Inteligența artificială a devenit partenerul ideal dispus să facă daruri și să creeze iluzii nelimitate. Niciodată plictisit, iritat, necivilizat. Iată un scurt scenariu!
După multă vreme, mă privesc în oglindă și constat că ridurile și cearcănele îmi brăzdează obrajii, fruntea, gâtul. Realizez un selfie și-l trimit chat-ului. Îi cer să mă facă mai tânăr cu 10-20 de ani, cu părul negru (de fapt, nu mai am niciun fir de păr), zâmbitor și fericit. Lângă scara unui avion.
Vorbele politicoase sunt de prisos pentru inteligența artificială. Ea ascultă și execută orice. În 10-15 minute primesc noua imagine. Sunt încântat, ca și vechile mele cunoștințe, ca și prietenii din copilărie de pe rețelele de socializare, care se vor mira cât de bine arăt, în costumul impecabil, că nu m-am schimbat deloc. Se vor mira și de norocul meu, pentru că mă plimb prin toată lumea, din aeroport în aeroport.
Repet chestia cu imaginea mea câteva săptămâni la rând… și jur că voi primi câteva cereri în căsătorie. Excelent! Plutesc de fericire. Am timp destul, sunt pensionar.
Prind curaj și îi cer prietenului nevăzut să creeze un sonet, având ca temă scurgerea nemiloasă a timpului. Aproape instantaneu îl primesc și-l postez pe rețea. Felicitări!
Peste câteva zile repet figura cu un rondel. Uluitor! Ce talent! Nu bănuiam.
Încep să fiu numit poet, la început cu literă mică, apoi cu literă mare. În două-trei săptămâni, fără niciun efort, voi avea gata de tipar un volum de poezii cu formă fixă. Nu mă îngrijorez, prietenul nevăzut îmi va spune ce să fac mai departe, ca să-mi găsesc un loc în istoria literaturii contemporane.
Inteligența artificială, ca formă inegalabilă de energie și de simpatie, mi-a schimbat viața anostă de pensionar. A alungat singurătatea și a adus iluziile.
P. S. Mi-am propus să fiu considerat și artist plastic. Nu am nicio îndoială, AI mă va ajuta.
