Rusia nu are resursele necesare pentru a lansa o ofensivă serioasă la primăvară, așa cum lasă să se înțeleagă amenințător Kremlinul și cum se teme multă lume în Ucraina și în Occident. Aceasta este părerea fostului ofițer de aviație Hari Bucur-Marcu, apreciat expert în politici de apărare și alianțe militare. Rusia a avut tot timpul să se pregătească serios pentru ofensivă. Dacă până acum n-a fost capabilă de mai mult, e îndoielnic că va reuși ceva de acum încolo, mai spune Hari Bucur-Marcu.
Expertul militar inventariază ocaziile pe care le-a avut Rusia. Înainte de declanșarea invaziei, timp de peste un an, regimul Putin s-a pregătit intens de atac. Aceasta a fost prima și cea mai mare oportunitate, pentru că Rusia nu se afla sub sancțiuni internaționale și nu era angrenată în niciun conflict, așa că ar fi putut să-și pregătească pe îndelete militarii, să facă provizii de arme, muniții, hrană, echipamente de tot felul. Tot ce s-a putut obține cu această masivă investiție în resurse și oameni s-a văzut în primele săptămâni de război.
A doua ocazie a fost începând din luna martie, când a devenit evident pentru toată lumea că s-au făcut calcule greșite în toate privințele. Conducerea statului rus și a armatei a avut prilejul să îndrepte erorile, să refacă planurile, să se pregătească pentru o nouă abordare. Au trecut însă peste 300 de zile și nimic nu s-a schimbat.
Hari Bucur-Marcu subliniază că nu are acces la informații secrete sau cu circuit restrâns, dar experiența și analiza evoluțiilor de până acum îl fac să creadă că este „puțin probabil, spre improbabil cu totul“ ca rușii să folosească timpul care mai este până în primăvară pentru a pune pe picioare o mare forță de atac. Pregătirile pot exista, pot fi chiar spectaculoase pentru public, dar în mod sigur nu au cum să fie serioase, opinează expertul român.
Acesta atrage atenția în comentarii ca oamenii să nu confunde atacurile cu ofensiva. Atacurile punctuale, într-un loc sau altul, sunt ceva, iar ofensivele sunt altceva. „Diferența dintre atac și ofensivă este de vreo sută de batalioane și de câteva sute de kilometri“, amintește Hari Bucur-Marcu.
Mai jos, considerațiile făcute de Hari Bucur-Marcu pe contul său de Facebook.
„Dacă rușii ar fi avut pregătită vreo forță suplimentară față de cea cu care au început agresiunea asupra Ucrainei, nu ar fi avut de ce să aștepte până la primăvară, ca să lanseze o nouă ofensivă“
„Mă întreabă un prieten virtual cât de serioasă este pregătirea Federației Ruse pentru o ofensivă de primăvară, în teatrul de război din Ucraina, ofensivă care să le aducă în vreun fel o oarecare victorie pe teren, în fața forțelor ucrainene, care nu numai că se apără, dar mai și eliberează din teritoriile cucerite astă-vară de forțele armate rusești, în cooperare cu separatiștii locali și cu mercenarii grupării private Wagner?
I-am răspuns că, de la mine, de la Săliște, Mărginimea Sibiului, nu pot ști cât de serioasă ar fi o asemenea pregătire pentru ofensivă. Ca să aflu, ar trebui să am informații despre constituirea grupărilor de forțe noi rusești, să văd programele lor de pregătire pentru creșterea capacităților operative, inclusiv evaluările făcute prin exerciții și inspecții, să mă uit peste listele cu armamente disponibile și mai ales cu munițiile pregătite pentru acele armamente, să văd nivelul de competență al comandanților, obținut prin multe și anevoioase exerciții și aplicații, la sală sau cu trupe. Chestii din astea, pe care nu le pot afla, de aici, de la Săliște.
În schimb, pot apela la bunul simț comun, cel pentru utilizarea căruia nu e nevoie de asemenea informații complicate. La bunul simț, deci, dacă rușii ar fi avut pregătită vreo forță suplimentară față de cea cu care au început agresiunea asupra Ucrainei, în 24 februarie, anul trecut, dacă ar fi avut capabilități noi de control al spațiului aerian ucrainean, dacă ar fi avut un alt sistem de comandă și control al trupelor rusești din teatrul de război, dacă ar fi avut informații complete, corecte și în timp real despre forțele ucrainene, atunci nu ar fi avut rușii de ce să aștepte până la primăvară, ca să lanseze o nouă ofensivă asupra Ucrainei, pentru a recuceri ceea ce cuceriseră și apoi pierduseră, pe timpul toamnei și al primelor luni de iarnă. Dar este evident că nu au avut.
Dar or fi avut nevoie de timp rușii, ca să își pregătească o asemenea forță suplimentară, timp care să se prelungească până în primăvară?
Puțin probabil, spre improbabil cu totul. Moscova a avut la dispoziție mai bine de un an, în care să se pregătească pentru invazie, fără să se afle pe atunci sub sancțiuni, fără să fi fost izolată diplomatic, politic și economic, fără să fi existat presiuni asupra ei, de niciun fel, care să îi încurce planurile de agresiune militară asupra Ucrainei.
A avut tot acel timp pentru ca să își constituie forțele destinate invaziei, să le echipeze, să le antreneze, să le ridice moralul și dorința de victorie, să le aprovizioneze cu muniții, carburanți, hrană, echipamente și așa mai departe, inclusiv pentru eventualitatea că războiul s-ar prelungi peste așteptări sau peste calculele inițiale.
Mai mult decât atât. Eventualele erori de calcul privind cantitatea și calitatea forțelor rusești, pregătite și angajate pe teatrul de război din Ucraina, au fost evidențiate încă din luna martie, anul trecut. Le-am văzut noi, cu ochiul liber, la televizor, așa că este imposibil să nu le fi văzut ca erori de calcul și decidenții strategici de la Moscova. Adică, acei decidenți strategici au avut deja, de atunci și până astăzi, peste 300 de zile în care să îndrepte acele erori de calcul. Să facă alte calcule, corecte de data asta, și să le pună în practică. Ori, în 300 de zile nu am văzut nimic în sensul ăsta.
Am văzut în schimb o mobilizare de paradă (adică fără conținut real de putere militară), eșuată oricum în mare parte, am văzut deschiderea depozitelor de rezervă strategică și consumarea acelor stocuri de rezervă, fie că a fost vorba despre armamente sau muniții, am văzut cum Rusia a stat cu mâna întinsă la alții, să îi dea muniție și drone cu care să lovească civilii din Ucraina, am văzut disperarea kremlinezilor că se va ajunge la fundul sacului cu resurse militare al Rusiei și apelul lor penibil la amenințarea inițială cu armele nucleare tactice și mai de curând cu războiul nuclear total.
Văzând toate astea și nevăzând altele, amintite mai sus, doar la nivelul bunului simț comun, fără nicio informație din secretele pregătirilor rusești pentru campania de primăvară, din Ucraina, aș putea răspunde că acele pregătiri ar putea să aibă loc, ar putea fi spectaculoase, dar cu siguranță că nu sunt serioase. Că nu au cum să fie.“
