Un procuror rus a decis să vorbească, sub protecția anonimatului, despre pușcăriile și coloniile cu regim strict din nord-vestul Federației Ruse, zonă de care se ocupă prin natura funcției sale. „Ivan” a ales această metodă de a da în vileag problemele din sistemul penitenciarelor rusești fiindcă, în multe cazuri, colegii lui nu informează în mod corect opinia publică în legătură cu încălcările legii.
Într-un interviu acordat site-ului Gazeta.ru, procurorul susține că, de multe ori, „oficialii închisorii sunt cei care greșesc, nu deținuții”. Iar cea mai gravă abatere a unui ofițer din sistemul penitenciarelor este, în opinia sa, aplicarea ilegală a pedepselor pentru deținuți. Deși nu a săvârșit vreo infracțiune, condamnatul ajunge să fie trimis într-o celulă de 4-6 metri pătrați, unde „nu poate fuma decât în timp ce merge”.
Procurorul mai face o dezvăluire incredibilă: „Este suficient să fie colectat materialul complet despre deținut, să fie trimis șefului pentru semnătură și gata – el merge într-o celulă de pedeapsă. Acest lucru este ușor de făcut, pentru că există o mulțime de reglementări interne în zonă. Se pot face scotociri și se pot găsi încălcări la un deținut doar pentru că stă pe un scaun”.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă controlul efectuat de autorități în bibliotecile închisorilor și ale coloniilor. Orice tip de literatură religioasă este interzisă dacă nu are o ștampilă de inspecție. Ivan recunoaște că textele musulmane beneficiază de un tratament mult mai strict.
El lămurește de ce mulți deținuți se convertesc la Islam în timp ce se află în spatele gratiilor: „Acei condamnați care mărturisesc Islamul au cea mai mare coeziune. Mulți dintre ei convertesc alți deținuți la Islam. Dar există un motiv material – datoriile la jocurile de noroc le sunt iertate musulmanilor. Datoriile lor sunt anulate după acceptarea Islamului”.
„Uneori trebuie să mergi singur prin zonele de corecție ca să vezi dacă există vreo urmă de «contrabandă»”
Gazeta.ru: Care sunt responsabilitățile dumneavoastră ca procuror care lucrează cu zonele de corecție și cu Serviciul Federal al Penitenciarelor?
Procuror rus: Există Procuratura noastră și există o colonie de corecție. Fiecărui angajat i se atribuie una sau două unități de corecție și pot exista și centre de detenție preventivă. Procurorii adjuncți supraveghează respectarea tuturor prevederilor Codului penal al Federației Ruse și a altor reglementări. Ei verifică administrarea coloniilor și supraveghează deja singuri deținuții.
De asemenea, se verifică metodele de influență ale administrației asupra deținuților, modul în care aceștia le aplică pedepse și recompense. Cum se desfășoară activitatea educațională. Cum este aranjat suportul material și gospodăresc. În ce condiții trăiesc deținuții, dacă li se dau bunuri complete, dacă sunt respectate standardele de spațiu de locuit. Li se verifică suportul medical: au suficiente medicamente, primesc îngrijiri medicale.
De asemenea, se verifică dacă administrația monitorizează prezența articolelor interzise în colonie. Uneori trebuie să mergi singur prin zone ca să vezi dacă există vreo urmă de „contrabandă”.
Ei bine, folosirea forței fizice și a echipamentelor speciale este strict reglementată de lege și ne asigurăm că legea este respectată de către administrația zonei. Încălcările din partea deținuților sunt considerate încălcări din partea administrației Serviciului Federal al Penitenciarelor – sunt deficiențele acestora. Ei controlează condamnații.
Adesea, deținutul nu va simți nici frig, nici cald din cauza supravegherii – poate nici măcar să nu bănuiască în legătură cu detectarea încălcărilor. Aflăm despre încălcări în timpul inspecțiilor, studiem plângerile deținuților și-i intervievăm.
„De cele mai multe ori, oficialii închisorii sunt cei care greșesc, nu deținuții”
Gazeta.ru: Cine este cel mai des vinovat pentru încălcarea regulilor – deținutul sau administrația?
Procuror rus: Unul dintre motivele pentru care acord interviuri în mod anonim este că de foarte multe ori procurorii nu postează știri despre încălcările identificate în activitățile altor autorități federale. De cele mai multe ori, oficialii închisorii sunt cei care greșesc, nu deținuții. Adesea, munca noastră se reduce la procurorii asistenți care rezolvă numeroase contestații ale deținuților ce depun plângeri la adresa administrației.
Deținuții vor ca Parchetul să recunoască total că administrația a greșit în orice caz. Din moment ce sunt mai puțini angajați ai Serviciului Federal al Penitenciarelor decât deținuți, aceștia au șanse mai mari de a face o eroare oficială, astfel încât gardienii închisorii sunt mai susceptibili de a-și asuma responsabilitatea sub formă de sancțiuni.
Gazeta.ru: Ce încălcări ale angajaților Serviciului Federal al Penitenciarelor sunt cele mai tipice și izbitoare?
Procuror rus: Cea mai gravă încălcare este aplicarea ilegală a pedepselor persoanelor condamnate. De exemplu, aceasta este o plasare nerezonabilă într-o celulă de pedeapsă. Condamnatul suferă dificultăți suplimentare, paturile sunt ridicate în timpul zilei și trebuie închis pe o suprafață de 4-6 metri pătrați. Nu poate fuma decât în timp ce merge, iar în restul timpului rămâne în această pungă de piatră. Deși toaleta se află în spatele unui despărțitor, mirosul de la deșeurile deținuților se resimte în mod constant. Și aceasta afectează starea lui morală și psihologică.
Trimiterea într-o celulă de pedeapsă este una dintre cele mai severe pedepse pe care administrația le poate aplica deținuților. Am anulat de mai multe ori penalități de acest fel. Au venit cu o inspecție, i-au văzut pe deținuți în celula de pedeapsă și au constatat încălcări grave – atât procedurale, cum ar fi date nepotrivite, cât și nedemonstrarea faptului încălcării, care a devenit „motivul” trimiterii lor într-o celulă de pedeapsă.
„În cadrul sistemului penal, desființarea trimiterii într-o celulă de pedeapsă este un dezastru pentru administrație”
Gazeta.ru: Adică, trimiterea într-o celulă de pedeapsă poate fi folosită ca răzbunare pe un deținut de către serviciul de administrație?
Procuror rus: În memoria mea nu a existat niciodată o situație în care cineva a fost trimis într-o celulă de pedeapsă din cauza ostilității personale față de un anumit deținut. Dar, ca civil, și nu angajat guvernamental, bănuiesc că aceasta este o metodă eficientă de a influența condamnații. Este suficient să fie colectat materialul complet despre deținut, să fie trimis șefului pentru semnătură și gata – el merge într-o celulă de pedeapsă. Acest lucru este ușor de făcut, pentru că există o mulțime de reglementări interne în zonă. Se pot face scotociri și se pot găsi încălcări la un deținut doar pentru că stă pe un scaun.
Gazeta.ru: Ce responsabilitate are un angajat al Serviciului Federal al Penitenciarelor dacă este detectată o încălcare?
Procuror rus: În primul rând, una disciplinară. A întocmit, de exemplu, o pedeapsă incorectă împotriva unui condamnat, iar după verificare, va primi el însuși pedeapsa de la superiorii săi. Dacă acest lucru se întâmplă în mod repetat – odată ce am anulat până la patru pedepse pentru trimiterea într-o celulă de pedeapsă –, atunci putem pune capăt carierei unui ofițer în sistemul Serviciului Federal al Peniteciarelor.
Trebuie să se înțeleagă că viața pentru condamnați nu este oricum cea mai plăcută, iar celula de pedeapsă nu este una semnificativă pentru ei. În cadrul sistemului penal, desființarea trimiterii într-o celulă de pedeapsă este un dezastru pentru administrație. Vizați sunt cei din tura de serviciu care au depistat încălcările, angajații secției educative, și însuși șeful, care a semnat rezoluția privind plasarea în secția de izolare.
„Literatura religioasă fără ștampila de inspecție este interzisă în colonii. Ne-am dus și ne-am uitat la cărțile din biblioteca coloniei, ajungând să răscolim întreaga literatură creștină”
Gazeta.ru: Care sunt cele mai ciudate încălcări pe care le-ați identificat în practica dumneavoastră?
Procuror rus: Odată a trebuit să-mi dau seama cum funcționează toaleta. S-a primit o plângere de la un deținut că lipsește capacul de la toaletă. Și a trebuit să-mi dau seama dacă toaleta ar trebui să aibă acolo un capac. În general, deținuții bombardează procuratura cu plângeri chiar și despre probleme pe care Serviciul Federal al Penitenciarelor le consideră neimportante, de exemplu, capacele de toaletă. Sau absența unei scânduri pe podea.
Gazeta.ru: Deținerea de substanțe sau cărți interzise – s-a întâmplat vreodată asta?
Procuror rus: Trebuia să facem indicatori privind depozitarea drogurilor ilegale. Inclusiv a cărților. Literatura religioasă fără ștampila de inspecție, de exemplu, este interzisă în colonii. Și ne-am dus și ne-am uitat la cărțile din biblioteca coloniei, ajungând să răscolim întreaga literatură creștină – nu ortodoxă, ci mai degrabă aproape protestantă. Cărțile islamice sunt tratate mai strict. De obicei, toate textele musulmane au ștampile de inspecție. Ele sunt testate mai strict decât literatura creștină.
Gazeta.ru: Este posibil să fie făcut un portret mediu al unui deținut rus?
Procuror rus: Dacă luăm un regim strict, atunci, de regulă, oamenii fără adăpost stau acolo. Sau sunt locuitori foarte săraci din mediul rural. Cei care comit infracțiuni încă din tinerețe. Sunt oameni neîncrezători, înclinați să adere la tradițiile hoților. Recidiviștii sunt ținuți într-un regim strict, fiindcă sunt deosebit de periculoși.
„Pentru cei condamnați pe viață există mai puțin de 10 astfel de colonii în toată Rusia”
Gazeta.ru: Ce alte moduri există?
Procuror rus: În special pentru cei condamnați pe viață există mai puțin de 10 astfel de colonii în toată Rusia. Apoi – un regim special – pentru recidiviștii deosebit de periculoși care au comis o crimă gravă sau deosebit de gravă în mod repetat. Apoi există un regim strict, doar cei care recidivează sunt ținuți acolo. Sau pot exista colonii stricte pentru „începători” – cei condamnați pentru prima dată pentru o crimă gravă. După aceea vin coloniile de regim general, iar apoi coloniile de așezări. Apropo, cei condamnați pentru infracțiuni de gravitate moderată și minoră sunt închiși în așezarea-colonie. Acolo e atmosferă mai relaxată, dar trebuie să muncești mult – chiar dacă te poți îmbrăca în civil.
Gazeta.ru: Nu este aceasta o versiune ușoară a Gulagului?
Procuror rus: Nu poate fi numit Gulag. Acesta nu este Gulagul. Acum, Serviciul Federal al Penitenciarelor ia foarte în serios respectarea drepturilor muncii tuturor condamnaților. Iar procuratura monitorizează asta. Ei nu sunt implicați în muncă prea grea; toată munca este plătită. Dar trebuie să taie copaci, să lucreze într-o fabrică de cherestea, să încarce ceva și să lucreze ca mecanici într-o colonie.
Gazeta.ru: Ați menționat că deținuții inundă Procuratura cu apeluri. Anterior, zonele erau „negre” și „roșii”. Există o astfel de diviziune între colonii acum? Când au devenit mai activi deținuții cu plângeri la Parchet?
Procuror rus: Aceasta este tendința din ultimii ani. Acum este dificil de spus dacă există zone „negre” sau „roșii”. Pot vorbi doar pentru regiunea mea. Autoguvernarea deținuților este de domeniul trecutului. Nu există zone „negre” aici. Iar acum deținuții nu-și pot dicta voința administrației – șeful coloniei corecționale se ocupă de toate. Deținuții respectă regulile interne – de exemplu, nimeni nu poartă trening ca înainte. Au doar halate. Nu există așa ceva încât ofițerii să nu aibă voie să intre în barăci, pentru că „legea hoților nu le permite să intre”.
„Nu există bande în coloniile rusești, ca în închisorile americane”
Gazeta.ru: Ați avut contact cu hoți în drept?
Procuror rus: Nu, niciodată în viața mea. Dar cu siguranță încă mai există și sunt adesea transportați în tranzit prin colonii în toată Rusia și acolo sunt izolați de restul deținuților pentru a nu-i influența în niciun fel. Am întâlnit tot felul de vagabonzi, adepți ai „costumului negru”. Cu cei care aveau un fel de autoritate, dar din mai multe motive au pierdut-o mai târziu. La sfârșitul vieții tale nu poți face prea mult bine, nu poți face trucuri în fața administrației – trebuie să joci după regulile administrației. Și, prin urmare, adesea vagabonzii în vârstă pot merge la muncă, de exemplu – și acest lucru, conform conceptelor, nu se poate face.
Autoritățile trebuiau să lupte împotriva AUE (mișcarea „Modul de viață al deținutului este unul”, interzisă în Federația Rusă – n. red.) și să închidă hoții în drept pur și simplu pentru „titlul” lor, astfel încât „costumul negru” al hoților să intre în subteran, iar ei să-și piardă puterea în colonii. Și a funcționat. Potrivit statisticilor, după incriminarea AUE și apariția articolului privind ocuparea unei poziții superioare în ierarhia penală (Codul penal al Federației Ruse 210.1), a crescut brusc numărul de cereri ale deținuților către Parchet.
Gazeta.ru: Nu există nicio înlocuire a ordinului „negru” cu ordinul „verde” – cu jamaaturile închisorilor islamice?
Procuror rus: Nu există bande în coloniile rusești, ca în închisorile americane. Este important de menționat că acei condamnați care mărturisesc Islamul au cea mai mare coeziune. Mulți dintre ei convertesc alți deținuți la Islam. Dar există un motiv material – datoriile la jocurile de noroc sunt iertate musulmanilor. Datoriile lor sunt anulate după acceptarea Islamului. Există un interes personal aici.
„Deținuții s-au luptat între ei, și-au rupt coastele, dar nu s-au plâns unul de celălalt”
Gazeta.ru: Ce este cel mai apreciat în închisori în ceea ce privește viața de zi cu zi?
Procuror rus: O închisoare este o instituție totală, la fel ca armata. Și acolo prețuiesc, de exemplu, prezența oamenilor din exterior care îi pot ajuta cu colete, pachete. Este cel mai important. Conexiunile. Iar din sfera materială… Accesul la băuturi, la tutun și ceai este pus în valoare.
Gazeta.ru: Ce se poate îmbunătăți în închisorile rusești?
Procuror rus: Construirea de noi închisori. O mulțime de colonii au fost construite acum 60-70 de ani. Și a le face mai confortabile este o problemă foarte complexă și extinsă. Condițiile din închisori par adesea a fi o realitate normală. Dar ochii mei sunt încețoșați. Este necesară continuarea politicii de aplicare a pedepselor sub formă de muncă forțată. Și, dacă este posibil, să se evite închisoarea – să fie atribuită numai pentru infracțiuni extrem de grave. Nu va exista o soluție simplă.
Gazeta.ru: S-au plâns deținuții de tortură?
Procuror rus: Prin tortură, deținuții atrag foarte des atenția asupra problemelor lor. Aceasta este o retorică foarte bună – interesul procurorului pentru scrisoare crește imediat. Dar aceasta se dovedește adesea a fi goală: „Mi se aplică tortura, exprimată în absența unei scânduri pe podeaua celulei, motiv pentru care mă prăbușesc”. Dacă definim tortura ca fiind ceva care dăunează sănătății deținuților, atunci astfel de cazuri nu s-au întâmplat niciodată în practica mea. Deținuții s-au luptat între ei, și-au rupt coastele, dar nu s-au plâns unul de celălalt. Nu este permis conform conceptelor.
