Invadarea Ucrainei de către trupele Federației Ruse, pe 24 februarie 2022, produce efecte de bumerang în fostul imperiu sovietic. Confruntându-se cu o lipsă acută de personal militar la o lună de la declanșarea războiului, dictatorul criminal Vladimir Putin a fost nevoit să-și retragă o bună parte din trupele de „menținere a păcii” din autoproclamata enclavă armeană Nagorno-Karabah (146.573 de locuitori în 2013), de pe teritoriul Azerbaidjanului.
Conform unui acord semnat pe 9 noiembrie 2020, Armenia și Azerbaidjan au acceptat încetarea focului în Nagorno-Karabah, iar „liniștea” să fie asigurată pentru cel puțin 5 ani de trupele Moscovei. Dar situația s-a schimbat complet în urma plecării spre Ucraina a celor peste 2.000 de militari din enclava armeană.
Azerbaidajanul a trecut imediat în ofensivă, punând stăpânire pe două localități. Din acest motiv, pe 26 martie, în Nagorno-Karabah a fost declarată legea marțială.
Într-un interviu acordat postului de televiziune Canal 24, politologul ucrainean Iuri Oliniuk crede că azerii și-au propus să readucă regiunea sub controlul lor deplin. „Tensiunile din Caucazul de Sud nu sunt clar în favoarea Moscovei, care riscă acum să-și piardă o mare parte din influența de acolo”, a spus Oliniuk.
„Baku avea dreptul deplin de a conduce operațiuni ofensive. Teritoriul în care se află acum Karabah aparține Azerbaidjanului, în conformitate cu dreptul internațional”
Canal 24: Azerbaidjanul a profitat cu succes de absența forțelor ruse de menținere a păcii?
Iuri Oliniuk (politolog): Trebuie înțeles că evenimentele care au loc în Ucraina schimbă tectonic întreaga situație geopolitică din lume. În primul rând, în regiunea noastră. Asistăm acum la acțiunile unei țări inteligente care a profitat de fereastra de oportunitate. Deși Aliev (Ilham Heidar oglu Aliev este cel de-al patrulea și actualul președinte al Azerbaidjanului, din 2003 – n. red.) și Putin au semnat încă din 22 februarie la Moscova o declarație comună privind ajutorul militar, totul s-a schimbat foarte repede, și nu în favoarea Kremlinului. Prin urmare, la doar câteva săptămâni distanță, Baku amenință deja Moscova că va rezilia înțelegerea dacă aceasta din urmă nu respectă acordul încheiat în ianuarie anul trecut.
Canal 24: Adică, avem anumite temeiuri legale pentru evenimentele la care asistăm acum?
Iuri Oliniuk: Baza legală este că, atunci când a existat un armistițiu semnat de părți în ianuarie anul trecut, s-a garantat că 4 districte care nu făceau parte din autonomia Karabah din vremea sovietică vor fi returnate Azerbaidjanului. În plus, s-a convenit o rută de tranzit către Nahicevan (enclava azeră din Armenia – n. red.) de pe culoarul Zangezur. Trupele ruse de menținere a păcii urmau să ia locul forțelor armene în porțiunea de coridor pe care Armenia o controla până la semnarea acordului. În același timp, rușii urmau să devină observatori ai siguranței traficului pe coridor. Totuși, acest lucru nu s-a făcut. Forțele armene nu au fost retrase. Erau mai multe forțe rusești în acea zonă decât au convenit anterior părțile, iar azerilor nu li s-a permis să treacă pe coridorul Zangezur. Prin urmare, Baku avea dreptul deplin de a conduce operațiuni ofensive. Mai mult decât atât, teritoriul în care se află acum Karabah aparține Azerbaidjanului, în conformitate cu dreptul internațional.
„Armenia are sentimente revanșiste puternice, în ciuda lipsei de resurse, pentru a recâștiga controlul asupra teritoriilor pierdute”
Canal 24: Și care este, de fapt, interesul Turciei?
Iuri Oliniuk: Anul trecut, acest război a fost doar suspendat. Azerbaidjanul n-a putut obține ceea ce și-a dorit. Armenia are sentimente revanșiste puternice, în ciuda lipsei de resurse, pentru a recâștiga controlul asupra teritoriilor pierdute. Cred că azerii sunt gata să meargă din nou până la capăt, cu sprijinul Turciei. Ankara, la rândul său, nădăjduiește că Rusia va fi expulzată din Caucazul de Sud.
Canal 24: Oare trupele ruse de menținere a păcii, cu puțin timp înainte de următoarea escaladare, au cerut părților să se îndepărteze de pozițiile lor anterioare?
Iuri Oliniuk: Da, chiar au întrebat. După cum vedem, Azerbaidjanul n-a acordat nici cea mai mică atenție acestui lucru, trimițându-l pe Putin în schimb după o navă rusească. Dar chiar dacă rușii voiau să facă ceva, pur și simplu nu puteau fizic. La acel moment, ei nu aveau resurse, deoarece Kremlinul și-a transferat aproape tot contingentul în Ucraina.
„Vom vedea dezintegrarea Rusiei imperiale, după ce procesele centrifuge ireversibile lansate acum în spațiul post-sovietic vor fi finalizate cu succes”
Canal 24: Cum va afecta această situație Armenia?
Iuri Oliniuk: Erevanul are acum de ales: fie să înceapă normalizarea relațiilor cu Occidentul, pe fondul escaladării, fie să continue să spere în zadar pentru Rusia. Prima variantă presupune normalizarea relațiilor cu ceilalți vecini, inclusiv cu Turcia. De fapt, Pașinian (Nikol Pașinian este premierul Armeniei din 8 mai 2018 – n. red.) are acum un singur aliat: Iranul. Alegerea unei modalități de normalizare a relațiilor va contribui la îmbunătățirea imaginii internaționale a statului și la minimizarea riscurilor de politică externă. Desigur, Karabah va trebui să fie dat Azerbaidjanului. În cel mai bun caz, va exista ceva de genul autonomiei. Pe scurt, politicile pro-ruse vor aduce Armeniei doar colapsul și izolarea internațională, în timp ce schimbarea cursului către politici mai pro-occidentale va permite statului să supraviețuiască și să se dezvolte corespunzător.
Canal 24: Cum va afecta ofensiva din Karabah poziția Kremlinului?
Iuri Oliniuk: Toate acestea vor duce la prăbușirea proiectelor de integrare rusă în sferele de influență ale Moscovei. Cel mai probabil, văzând slăbiciunea armatei ruse, CSTO (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, din care fac parte Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan – n. red.) va înceta să mai existe. În general, acest lucru joacă un rol pozitiv pentru noi și va aduce mai aproape prăbușirea noului Imperiu Rus.
Canal 24: Ce alte beneficii avem în această poveste?
Iuri Oliniuk: Tot ceea ce se întâmplă acum cu armata rusă este o demonstrație clară a slăbiciunii mașinii militare ruse. Chiar și consumatorul autohton va fi în curând dezamăgit de faptul că toate țările fostului lagăr socialist, care se aflau sub o puternică influență rusă, vor scăpa de sub jugul Moscovei. În cele din urmă, vom vedea dezintegrarea Rusiei imperiale, după ce procesele centrifuge ireversibile lansate acum în spațiul post-sovietic vor fi finalizate cu succes.