Parastasul lui Ion Antonescu – între pomenirea lui Ion, robul lui Dumnezeu, și elogierea Mareșalului, criminalul de război

19
798

O slujbă de pomenire a lui Ion Antonescu, urmată – din nefericire – de o serie de discursuri elogioase la adresa Mareșalului, a provocat reacția consilierului onorific al primului-ministru, deputatul Alexandru Muraru (PNL), reprezentant special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei.

Muraru a sesizat Procurorul General și ministrul de Interne, acuzând că ceremonia religioasă a fost, de fapt, „o deșănțată elogiere a unei persoane condamnate pentru crime de război și crime împotriva umanității, la adresa a sute de mii de civili”.

Scandalul pare a fi orientat, într-o anumită măsură, și împotriva Bisericii Ortodoxe Române, pentru că evenimentul religios a avut loc, evident, într-o biserică ortodoxă din Vaslui, ctitorită de chiar Mareșalul Ion Antonescu.

Gravitatea situației solicită câteva clarificări, atât „de dicționar”, cât și de natură istorică.

Mic dicționar explicativ

Parastasul

Conform Wikipedia, parastasul este „un serviciu memorial (greacă: μνημόσυνον, mnemósynon, „memorial”; slavonă: панvхида, panikhída, din limba greacă παννυχίς, pannychis, „veghe”; română: parastas, de la greci παράστασις, parastas), un moment liturgic solemn pentru odihna celor decedați, oficiat în Biserica Ortodoxă și Bisericile Orientale Catolice, care urmează Ritul Bizantin”.

Site-ul Doxologia oferă o explicație ceva mai detaliată. Astfel, într-un articol dedicat acestui subiect se precizează: „Parastasul nu e altceva decât o prescurtare a slujbei înmormântării. Partea de bază o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare şi iertare, rostite de preot la sfârşitul slujbei, urmate, ca şi la înmormântare, de «Veşnica pomenire»”.

În cărţile de slujbă se numeşte panihidă (panahidă), dar în popor poartă de obicei numirea de parastas, de la cuvântul grecesc παριστημι (a se înfăţişa înaintea cuiva, a mijloci), deci rugăciune de mijlocire pentru răposaţi.

Soroacele sau termenele pentru pomenirea celor răposaţi sunt:

  • ziua a 3-a, a 9-a şi a 14-a după moarte;
  • la 3, 6 şi 9 luni şi la un an după moarte;
  • apoi, în fiecare an, până la 7 ani după moarte.

Desigur, slujbe de pomenire pot fi săvârșite nu doar la aceste soroace, ci ori de câte ori se dorește acest lucru, respectându-se rânduielile și perioadele liturgice bisericești.

Rugăciunea Bisericii pentru cei mutaţi la Domnul este întâlnită în toate slujbele sale, regăsindu-se în ecteniile întreite care fac amintire de „fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori de locaşuri sfinte şi pentru toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care odihnesc pretutindeni”.

Robul lui Dumnezeu

ÎPS Bartolomeu Anania: „În limbajul biblic, patristic, liturgic și bisericesc, orice creștin este rob al lui Dumnezeu, fie în timpul vieții, fie după moarte. Rob al lui Dumnezeu este acela care și-L recunoaște pe Dumnezeu ca Stăpân, Creator al omului și iubitor de oameni. Lui I se supune, dar nu «orbește» (adica plutind în supunere ca într-o negură), ci cu luciditate. Or, luciditatea înseamnă discernământ, iar discernământul înseamnă libertate. Ca rob al lui Dumnezeu, omul nu se află sub Dumnezeu, ci întru Dumnezeu, adică în interiorul libertății Lui. A fi rob al lui Dumnezeu înseamnă a deveni cetățean al Împărăției Cerurilor. (…) Desigur, trebuie să recunoaștem că omul, prin greșala lui Adam (care și-a înțeles și folosit prost libertatea), a devenit robul păcatului. Dar tocmai acesta a fost rostul întrupării și jertfei lui Hristos: să ne elibereze din robia constrângătoare a păcatului și să ne redea robiei zburdalnice a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel observă că sclavul (propriu-zis) care a fost chemat de Hristos devine un om liber, în pofida faptului că, social, continuă să rămână sclav, iar omul liber (propriu-zis) chemat de Hristos își păstreaza libertatea tocmai prin faptul că a devenit rob al lui Hristos. Iar Sfântul Apostol Petru avertizează asupra libertății adamice, rău înțelese și prost folosite, așa cum se întâmplă, din păcate, și în zilele noastre, când libertatea omului este invocată ca justificare a propriei sale depravări. Iată ce ne spune înțeleptul Apostol: «Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu»”.

Lămurite fiind aceste noțiuni de bază pentru înțelegerea ceremoniei religioase oficiată de preoții din Vaslui întru pomenirea lui Ion, robul lui Dumnezeu, ar mai fi de spus că biserica în care a avut loc evenimentul NU este exclusiv o ctitorie a Mareșalului.

Din textul pisaniei, rezultă că biserica are mai mulți ctitori, Mareșalul Antonescu fiind printre cei care au oferit ajutorul, probabil financiar, fie din banii proprii, fie prin aprobarea unei subvenții din bugetul statului. Alături de Mareșal, au mai ajutat la ridicarea bisericii atât membrii Comitetului de construcție (coordonat de Generalul de Corp de Armată Ioan Rășcanu, ca președinte, și de protoiereul pr. Econom Ioan Ene, ca vicepreședinte), cât și credincioși creștini din Vaslui.

Complexitatea speței și nefericita grabă punitivă a domnului Alexandru Muraru

Faptul că Mareșalul Ion Antonescu a coordonat, în calitate de Conducător al Statului Român, crime de război, inclusiv crime care se circumscriu noțiunii de Holocaust, reprezintă o realitate de necontestat.

Deși în agora românească încă bântuie imaginea de „erou al neamului”, confecționată Mareșalului Ion Antonescu, după 1989, de diferite grupuscule naționaliste, cu contribuția toxică a unor istorici, oameni de cultură și de film (vezi regizorul propagandist ceaușist Sergiu Nicolaescu), documentele scoase din arhive sunt mai mult decât suficiente pentru a face dovada că Mareșalul a fost un individ lipsit de scrupule, care a ordonat crime de război și antisemite fără nicio tresărire de conștiință, un aliat loial Germaniei naziste și dușman declarat al democrației.

În consecință, elogierea publică a acestuia este o faptă imorală, eventual penală.

Totuși, la ceremonia religioasă care a avut loc la biserica din Vaslui, nu oficierea slujbei de parastas constituie fapta penală. Consilierul onorific Alexandru Muraru trebuie să fie ceva mai atent la nuanțe. Pomenirea într-o slujbă de parastas a unui creștin mort, fie acesta chiar și un criminal de război ca Ion Antonescu, nu reprezintă justificarea sau, mai grav, promovarea păcatelor acestuia. Dimpotrivă, în slujbele de pomenire a celor morți, noi ne rugăm pentru IERTAREA PĂCATELOR LOR!

În consecință, dl consilier onorific Alexandru Muraru nu poate cere Bisericii să nu se mai roage pentru iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu, Ion Antonescu, cum nu poate cere ca acesta să nu mai fie pomenit printre ctitorii bisericii cu hramul Sfânta Paraschiva din Vaslui.

Da, probabil că pentru un politician ancorat într-o realitate ideologizată, „iertarea păcatelor” reprezintă o noțiune greu de înțeles, însă dl Muraru este chemat să facă efortul intelectual necesar pentru a înțelege până unde își poate permite să meargă în acuzațiile sale împotriva Bisericii. Pomenirea la parastas nu înseamnă comemorare (în sensul de elogiere), domnule consilier!

Trebuie deci apărat parastasul de pomenire a robului lui Dumnezeu, Ion Antonescu, ca exercitare a drepturilor și libertăților religioase garantate Bisericii Ortodoxe Române de legislația României și de Uniunea Europeană.

Nu poate fi însă apărat preotul care, după oficierea slujbei religioase, a rostit un scurt discurs în care îl elogia pe Mareșalul Ion Antonescu ca „martir” și „mare om de stat”. Din păcate, părintele a căzut în capcana unui naționalism toxic, în „panoplia” căruia sunt așezate de-a valma figuri sângeroase ale istoriei noastre: „Căpitanul” legionarilor Corneliu Zelea Codreanu, Mareșalul fascist Ion Antonescu, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu…

Pe de altă parte, la ceremonia religioasă despre care discutăm, au participat numeroși oameni de cultură și, mai ales, ofițeri în rezervă ai Armatei Române (purtători de decorații militare, din câte am observat). În discursurile rostite, unii dintre aceștia au adus elogii Mareșalului Antonescu, „mare erou al neamului”. Nici acești adulatori ai lui Antonescu nu pot fi apărați. Demersul lor este antidemocratic și incompatibil cu valorile societății libere în care ne dorim să trăim.

Mai trebuie spus că anchetarea celor care l-au elogiat, la Vaslui, pe criminalul de război antisemit Mareșal Ion Antonescu va provoca reacții din zona naționalistă a agorei românești. Scandalul este deja declanșat, însă nu trebuie să escaladeze.

Dl consilier Alexandru Muraru are partea lui de responsabilitate pentru ca această speță să fie corect judecată și, înainte de toate, rezolvată folositor pentru democrația noastră. O responsabilitate care impune politicianului național-liberal să fie mult mai atent la nuanțe și înțelesuri profunde.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Mineriada din 13-15 iunie 1990. Cum a clonat regimul FSN un post de radio. Ziaristul care avea în birou un poster uriaș cu Ion Iliescu

* Un ofițer rus s-a dus la Deveselu, „să se roage” la biserica de lângă baza care adăpostește scutul anti-rachetă. „Nu i-am invitat, dar s-au autoinvitat”

* Firea: „Dragnea m-a amenințat cu moartea!”

Continuă batjocura: procurorul Giorgiana Hosu, fostă șefă a DIICOT, se pensionează la 48 de ani!

Urletele milițianului Coarnă (PSD) la adresa unui deputat USR-PLUS: „Opriți papagalul! E setat în prostie! Nu înțelege nimic!”

PSD-istul Mutu a umplut de bani RTV și Antena 3, din bugetul Sectorului 6. Prețuri cămătărești: 2.000 € articolul, 5.000 € clipul video!

* Olguța și Ciolacu au chemat-o pe Șoșoacă să susțină candidatul PSD la Primăria Filiași! Mesaj anti-justiție, anti-lege, pro-nepotism

Mesaj AUR: „Îmi place Putin și nu-mi place UE. Uniunea Europeană este noua Uniune Sovietică, nu Rusia creștină”

Radu Moraru: „Aș vrea să-i agăț în cârlig pe preoții trădători care-i îndeamnă pe oameni să se vaccineze” / „S-ar putea să nu mă mai vedeți niciodată, în nicio emisiune!”

* Bietul Reghecampf! Antrenorul e sigur că divorțează de Anamaria Prodan, dar ea zice că nu-i după cum zice el!

19 COMENTARII

    • Depinde, așadar, DIN CE PUNCT DE VEDERE ÎL EVALUEZI pe Mareșalul Ion Antonescu: IULIU MANIU, de pildă, chiar a reușit o evaluare (publică!)… ECHILIBRATĂ (!!!), ca martor în procesul Ion și Mihai Antonescu!

      • Respect, d-le Parvu.
        Copilasii astia au senzatia ca lumea a inceput cu ei si realitatea intreaga poate fi cuprinsa in paginile manualului de corectitudine politica. Ca toata tragedia poporului roman poate fi descrisa in cateva vorbe aruncate aiurea.
        E interesant ca aia care au omorat romani nu sunt considerati criminali, rasisti, fascisti. Ba mai mult isi permit sa-l bage pe Ceausescu la capitolul „nationalisti”.

        Penibil si periculos. Unii parca sunt platiti sa enerveze cu prostiile lor pana si pe cei mai pasnici romani.

      • În altă ordine de idei…, NU înțelegem, Zău-așaaa…, de ce trebuia să facă… UN CAZ (CHIAR) ATÂT DE MARE acel… „consilier-onorific” (?!?…) al premierului Cîțu?????!!!

        • Probabil se doreste spargerea coalitiei si in paralel alungarea a cat mai multor sustinatori.
          Astea intr-un plan foarte larg de demoralizare ca etapa premergatoare ocupatiei. Ghici ciuperca ce ocupatie.

          Individul cu scandalul tocmai i-a rupt gatul lui Catu. Iar raspunsul este extrem de slab, dupa cum bine vedeti.

      • Menachem Begin este un erou al Israelului. Pe drept cuvant. Insa nimeni nu il numeste nici fascist nici criminal pentru crimile de la Hotelul Regele David, nici pentru masacrul, jafurile si violurile de la Deir Yasin.

        Si nu, Norman Manea nu este laureat Nobel…. mincinosule?

        Nu deschide cutia. Las-o inchisa. Va respectan durerea. Faceti si voi acelasi lucru, pt ca altfel incepem sa ne amintim lucruri neplacute. Toata povestea de la Max Goldstein, Leon Lichtblau si Saul Ozias.

  1. La micul dictionar explicativ mai trebuia adaugat si ce inseamna ”consilier onorific”.
    Un conilier onorific nu are o fisa a postului si deci oficial nu are atributii. Asa ca s-a trezit si consilierul lui peste sa se bage in seama facind ceva ce nu era treaba lui.

  2. Mareșalul Antonescu rămâne un erou al neamului pentru acei români care nu au nici o afiliație cu rușii, pentru acei români care-și cunosc istoria neamului, pentru acei români care sunt creștini ortodocși care se țin pe cât pot înafara păcatelor, pentru acei români care sunt patrioți fără să se bată cu pumnii în piept, pentru acei români smeriți, pentru care cinstea și moralitatea sunt însuiri ale sufletelor lor, fără să se fălească cu ele. Întrebarea se pune : cîți astfel de români mai trăiesc în România ? 2? 3?, or nici unul?

  3. Incalcit articol: si asa, si invers, si pe fatza, dar si pe dos…
    Singurul lucru cert este ca dl Muraru, nu stiu de ce religie se declara, dar se exprima despre o ceremonie religioasa ortodoxa ca ar fi „deșănțată”. Asta ce mai e? Combatem antisemitismul dar practicam antiortodoxismul?
    Nu cumva, prin asemenea atitudini, se trece in cealalta extrema? Din declarati aparatori ai unor categorii persecutate, unii devin persecutori agresivi, desfiintand insasi ideea pe care ar trebui sa o sustina.

  4. Niciun istoric și nici chiar cei care l-au condamnat n-au îndrăznit să-l facă pe Ion Antonescu „mareşal fascist”. Asta echivalează cu a spune că în România, în anii 1940-1944, a fost o dictatură fascistă, că armata regală română care a eliberat acum 80 de ani Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa ar fi fost o armataă fascistă şi chiar regele Mihai – comandantul suprem al acestei armate (fiind în acord cu toate deciziile militare ale mareşalului) – ar fi fost un „rege fascist”. Prin această afirmaţie falsă (de fapt în România, cum era scris şi în manualele comuniste, pe timpul ultimului război mondial a fost o „dictatură militară” în care Ion Antonescu a fost confirmat conducător al statului de către rege şi de către poporul român prin referendum, având mandat să readucă Regatul României în graniţele sale dinainte de 1940) acest ziarist (care sper că nu exprimă opinia redacţiei) FACE de fapt jocul duşmanilor noştri cei mai răi (ruşii şi ucrainienii) care repetă cu obstinaţie, de 80 de ani, că Antonescu a fost fascist şi că armata română a fost o armată fascistă şi imperialistă care ar fi ocupat teritorii din fosta URSS în 1941 (nişte falsuri istorice grosolane). Chiar ştergem cu buretele o întreagă literatură istorică scrisă de mari istorici români şi străini (ca Gheorghe Buzatu sau Larry Watts) care demonstrează cu documente de arhivă incontestabile (din arhivele Kremlinului, STASI, Statelor Unite sau ale României) că mareşalul Antonescu a fost o victimă a bolşevismului sovietic fiind executat la ordinul lui Stalin (care pe amiralul Miklosh Horty l-a iertat deşi era de 10 ori mai criminal sau antisemit) cu mâna românilor (de un Tribunal militar desemnat de puterea comunistă cu tancurile la poartă) – cum demonstrează Larri Watts în cartea sa „Fereşte-mă Doamne de prieteni!”. Cum poţi să-l faci pe Ion Antonescu antisemit în acest an când se împlinesc 80 de ani de la nimicirea, de către mareşal, Mişcării Legionare prin care a salvat mii de evrei din Bucureşti, când a salvat alte mii de evrei refugiaţi din Ungaria (unde erau vânaţi cu arcanul) şi ajunşi în Israel cu ajutor logistic şi diplomatic (au primit paşapoarte) din partea mareşalului Antonescu, când a salvat marea majoritate a bărbaţilor evrei (evident şi familiile acestora) din România (peste 800.000) netrimiţându-i pe front OPUNÂNDU-SE LUI HITLER şi Gestapoului. Toţi istoricii ştiu că Ion Antonescu, la ordinul lui Stalin, nu s-a bucuret de un proces corect, dar nu au curajul s-o spună. Ion Antonescu a cerut prin avocatul său să fie judecat de un Tribunal Internaţional competent la Nurenberg, cum au fost judecaţi toţi generalii şi mareşalii germani (unii fiind achtaţi) dar din ordinul lui Stalin tribunalul controlat de bolşevici i-a refuzat cererea. ÎN CONCLUZIE Ion Antonescu a fost judecat de (atât în 1946 cât şi în 2008, post mortem, sub o conducere şi o instanţă lipsite de demnitate naţională, spre ruşinea noastră) INSTANŢE NAŢIONALE INCOMPETENTE care au refuzat să-şi decline competenţa către un Tribunal european specializat în DREPT INTERNAŢIONAL UMANITAR (Drept al Conflictelor Armate) ca cel de la Haga (unde a fost judecat şi Miloşevici şi alţi generali sârbi acuzaţi de genocid). Dacă ar fi fost acceptată această cerere Antonescu ar fi fost achitat sigur (conform Dreptului de la Haga operabil pe timp de război în anii 1940-1945 toate ordinele date de mareşal şi de generalii din subordinea sa au respectat regulile şi normele războiului: deportările pe linia frontului erau permise în interesul operaţiunilor de luptă/vezi deportările evreilor din Nordul Bucovinei, de la Iaşi şi Ţinutul Herţa, împuşcarea luptătorilor ilegali pe baza unei judecăţi sumare era permisă/vezi cazul Odessa, pogromul de la Iaşi a fost o provocare bolşevică lichidată de armata germană care a ordonat şi deportările soldate cu moartea a peste 1000 de evrei, nemaivorbind că toate aceste acţiuni n-au fost ordonate direct de mareşal). Puţini ştiu că mareşalul Ion Antonescu A FOST ACHITAT, chiar de Tribunalul militar din 1946, pe capătul de acuzare în care i se imputau ÎNCĂLCĂRI ale Dreptului Războiului (pur şi simplu pentrucă nu s-a găsit nicio dovadă în acest sens); şi cu toate astea a fost condamnat ca criminal de război, deşi, acelaşi Tribunal a recunoscut că mareşalul a respectat cu stricteţe regulile impuse prin Dreptul de la Haga (cu privire la protecţia prizonierilor şi populaţiei civile, cu privire la deportări şi represalii, etc.). De ce o asemnea nedreptate? (deşi Horthy ş.a. , cu adevărat criminali şi antisemiţi, au fost făcuţi scăpaţi) Poate pentru că Ion Antonescu – un patriot creştin cu demnitate – a refuzat timp de 2 ani (1944-1946 cât a fost reţinut la Kremlin) să recunoască (la cererea lui Stalin care i-a promis, în schimb, comanda armatei române în Vest cum vom vedea peste ani când se vor deschide arhivele Kremlinului) că RĂZBOIUL ANTISOVIETIC ar fi fost un război nedrept (la cererea Germanei) împotriva Rusiei şi NU un RĂZBOI DE ELIBERARE a teritoriilor româneşti ocupate de agresorul SOVIETIC (cum a şi fost în realitate). Dacă Ion Antonescu ar fi pus viaţa lui mai presus decât interesele naţionale şi onoarea Patriei, ar fi acceptat propunerea lui Stalin şi astăzi ar fi intrat în istorie ca erou (chiar dacă l-ar fi lichidat ruşii ca pe generalul Avramescu) pe frontul de Vest dar în acelaşi timp ca un TRĂDĂTOR care, în calitate de conducător al statului român, ar fi recunoscut RAPTURILE TERITORIALE comise de agresorul sovietic (NU ştia săracu că peste numai 45 de ani România va fi trădată de proruşi ajunşi la guvernare ca Ilici Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Severin sau Petre Roman care au CEDAT de bună voie, pe timp de pace, teritoriile româneşti străbune eliberate de armata română, sub comanda mareşalului în 1941). În rest Mareşalul Antonescu nu are nevoie de elogiile cuiva: el, ca creştin român, şi-a îndeplinit misiunea în faţa lui Dumnezeu şi ca urmare va rămâne în istoria noastră ca o personalitate pozitivă (indiferent ce vor unii sau alţii), un om incoruptibil, un soldat credincios patriei române, un premier de excepţie care a menţinut România în echilibru (politic, economic, financiar) pe timp de război. Şi atenţie! Eu nu fac aici apologia mareşalului, că el nu are nevoie de aşa ceva: eu nu fac decât să dezvelesc nişte adevăruri demonstrate, cum am arătat de mari istorici, adică de profesionişti. Dumnezeu să ne ajute să ieşim cu demnitate din minciună! Da, cum se vede din acest articol, e foarte greu! Mai aşteptăm încă un miracol.

    • Interesante lucruri ati scris. De fapt, cel mai bun argument in favoarea celor afirmate este ca, fie recunosc, fie ca le e frica sa recunoasca, romanii au o parere buna despre Ion Antonescu.
      Direct sau indirect, parintii si bunicii care au trait acele eveniment, ne-au transmis asta.
      Ma tem ca multe dintre exagerarile unor organizatii care, aparent, combat antisemitismul nu vin de la urmasii celor care au suferit, sunt forme pe care le imbraca manipulara kgb-ista, care intentioneaza sa se infiltreze si sa manipuleze prin frica.
      Ma intreb de ce aceasta valoroasa publicatie, Ziaristii, incurajeaza astfek de articole, de propaganda antiromaneasca. De ce guvernul…

      • Cea mai buna intrebare.

        The cyber attack on Polish politicians and officials “according to the information I obtained from the Internal Security Agency (ABW), the attack was indeed directed from the territory of the Russian Federation,” Prime Minister Mateusz Morawiecki said during a briefing on Friday.

        Asta insa nu pare a tulbura creierasii imbibati cu peecee, asa ca nu face subiectul stirilor. In schimb creierasii deverseaza democratic fix punctele de vedere ale criminalilor rusi.

  5. Ciudat cum bolsevicul muraru alexandru nu s-a scandalizat si nu i-a reclamat la parchet pe tovarasii sai bolsevici care an de an, de 31 de ani, ii fac in Ghencea parastase si mici „cantari ale Romaniei” dictatorului criminal ceausescu!!Acest pupil al infractorului fenechiu prin toate aparitiile publice ne-a demonstrat ca este epitoma idioteniei romanesti. Ultima isprava a acestui muraru, mai bolsevic ca sosoaca a fost fotografia tancului bolsevic pe care si-a pus-o pe feisbuc pentru a comemora soldatii romani, poza pe care a dat-o jos numai dupa ce presa si societatea civila a urlat o saptamana!!! Atat timp cat in Romania nu va avea loc un proces al comunismului, maresalul ramane in constiinta poporului o victima a bolsevicilor criminali. Daca acceptam ca bolsevicii care l-au judecat si condamnat pe maresal ca fiind criminal de razboi au avut dreptate, acceptam si ca aceiasi bolsevici au avut dreptate cand tot ei i-au condamnat pe Maniu, Noica, Rizea si milionul de martiri ai temnitelor comuniste ca fiind vinovati de tot felul de crime si infractiuni imaginare! Sa nu uitam ca Maniu, unul dintre fondatorii Romaniei Mari a fost martorul apararii, adica al maresalului la procesul fals intentat de bolsevicii criminali. Este o rusine ca PNL cu ultimii Bratieni liberali morti si torturati in inchisorile comuniste il tin in brate pe acest bolsevic de muraru!

  6. Hm, sunt ateu, si de fel problemele astea de genul”slujbe .parastase” nu ma „ating de loc” In aceasta poveste insa, ma intriga totusi , ideea asta ,, Cam e poate face statul Roman, justitia chiar daca niste oameni, inclusiv preoti vor sa cinsteasca memoria lui Antonescu mai ales tinand cont de faptul ca este vorba despre Ctitorul acestei biserici.. Apoi , mai am o „mica problema” cand aud cuvantul „Antisemit” De multa vreme, ma gandesc din ce in ce mai serios la faptul ca Evrei sunt niste ANTI ROMANI , chiar pe fata , si multi dintre Romanasi nostrii ii aplauda ,[Sclaviiiii multi de i pentru ca multi de sclavi ].. Evrei sa isi faca legi la ei in tara ,, nu la noi,

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here