Acasă Istorie SERIAL (1). Dezvăluiri explozive despre accidentul nuclear de la Cernobîl. Documente secrete...

SERIAL (1). Dezvăluiri explozive despre accidentul nuclear de la Cernobîl. Documente secrete ale KGB

Serial exploziv, cu documente secrete ale KGB, despre accidentul nuclear de la Cernobîl. Radiațiile erau de 3-6 ori mai mari, medicii puneau diagnostice false, KGB-iștii erau învățați cum să vorbească după manual. Dezvăluiri exclusive pe Ziaristii.com. Astăzi, episodul 1.

Au trecut 34 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl. În 2019, după 33 de ani de la dezastru, considerat cel mai grav din istoria energiei nucleare, o parte însemnată a notelor informative făcute de KGB au ieșit la iveală.

Acestea sunt de-a dreptul uluitoare: arată cum a funcționat și s-a mobilizat la acea vreme Securitatea sovietică (KGB), dar și cât de repede a acționat în cazul dezastrului din Republica Socialistă Sovietică Ucraineană, în urma căruia a avut de suferit aproape toată Europa.

Accidentul de la Cernobîl a fost declanșat la data de 26 aprilie 1986, ora 1.23 (în toiul nopții).

Din cauza radiațiilor purtate de vânt în diferite țări, printre care s-a numărat și România, sute de mii de oameni s-au ales cu boli tiroidiene. Mulți dintre ei s-au îmbolnăvit de cancer și au decedat.

În țara noastră, ravagiile produse de norul radioactiv (a crescut de la 2.93 mSv pe an, în 1985, la 4.17 mSv pe an, în 1986) au fost mușamalizate de conducerea Partidului Comunist, la ordinul dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Serviciul de Securitate al Ucrainei și Institutul Ucrainean de Memorialistică au declasificat recent peste 200 de documente, însumând câteva mii de pagini, provenite din arhiva KGB, filiala Kiev. Multe din ele sunt păstrate în prezent la Moscova și continuă să rămână strict secrete.

Notă: mSV = milisievert. Sievert este o unitate de măsură folosită în măsurarea diferitelor doze echivalente de radiații absorbite. Este utilizat pentru evaluarea cantitativă a impactului biologic, ce rezultă prin expunerea organismelor vii la radiații ionizante. (Sursa: Wikipedia)

Pentru defilarea de 1 Mai, elevii au primit costume cu nivel ridicat de radiații

În 2019 a făcut vâlvă difuzarea mini-serialului „Cernobîl” (5 episoade), o coproducție anglo-americană de televiziune în scenariul lui Craig Mazin și regia lui Johan Renck. Serialul este o coproducție între rețeaua americană prin cablu HBO și rețeaua britanică de televiziune Sky. Premiera lui a avut loc în SUA pe 6 mai 2019, iar în Marea Britanie o zi mai târziu.

Unul dintre cele mai grave episoade ale accidentului de la Cernobîl era inclus chiar în versiunea originală a scenariului acestui film, dar n-a intrat în serie. Producătorul Craig Mazin a vorbit despre el doar într-un podcast special, care a inclus însă scene irelevante.

Într-una din ele, urma să fie dezbătută demonstrația din luna mai, de la Kiev, dar și din alte orașe ale URSS, otrăvite prin degajări radioactive de la centrala nucleară din Cernobîl.

Cu această ocazie, KGB-ul ucrainean a întocmit următoarea notă:

„În timpul pregătirii demonstrației de 1 Mai, elevii școlii au primit costume de pregătire în care au repetat programul pe 27, 28, 29 aprilie. În perioada 5-8 mai, aceste costume au fost predate școlilor. Îmbrăcămintea are un nivel de radiații destul de ridicat. Școlile intenționează să predea costumele la Palatul Pionierilor. Este necesară decontaminarea”.

Tineri expuși radiațiilor la Parada de la 1 Mai 1986, la Kiev

Studenți din Irak, Sierra Leone, Kenya, Togo și Guinea-Bissau, împiedicați să părăsească regiunea Kiev

Vă redăm câteva fragmente din Nota informativă a Departamentului nr. 6 al KGB din regiunea Kiev (I-4812) privind situația operațională din capitala Ucrainei, dar și din locurile de cazare ale persoanelor evacuate pe data de 8 mai 1986.

* „O astfel de atitudine față de oameni – să nu spunem nimic, să pretindem că totul este în regulă, nu să stârnească panica – s-a extins nu numai la cetățenii sovietici. Victimele întâmplătoare din zona centralei nucleare de la Cernobîl nu erau doar rezidenți ai Kievului, ci și turiști din Statele Unite.”

* „Turiștii grupului din SUA (31 de persoane), care locuiesc în hotelul «Rus», au încercat să achiziționeze bilete de avion către Leningrad (actualul Sankt Petersburg – n. red.) pentru plecarea anticipată din Kiev în dimineața zilei de 29 aprilie 1986, punând presiune asupra administrației hotelului. Măsurile au fost luate prin intermediul ODR [agent de rezervă în funcție] și agenți, situația a fost normalizată, grupul a plecat într-o excursie.”

Notă informativă a Departamentului nr. 2 al KGB din regiunea Kiev, privind situația străinilor din Kiev, 29 aprilie 1986:

Rapoartele KGB citează alte zeci de cazuri în care străinii au încercat să părăsească urgent Kievul. Este vorba în principal despre studenți din Irak, Sierra Leone, Kenya, Togo și Guinea-Bissau. Aceștia așteptau un ajutor din partea diplomaților din țările lor, iar agenții KGB au încercat să-i convingă să rămână în oraș.

„Radioactivitate în aer de la 500 până la 1050 microroentgen pe oră” 

Document al KGB, din 10 mai 1986, cu indicatori de radiații reale:

„Situaţia Radiații / Secret

Orașul Kiev: radioactivitate în aer, în diferite puncte, de la 500 până la 1050 microroentgen pe oră, în interior până la 100 microroentgen pe oră”.

În cadrul unei conferințe de presă, desfășurată la Moscova pe data de 9 mai 1986, s-a raportat însă cu totul altă informație: că, la granița zonei de 30 de kilometri, nivelul de radiații la momentul accidentului era de 10-15 mili-roentgeni pe oră, iar pe 8 mai doar 0,15 milli-roentgeni pe oră.

Adică, ratele reale de radioactivitate la Kiev, în perioada 9-10 mai, au fost de 3-6 ori mai mari decât valorile oficiale „măsurate” la 30 de kilometri de centrala nucleară de la Cernobîl cu una sau două zile mai devreme.

După accidentul de la Cernobîl, încă din primele zile, KGB a declarat în mod regulat că unii oameni nu cred în rapoartele oficiale. Mulți au considerat că posturile de radio occidentale sau zvonurile sunt surse de informație mai bune.

În loc de „boală de radiație”, medicii au pus diagnostice de „distonie vegetativ-vasculară”

Medicii au făcut diagnostice false victimelor radiațiilor. Alți doctori s-au opus acestei practici, spunând că dă naștere altor probleme:

„Conform RO Șevcenkovski din KGB, administrarea oblastului de la Kiev și 25 de spitale, referindu-se la instrucțiunile Ministerului Sănătății din RSS Ucraineană (presupune Ordinul nr. 24c din 11/05/86), istoricul pacienților cu semne de «boală de radiație» indică un diagnostic de «distonie vegetativ-vasculară». Potrivit medicului-șef al spitalului regional, Klimenko AM, o astfel de declarație poate duce ulterior la confuzie în momentul prescrierii tratamentului, diagnosticării și, de asemenea, rezolvării problemei dizabilității și stabilirii unei pensii”.

Din Nota informativă a Departamentului nr. 6 KGB al RSS Ucrainene din regiunea Kiev și orașul Kiev, la data de 11 mai 1986:

„Deseori, lichidatorii nu știau nivelul radiațiilor. Inclusiv din cauza dozimetrelor slabe. Potrivit agentului Mokvișev, dozimetrele utilizate de sediul OG nu sunt aliniate, ceea ce duce la o diferență de lecturi. Au loc acte de emitere pentru funcționarea aparatelor defecte”.

Un manual trimis de la Moscova i-a învățat pe KGB-iști cum să vorbească despre dezastrul de la Cernobîl

Manualul de instruire pentru KGB Ucraina, trimis de urgență de la Moscova (în sute de exemplare), avea un titlu sugestiv la primul capitol: „Cum să vorbim despre accident în conversații private cu străinii și ce argumente trebuie să folosească agenții noștri”.

De exemplu, trebuia spus că „accidentele fatale în țări precum SUA și Anglia sunt mai grave decât cel de la Cernobîl”. Sunt prezentate accidentele de la Three Mile Island și de la complexul nuclear din Sellafield (acesta din urmă s-a întâmplat în 1957, la două săptămâni de la accidentul Kiștim din URSS; pentru o lungă perioadă de timp, accidentul de la Kiștim a fost considerat cel mai grav incident cu emisie de radiații, deoarece scurgerea de lângă Celiabinsk a fost clasificată ca urgență).

„Cauza accidentului de la Cernobîl este factorul uman, nu erorile tehnologice” – așa era scris într-una din paginile manualului. Argumentând că factorul uman a fost de vină pentru accident, interlocutorul de la serviciile speciale a trebuit să sublinieze în același timp că URSS „a făcut o treabă grozavă” după accident, atât la Cernobîl, cât și la alte stații, pentru „a asigura siguranța centralelor sale nucleare”.

Kiev, 1 Mai 1986: la Parada de la Kiev au fost expuse portretele mentorilor comunismului mondial

Măsuri urgente împotriva organizațiilor străine

În același timp, URSS ar fi trebuit să fie pregătită pentru o posibilă „scurgere de informații nefavorabile” către Occident. Nota informativă a unui mare șef al KGB e scrisă într-un stil greoi, fără cursivitate și înțelegere deplină:

„Informațiile circulate între personalul centralei nucleare de la Cernobîl și alte organizații, iar contaminarea lui Slavutici și a împrejurimilor sale cu Cesiu-137 poate deveni proprietatea serviciilor speciale ale inamicului și, prin urmare, ar considera că este indicat să informeze instanța (ca în document – HB) despre posibilele acțiuni ale organizațiilor străine anti-sovietice pentru pregătirea în avans a activităților de contra-propagandă pe această problemă” – De la A. Mirgorodski, șeful Departamentului de la Cernobîl al Biroului de Securitate de Stat din Ucraina al RSS Ucrainene din regiunea Kiev și orașul Kiev, către Y. Șramko, șeful Biroului ucrainean de securitate al RSS Ucrainene din regiunea Kiev și orașul Kiev, la 5 ianuarie 1988.

După cum susținea KGB, toate măsurile lor au dat rezultate: din 1987, publicațiile occidentale care au relatat despre dezastrul de la Cernobîl au devenit mult mai „pro-sovietice”.

„Accentul s-a pus pe crearea aspectului libertății de mișcare”

Note informative despre jurnaliștii străini:

* „La Kiev există 16 corespondenți străini. S-au făcut încercări de către corespondenți din Anglia, Franța și Suedia de a colecta informații părtinitoare la Gara din Kiev. Prin aducerea membrilor forțelor speciale ale KGB din poziții neutre, acești străini au fost blocați”.

* „Din cauza faptului că, imediat după accidentul de la Cernobîl, corespondenții străini au arătat o anumită neîncredere în comunicațiile oficiale, în 1987, când au vizitat zona, accentul a fost pus pe crearea aspectului libertății de mișcare, acțiuni, contacte și atmosferă de deplină încredere.”

– Din partea șefului KGB al RSS Ucrainene din regiunea Kiev și orașul Kiev, Y. Shramko, pentru primul-secretar al Comitetului regional din Kiev al Partidului Comunist al Ucrainei, G. Revenko, privind rezultatele lucrărilor, pentru a oferi un impact pozitiv asupra străinilor care vizitează zona Cernobîl, la 18 februarie 1988.

Un jurnalist francez a prelevat mostre de radiații, dar KGB-iștii i le-au înlocuit fără să-și dea seama

Printre trucurile la care au apelat KGB-iștii s-a numărat și substituirea mostrelor.

„În octombrie 1987, corespondentul ziarului francez «L’Humanité», Jean-Pierre Vaudon, cu trucuri, a prelevat mostre de sol și apă în orașul Pripiat, precum și de-a lungul liniei din satul Priborsk (la 50 km de centrala nucleară de la Cernobîl). În timpul evenimentului «D» (căutare secretă – НВ), probele prelevate de un străin au fost descoperite și înlocuite în secret prin probe curate radioactive” – De la vicepreședintele KGB al RSS Ucraineană, Yu. Petrov, către șeful Departamentului nr. 6 al KGB Ucraina din regiunea Kiev și orașul Kiev, S. Nagibe, despre curiozitățile identificate ale inamicului la problemele eliminării consecințelor accidentului de la Cernobîl, la 8 iulie 1988.

Precizare: Jean-Pierre Vaudon era un comunist francez activ, iar ziarul „L’Humanité”, organul oficial de presă al Partidului Comunist din Franța, a primit în acea perioadă asistență financiară din partea URSS.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cookie Settings