Acasă Diaspora Uimitoarea poveste a româncei care şi-a întâlnit fiul, după 17 de ani,...

Uimitoarea poveste a româncei care şi-a întâlnit fiul, după 17 de ani, într-un platou de televiziune

„Aveam deja un băiat de doi ani. Nu puteam să am grijă de amândoi, nu aveam cu ce. M-am gândit că va avea o viaţă mai bună dacă ajunge într-o familie care îi poate oferi ceea ce eu nu puteam. Şi atunci am decis să-l las spre adopţie, în spitalul unde născusem”.

Sunt cuvintele Magdalenei, aşa cum a fost ea prezentată de televiziunea spaniolă Telecinco, într-un show de la finele săptămânii trecute care a avut toate ingredientele pentru a cuceri inimile audienţei şi a ne dezvălui ce preţ imens au plătit unii români plecaţi în căutarea unei vieţi mai bune, departe de casă.

Emisiunea de tip „Surprize, surprize” (realizată pe vremuri de Andreea Marin, la TVR), în varianta spaniolă, a fost însă cel puţin un nivel peste. Producătorii, realizatorii şi jurnaliştii de teren au făcut din cazul româncei un subiect de impact naţional, fără exagerări şi emoţii în care să „pompeze” inutil, păstrând demnitatea persoanelor implicate şi reuşind să închidă frumos cercul unui destin complicat.

Alături de părinţii adoptivi

Totul a plecat de la dorinţa descătuşată a băiatului Magdalenei de a-şi cunoaşte originile. Nacho are acum 17 ani şi trăieşte de când avea doar 17 zile de viaţă alături de părinţii săi adoptivi, Antonio şi Esperanza, prezenţi amândoi la emisiunea amintită.

E admirabil felul în care băiatul a decis să-şi caute mama. Educaţia sa impecabilă, felul său cald şi plin de iubire, naturaleţea şi maturitatea sa în ciuda vârstei încă fragede au cucerit sufletele celor care au urmărit show-ul de la Telecinco.

Un fiu puternic şi plin de iubire

„Am vrut mult să ştiu cine sunt, de unde vin. După numele înregistrat în spital, am tras concluzia că mama mea naturală trebuie să fie de undeva din Europa de est. Asta cred că i-a ajutat pe reporteri. Nu am vrut nicio clipă să fac vreun reproş. Dimpotrivă, am vrut să-i mulţumesc celei care mi-a dat viaţă pentru acest dar minunat şi pentru că am ajuns alături de părinţii mei adoptivi, care m-au îngrijit cu mare dragoste”.

Cuvintele lui Nacho cheamă şi acum lacrimile publicului. Şi are dreptate: văzându-l atât de echilibrat şi recunoscător pentru ce are şi ce este el azi, nu ai cum să nu-l adori pe acest băiat bine educat. Meritul părinţilor adoptivi a fost indubitabil.

I-au spus încă de mic faptul că nu sunt părinţii lui naturali. L-au dus periodic la asistenţii sociali care au girat adopţia, spre a-l pregăti pas cu pas pentru momentul în care îşi va fi dorit să o cunoască pe cea căreia i-a dat lui viaţă. Iar acel moment a sosit!

Mama lui nu a ştiut cu cine se va întâlni în studioul Telecinco. Reporterii i-au lăsat însă de înţeles că are legătură cu trecutul ei. Iar când moderatorul a întrebat-o „Magdalena, vrei să afli cine este cel care a dorit să te te întâlnească?”, o lume a murit şi alta s-a născut în faţa ochilor ei.

La vederea pozelor cu fiul ei crescut de familia adoptivă, Magdalena a izbucnit în plâns

Pe un ecran imens, apare Nacho, fiul ei abandonat în maternitate pe când avea doar câteva zile de viaţă. A rămas fără voce. Dar nu s-a pierdut. Lacrimile îşi cereau însă dreptul la propria lor „naştere” şi plânsul n-a mai răbdat.

Cu batista albă pe post de stavilă în faţa valului de emoţie, Magdalena abia a apucat să răspundă: „Supongo” (n.r. – presupun). Bănuia că îl vede a doua oară pe cel de-al doilea fiu, de care se despărţise cu sau fără voia ei, dar sigur prin crunta voinţă a sorţii.

Alături, afară, se afla celălalt băiat, pe care a ales acum 17 ani să-l păstreze, ştiind că doar pe el îl poate ajuta să trăiască alături de ea în condiţii de viaţă modeste, dar suficiente pentru un „bebe” fără pretenţii.

Echipa emisiunii „Volverte a ver”, după ce reușise să o localizeze pe Magdalena, în Móstoles (o surbie aflată la 25 de km de capitala Madrid), a aflat că ea mai are un alt fiu, Tobias. Toţi trei, alături de părinţii adoptivi ai lui Nacho, au avut o reuniune foarte emoționantă în platoul show-ului TV.

Când a văzut-o însă pentru prima oară pe mama lui biologică, cu lacrimi în ochi, Nacho nu şi-a pierdut cumpătul şi a împlinit promisiunea pe care şi-o făcuse sieşti şi familiei: aceea de a-i mulţumi celei care l-a adus pe lume, nicidecum de a-i scoate ochii pentru că l-a abandonat la naştere:

„Trebuie să fi avut mult curaj și sunt veșnic recunoscător pentru oportunitatea pe care mi-ai oferit-o”, a reuşit să spună Nacho.

Moderatorul show-ului TV

„Magdalena, pentru liniştea ta trebuie să ştii că nu suntem aici pentru a te judeca. Doar pentru a-i împlini dorinţa fiului tău de a-şi cunoaşte mama. Nici el, nici Antonio, tatăl său sau mama lui nu vor să-ţi spună nimic rău, doar să-ţi mulţumească”, a echilibrat atmosfera moderatorul emisiunii, care a invitat-o pe mamă să spună cum s-a petrecut acea istorie.

„Eram singură, fără ajutor. Ştiam că nu pot avea grijă de doi copii…”

„De unde eşti tu, Magdalena?”, continuă amfitrionul, pe cât de serios pe atât de capabil în a oferi calm şi respect.

„Din România”, răspunde ea.

„Şi de ce ai decis atunci să pleci din ţara ta?”

„Am crezut într-o viaţă mai bună aici”.

„Şi cum era viaţa ta, în acele momente?”

„Foarte grea. Tatăl biologic al lui m-a lăsat complet singură. Trebuie să mă descurc cu toate. Şi nu am putut să am grijă de amândoi copiii. Atunci am decis să-l păstrez doar pe Tobias, care avea doi ani, şi să-l las pe cel nou-născut pentru o adopţie, sperând ca el să aibă o viaţă mai bună”.

Magdalena vorbeşte cu greu. Dincolo de ecran, la doar câţiva metri, cel de-al doilea ei fiu are ochii în lacrimi şi este agitat, dar cu un zâmbet angelic mereu pe faţă.

„Adevărul e că mama nu putea să-mi facă un bine mai mare. Am avut o copilărie minunată. ca şi când aş fi câştigat premiul cel mare la loterie cu aceşti părinţi”, spune Nacho, cu un nod imens în gât.

„Mă bucur enorm pentru tine”, răspunde Magdalena, care îl vede doar pe ecran, nu şi în faţa ei.

„Magdalena, aşa e că ţi-a fost dor mereu de Nacho? Bănuiesc că durerea pe care o ai atunci când îţi dai fiul spre adopţie te urmăreşte o viaţă…”, adaugă emoţie moderatorul.

„Aşa e. Îţi aminteşti toţi ani de asta…”

Nu mai poate vorbi. Plânge. Se uită spre cer şi caută putere. Îşi muşcă buzele, trage de ea cu ultimele resurse de energie şi abia rosteşte:

„Da, însă te gândeşti că a ajuns într-o familie mai bună, care îi poate oferi ceea ce eu nu puteam…”

Crapă pereţii emisiunii de-atâta durere amestecată cu bucurie! Ceva magic şi apăsător deopotrivă.

„Vrei să-l vezi pe Nacho, Magdalena?”

„Da”, răspunde ea fără ezitare, nu înainte de a fi remarcat o trăsătură menită s-o demoleze moral: „Are ochii mei”.

Ochii se pot acum vedea faţă în faţă, pe viu. Ecranul ce-i separa de desface. Fiul pleacă glonţ spre mama lui biologică, ridicându-se dintre cei doi părinţi adoptivi.

Nacho şi Tobias, cei doi fii, pentru prima oară după 17 ani în braţele mamei lor

Se îmbrăţişează puternic. „Îţi mulţumesc enorm pentru ce mi-ai oferit. O să-ţi fiu mereu recunoscător”, îi şopteşte Nacho celei pe care a căutat-o 17 ani.

Scena se deschide. Alături sunt acum Tobias, fratele mai mare şi neştiut al lui Nacho, şi părinţii adoptivi care au avut grijă de el de când Magdalena a hotărât să-l lase liber către o lume mai bună.

Aşa s-a încheiat cu „happy-end” una dintre miile de drame ale Diasporei româneşti. Pe cea a Magdalenei am avut norocul s-o descoperim graţie ei, dar mai ales celui căreia ea i-a dat viaţă acum 17 ani. Pe atunci, a pleca în lumea largă era o misiune aproape imposibilă, pe care puţini dintre cei care iau azi calea străinătăţii ar putea-o înţelege.

Toţi cei 5 membri ai unei noi familii „născute” într-un platou de televiziune

Dar Magdalena a avut puterea să treacă peste toate, ca mulţi dintre cei ca ea. Iar faptul că acceptat să-şi lase uimitoarea ei poveste să iasă la lumină nu poate fi decât un mare dar pe care îl face tuturor celor care vor să afle despre viaţă şi altfel decât au trăit-o ei.

Gracias, Magdalena! Gracias, Nacho! Şi mulţumiri vouă tuturor celor care vă duceţi greutăţile pe picioare, în demnitate şi durere interioară, sperând că într-o zi viaţa va face dreptate. Şi face, iată! Întotdeauna. Mai devreme sau mai târziu.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Andrei Tinu, PSD-istul ce șobolănea încă prin cotloanele întunecate ale Guvernului, a fost deratizat de Orban

* Testamentul politic al lui Ion Iliescu: nu-și asumă și nu răspunde pentru crimele din 1989

* Manda face o aroganță pe banii europenilor. Invită 30 de senatori PSD la Strasbourg timp de 4 zile

* Boris Johnson, în pericol să rămână fără loc în Parlament. Ce se întâmplă în această situație?

* Jocul murdar al PSD: nu depune moțiune, ci se plânge la CCR pentru asumarea PNL

*„Barul de negri” al lui Firea ajunge la PSD-CNCD. Dacă Olguța, pentru „Iohannis, nazist”, a luat avertisment, ce pedeapsă va lua primărița?

* Bloomberg îl numește pe premierul României „Orban-ul cel bun al Europei”

* Chirieac îi pupă pingelele lui Adrian Năstase: „Nu are nevoie de decorație, îl va decora cartea de istorie”

 

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cookie Settings