Surse rusești, cel mai probabil din interiorul grupării de mercenari Wagner, au explicat în detaliu – fiind preluate de site-ul Russian Criminal și de canalul de Telegram VchK-OGPU – cum a funcționat tactica „valurilor umane“ care a permis cucerirea localității Soledar cu pierderi înfricoșătoare în rândurile atacatorilor. În esență, a fost vorba de atacuri sistematice, frontale, purtate în echipe de câte 8 oameni, care se repetau până când poziția ucraineană cădea. Această tactică nu mai poate fi folosită deoarece Wagner și-a consumat resursele umane.
Pe scurt, tactica consta în formarea a mai multe grupe de câte 8 oameni – cu cât mai multe grupe, cu atât mai bine. Primul val ataca bine echipat, cu arme grele, dar rareori scăpa cu viață. Urma al doilea, care relua atacul de unde fusese oprit primul. Apoi venea al treilea val și tot așa. Nimeni n-avea voie să refuze atacul, să șovăie sau să se retragă. Răniții ușor erau împușcați în picioare și abandonați pe câmp dacă nu continuau atacul. Cine nu pleca la atac sau se retrăgea era executat pe loc, indiferent ce argument ar fi adus.
Între aceste valuri aveau loc bombardamente ale artileriei rusești din armata regulată. Problema a apărut când s-a intrat în criză de obuze. Din acel moment, numărul morților a crescut vertiginos. Ritmul pierderilor a devenit apoi amețitor pe măsură ce mercenarii cu experiență au fost uciși, în loc fiind trimiși oameni tot mai slab pregătiți.
În acest moment, „izvorul“ de mercenari a secat. Ce era de scos din pușcării s-a scos. Alți voluntari nu sunt. Numărul supraviețuitorilor din Wagner e prea mic pentru a se mai putea organiza noi valuri umane. Este așteptată noua mobilizare ce urmează să fie decretată de Putin, pentru a fi „vărsați“ în Wagner militarii care vor refuza să plece pe front. Dar pregătirea și disciplinarea acestora, prin metode înspăimântătoare, va lua timp, ceea ce Rusia nu are la dispoziție, spune sursa.
Citiți mai jos descrierea tacticii valurilor umane aplicată de Wagner la Soledar. Traducerea din limba rusă și selectarea fragmentelor relevante îi aparține istoricului militar și cercetătorului britanic Chris Owen.
1/ The Wagner Group’s ‘human wave’ attacks, which have left the area around Bakhmut and Soledar strewn with the bodies of dead Wagner fighters, have been described in detail by a Russian source. It explains the brutal calculations behind Wagner’s seemingly suicidal tactics. ⬇️ pic.twitter.com/pz74Eej0Tq
— ChrisO_wiki (@ChrisO_wiki) February 2, 2023
„Grupurile de 8 persoane merg în valuri – de obicei, 4 valuri. Dar au fost cazuri în Soledar în care a fost nevoie de 14 valuri pentru a cuceri o zonă. Bineînțeles că au existat supraviețuitori, dar victimele au fost o sută sau mai multe“
Atacurile „valului uman” al Grupului Wagner, care au lăsat zona din jurul Bakhmut și Soledar plină de trupurile luptătorilor Wagner morți, au fost descrise în detaliu de o sursă rusă. Aceasta dezvăluie calculele brutale din spatele tacticilor aparent sinucigașe ale Grupului Wagner.
Site-ul „Russian Criminal”, care este legat de canalul Telegram al VChK-OGPU, relatează ceea ce o sursă – probabil din cadrul Wagner – i-a spus despre tactica grupării de mercenari de a folosi condamnați recrutați pentru a ataca Soledar, suportând pierderi uriașe pe parcurs.
„Cel mai experimentat și bine pregătit grup de stormtroopers (trupe de șoc) vine primul, cu echipament excelent. Este alcătuit din opt oameni, fiecare cu un «Bumblebee» [posibil să însemne un lansator de rachete termobarice RPO-A Șmel, eficient împotriva pozițiilor fortificate – nota analistului]. Orice s-ar întâmpla, grupul trebuie să ajungă la linia de tragere“. „Orice s-ar întâmpla” nu este o figură de stil, ci o sarcină, a cărei neîndeplinire se va încheia cu execuția [de către Wagner], indiferent de orice factor [circumstanță atenuantă].
„Odată ce contactul de foc a fost făcut [cu inamicul], grupul sapă să stabilească poziții. Săparea este învățată la fel de meticulos ca și operațiunile de luptă, așa că, după standardele militare, săparea este aproape instantanee și foarte eficientă. Zona în care a ajuns grupul este marcată (o cârpă pe un copac sau ceva similar). Chiar dacă grupul este ucis până la ultimul om, următorul își dă deja seama unde a ajuns cel precedent. Sarcina principală este să se stabilească contactul, să se sape și să se transfere datele de poziționare către artilerie. Artileria poate trage de la o oră până la câteva ore. Și aici este prima cauză a conflictului cu armata [rusă]: dacă nu sunt suficiente obuze, în locul unui atac de succes vei avea trupe de șoc transformate în carne de tun.
Primul grup este urmat de al doilea, tot de opt oameni, dar cu un echipament mult mai ușor. Sarcina lor este să sară pe poziții imediat ce obuzele de artilerie își termină treaba. Uneori există un ordin de a nu aștepta să se termine bombardamentul – «Muzicienii» sunt atât de disciplinați încât vor merge la atac oricum, pentru că luptând au șanse de supraviețuire (în cazul în care refuză să atace sunt executați pe loc – n. red.). În zilele noastre nu există suficiente obuze și din această cauză primele grupuri cu greu supraviețuiesc – lovitura principală vine spre ei și nici măcar antrenamentul nu rezolvă toate problemele de acolo. Chiar și înainte pierderile din primul grup erau inevitabile, dar acum capacitatea de supraviețuire a grupurilor în ansamblu a scăzut la valori critice. Iar înlocuirea lor cu orice om (antrenat sau nu – n. red.) crește și mai mult costurile, iar afluxul de oameni s-a prăbușit acum.
Grupurile de 8 persoane merg în valuri – de obicei, 4 valuri sunt pregătite pentru atac. Dar au fost cazuri în Soledar în care a fost nevoie de 14 valuri pentru a cuceri o zonă. Bineînțeles că au existat supraviețuitori, dar victimele au fost o sută sau mai multe. Asta pentru o singură secțiune.
Grupurile au operatori de drone care să conducă întregul grup în poziție pentru a curăța zona. În același timp, răniții ușor nu se apleacă și nu se întind – pentru asta, ai putea fi împușcat în picioare și lăsat în urmă.
Această tactică este singura modalitate posibilă de a obține rezultate și de a avansa în astfel de condiții. Linia de apărare din Soledar a fost construită inteligent de ani de zile, comandamentul armatei nu are nici posibilitatea, nici dorința de a avansa acolo. Practic, acesta este motivul pentru care sarcina i-a fost încredințată lui Wagner.
Din exterior, poate părea nerezonabil să suporți în mod deliberat o rată atât de mare de pierderi, dar încercați să priviți lucrurile altfel: chiar și 4 valuri de 8 oameni – asta înseamnă 32 de oameni uciși în cel mai rău caz.
Aruncați chiar și un regiment – vor pierde mult mai mult și chiar și ei nu vor reuși să facă față sarcinii. În termeni procentuali vor pierde mai puțin, dar în număr absolut, mai mult. Prin urmare, pierderi de peste 50% pentru un atac nu sunt rele, dacă există un rezultat.
Acum există mult mai puțini oameni pentru grupurile de asalt, iar obuzele sunt, de asemenea, în număr redus. Și dacă artileria este suprimată, atunci oricum nimeni nu va chema trupele de asalt înapoi, ele sunt pur și simplu lichidate dacă n-au acoperire.
Dacă sunt mai multe grupuri în rezervă, poți trimite 5, și 6, și 7 valuri, doar pentru a obține rezultatul. Aceasta nu este o armată, aici este mai bine să ai mai multă inițiativă decât să nu o faci suficient.
«Muzicienii» au propria lor pregătire – cu o intensitate nebună, dacă nu ai experiență – dar învață o gamă foarte restrânsă de sarcini.
Iar noii veniți din coloniile penitenciare sunt foarte bine disciplinați: mai întâi li se arată execuții video, apoi, foarte curând, se întâlnesc cu primele exemple reale, iar apoi se obișnuiesc complet cu o astfel de disciplină.
Un alt plus de aici [spre deosebire de armata rusă] este că în Wagner nu se obișnuiește ca cei [calificați ca] artileriști de artilerie să fie repartizați la trupele de asalt, decât ca pedeapsă. Artileriștii buni valorează și ei greutatea lor în aur.
Armata nu va putea să înlocuiască Wagner în zonele fierbinți, acest lucru nici măcar nu este luat în considerare. În războiul modern, numărul de soldați nu este deloc un indicator. Dar, din nou, întrebarea rămâne deschisă – ce să facem cu lipsa de obuze (120 și 80 mm)?“
„Există un concept de «eficiență în raport cu situația» și, prin urmare, această eficiență poate fi mărită, dar dacă situația este blocată, atunci problema principală nu este încă rezolvată. Schimbul oameni contra teritoriu este benefic atunci când teritoriul este mic și oamenii în rezervă sunt numeroși. Dacă, pe de altă parte, trebuie să toci trupe pentru fiecare metru și oamenii au devenit rari. Încep să apară probleme. Ca urmare, pierderile cresc și progresul încetinește. Recrutarea de condamnați a dat la început un torent de oameni, acum au dispărut. La începutul războiului s-a vorbit despre mercenari sirieni, unii chiar au venit. Dar ei nu sunt potriviți pentru acest război.
Printre «muzicieni» se spune cu voce tare că «suntem pe cale să punem mâna și să luăm totul de aici». Dar între ei, toți se așteaptă ca noi să fim scoși din asalt pe mai multe direcții.
Și chiar dacă de mâine începe o mare mobilizare, nu se vor putea recruta imediat refuseniks (militari care refuză să meargă la război – n. red.) în numărul necesar, dar ei trebuie totuși rodați, aduși la starea dorită, pentru că altfel nu va fi posibil nici măcar să-i consumăm eficient. Este nevoie de timp, este nevoie de multe obuze. Iar noi nu avem nici una, nici alta”.
