate, iar Occidentul n-a închis ochii, oferind imediat un sprijin total Kievului.
În continuare, Putin a ales să joace cartea șantajului economic:
– a amenințat că taie gazul și petrolul, mizând pe o creștere puternică a prețului și pe prăbușirea Uniunii Europene.
Numai că țările UE s-au reorientat și au găsit surse alternative de gaz, instituind un blocaj progresiv al relației comerciale cu Rusia.
În toamnă, Rusia a redus drastic aprovizionarea cu gaz, așteptând ca o iarnă grea și friguroasă să pună în genunchi Europa. Dar timpul a fost până acum mai degrabă cald, țările UE au depozitele de gaz pline și prețul acestui combustibil tocmai a scăzut sub prețul de acum un an, în loc să ajungă la 5.000 de dolari/1.000 de metri cubi, cum spera Moscova.
Putin a sperat ca, lansând începând cu luna septembrie atacuri la scară largă asupra orașelor ucrainene, va reuși să înfrângă voința poporului de a mai lupta. Au fost uciși civili, distruse cu precădere centrale energetice, iar alimentarea cu electricitate și gaz a localităților întreruptă. Efectul a fost însă unul opus, îndârjirea ucrainenilor a crescut, iar Occidentul a început să le livreze sisteme antiaeriene avansate.
Nici oboseala opiniei publice față de Ucraina n-a ajuns la cota de avarie, așa cum calculase Putin. Dimpotrivă, Statele Unite și aliații din NATO continuă să aprovizioneze Kievul cu armament, muniție, echipamente și alimente, iar perspectiva este că urmează să fie livrate și sisteme antirachetă Patriot, care ar anula complet orice posibilitate a Moscovei de a teroriza orașele ucrainene cu bombardamente asupra infrastructurii civile.
