„Plecă și Dabija…” – un emoționant mesaj de adio, la moartea marelui scriitor basarabean al recuperării limbii române

Scriitorul și omul politic basarabean Nicolae Dabija s-a stins din viață vineri dimineață, la vârsta de 72 de ani. Făcea parte din generația care, în urmă cu trei decenii, a trăit și a marcat momentul trecerii Moldovei din stânga Prutului de la statutul de republică sovietică la cel de țară independentă, de la limba rusă la cea română, de la alfabetul chirilic la cel latin.

Un emoționant mesaj de adio i-a fost adresat lui Nicolae Dabija de către vechiul său prieten Liviu Petrina (81 de ani), fost secretar general al PNȚCD în timpul evenimentelor cruciale din urmă cu trei decenii. „Plecă și Dabija…”, constată amar Liviu Petrina, într-un text publicat de Ziaristii.com.

Nicolae Dabija era membru de onoare al Academiei Române şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova.

Scritorul basarabean fusese internat cu câteva zile în urmă la Institutul de Medicină Urgenţă din Chişinău, cu o formă severă de Covid-19.

Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948, în Codreni-Chişinău (pe atunci, Republica Socialistă Sovietică Moldovenească).

A fost nepotul arhimandritului Serafim Dabija, unul din marii duhovnici români, deportat în Gulag în 1947.

În 1972, a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău.

În calitate de redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, editat de Uniunea Scriitorilor din R. S. S. Moldovenească, a avut un rol important în lupta de renaştere naţională din țara sa. Săptămânalul condus de Nicolae Dabija a fost, în anii 1988-1989, cea mai importantă publicaţie care susţinea revenirea limbii române la grafia latină şi decretarea ei ca limbă oficială în R. S. S. Moldovenească.

Nicolae Dabija a fost lector la catedra de literatură română a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, lector superior la catedra Ştiinţele comunicării a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

A debutat cu volumul de versuri „Ochiul al treilea” (1975). Au urmat mai multe culegeri de proză, printre care:

• „Apă neîncepută” (1980)
• „Zugravul anonim” (1985)
• „Aripă sub cămaşă” (1989)
• „Dreptul la eroare” (1993)
• „Lacrima care vede” (1994)
• „Oul de piatră” (1995)
• „Fotograful de fulgere” (1998)
• „Tăceri asurzitoare” (2000)
• „Nu vă îndrăgostiţi primăvara!” (2013).

Nicolae Dabija a scris şi literatură pentru copii:

• „Poveşti de când Păsărel era mic” (1980)
• „Alte poveşti de când Păsărel era mic” (1984)
• „Domnia lui Ştefan cel Mare” (1991)
• „Nasc şi la Moldova oameni” (1992).

A fost autorul manualelor şcolare „Daciada, ciclu de manuale pentru clasele I-IV” (1991-1993) şi „Literatura română pentru clasa a VI-a” (1998-2002), conform dicţionarului citat.

A alcătuit „Antologia poeziei vechi moldoveneşti” (1988) şi a tradus din Federico Garcia Lorca, Goethe, Jukovski.

A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990-1994 şi 1998-2001, susţinând drepturile românilor din Basarabia.

A ocupat funcţiile de:

• preşedinte al Societăţii „Limba noastră cea română”;
• preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă din Republica Moldova;
• vicepreşedinte al Ligii culturale a românilor de pretutindeni;
• preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova.

Din anul 2016, a fost preşedinte al Mişcării „Sfatul Ţării-2”, asociaţie non-guvernamentală care şi-a propus întregirea naţiunii române, potrivit unui comunicat de presă al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava.

Ideile sale politice sunt expuse în volume de eseuri precum:

• „Pe urmele lui Orfeu” (1983)
• „Moldova de peste Nistru – vechi pământ strămoşesc” (1991)
• „Libertatea are chipul lui Dumnezeu” (1997)
• „Icoană spartă, Basarabia” (1998)
• „Harta noastră care sângeră” (1999)
• „La est de vest” (2001)
• „Vai de capul nostru!” (2001)
• „În căutarea identităţii” (2002)
• „Drumul spre biserică” (2013)
• „Urma sârmei ghimpate” (2013)
• „Manifest de Unire” (2013).

Pentru activitatea literară, i-au fost decernate:

• Premiul Naţional al R. S. S. Moldovenești (1988);
• Marele Premiu „Nichita Stănescu” (1992);
• Premiul „Giacomo Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei (2015), Prix de l’Autre Edition (2016), Marele premi;
• „Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internaţional de Poezie de la Havana (2017).

În 1995, a fost distins cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.

A fost cavaler al „Ordinului Republicii” (1996), cea mai înaltă distincţie a Republicii Moldova, precum şi comandor al Ordinului naţional „Steaua României” (2000).

Începând cu 21 iulie 2003, a fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

În anul 2010, Academia de Studii Înalte din România i-a acordat titlul de „Honoris Causa” şi titlul onorific de academician în semn de înaltă preţuire şi respect pentru întreaga activitate. În 2012, a devenit membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

Preşedintele României i-a decernat, în anul 2014, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, „în semn de înaltă preţuire pentru promovarea culturii, limbii şi spiritualităţii româneşti”.

Liviu Petrina, la despărțirea de Nicolae Dabija

„Plecă și Dabija…”

„Din generația contemporană de scriitori și luptători pentru eliberarea Basarabiei a plecat și scriitorul, omul politic Liviu Nicolae DABIJA (15 iulie 1948 – 12 martie 2021), așa cum au plecat Dumitru Matcovschi, Grgore Vieru, Leonida Lari…

L-am întâlnit acum peste 30 de ani, în Antologia Poeților Basarabi a lui Ioan Alexandru, apoi în casa acestuia.

Pe 15 ianuarie 1990, împreună cu Grigore Vieru și Leonida Lari, s-a înscris în PNȚCD, eu fiind Secretar General sub Președinția lui Corneliu Coposu.

Alte împrejurări semnificative.

I. Nicolae Dabija a marcat un pas decisiv pe calea  eliberării atunci când, în 15 iunie 1989, de Ziua-lui-Eminescu, a smuls literele rusești de pe revista Literatura și Arta și i-a redat Limbii Române Basarabe haina sacră a grafiei latine. Revista a devenit imediat stegarul dezrobirii de sub tirania rusească, a ajuns la un tiraj de 260.000 de exemplare (la o populație de trei miloane).

II. Luptător echilibrat, dar ferm, Dabija l-a somat, în 24 decembrie 1989, pe Gorbaciov să nu trimită trupe în România, «în apărarea» Revoluției furate de clica Iliescu-Brucan-Roman. Dacă ar fi nevoie, mergem noi, românii din Basarabia!, a zis el.

III. Nicolae Dabija a fost membru în Consiliul de Onoare al Partidului Corectei Guvernări (PCG) – «partidul cu cel mai bun Program Politic din Țară», urmaș legitim al PNȚCD și continuator al acestuia.

IV. De câțiva ani, colaborăm în difuzarea revistei Literatura și Arta la românii de la vest de Prut. Cum Poșta statului român refuză să facă abonamente, noi aducem, săptămânal, peste 100 de exemplare pentru abonații noștri…

Când Vieru ni se adresa cu:

Dragi Frați De-Dincolo-De-Prut, Mi-e dor de voi și vă sărut,

Dabija striga doua versuri ajunse celebre:

Doru-mi e de Dumneavoastră, Ca unui zid de o fereastră…

Doamne, te rugăm să-l odihnești în pace!

Liviu PETRINA, Președinte Executiv al PCG, fost Secretar General al PNȚCD, fost membru al Parlamentului”

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Gabriel Liiceanu îl face praf pe Mircea Dinescu: „Un claun isteric, locuit de patima căpătuielii”, „pușlama ordinară”, „cultivă vulgaritatea, țopenia obraznică și infatuată”