Ştefan Gros sau „Moş Ştefan”, cum îi spunea toată lumea, cel mai vârstnic cioban din România, personaj pozitiv și carismatic, s-a stins din viaţă. Baciul, în vârstă de 102 ani, nu a fost răpus nici de bătrânețe, nici de boală sau pentru că l-ar fi lovit vreo pandemie, ci în urma unui accident la o stână din judeţul Arad, unde se afla pentru a-și ajuta fiul.
Vestea tristă că Moş Ştefan nu mai este printre noi a fost dată de preotul Dimitrie Ivaşco, de la Schitul Straja, județul Hunedoara, informează Servuspress.ro.
Preotul Dimitrie Ivașco: „Am aflat aseară, de la ctitorul Schitului Straja, o veste tristă: Nea Ștefan a murit, a trecut din lumea aceasta. Nu pentru că era bătrân, deși avea 102 ani, nici pentru că era bolnav, în această perioadă a îmbolnăvirilor de tot felul, ci dintr-un accident stupid. Am înțeles că un tractor de la stână, undeva prin județul Arad, unde în ultimul timp îl ajuta pe fiul dânsului la oi, a dat cu spatele peste dumnealui, fără să-l observe. Acolo i-a fost scris să moară. Toți murim în lumea asta, mai devreme sau mai târziu, dintr-un motiv sau altul, toți după cum ne este rânduit de bunul Dumnezeu, Creatorul nostru minunat. Totul este sub Pronia Lui Cerească. Să fim oameni buni, ca Nea Ștefan, să fim oameni curajoși și credincioși ca Nea Ștefan. Veșnica să-i fie pomenirea! L-am spovedit și împărtășit cândva pe Nea Ștefan la Schitul Straja. Om bun. Pâinea lui Dumnezeu. O să ne fie tare dor de el. Mai era născut și pe 26 octombrie, de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Am să-l pomenesc toată viața la Proscomidie. Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!”.
Faimos în toată ţara
Născut în anul 1917, într-o localitate de munte din județul Alba, Moş Ştefan era cel mai vârstnic cioban din România. A trăit în vremuri de război, a îndurat frigul şi foamea, dar Dumnezeu l-a ţinut sănătos. A ajuns celebru în toată ţara ca fiind cel mai bătrân angajat şi admirat de toată lumea pentru cum „se ţinea” la vârsta sa. A apărut chiar şi într-o reclamă, alături de cunoscutul prezentator de televiziune Cabral Ibacka. A devenit, oficial, cel mai bătrân salariat din România în 2008, când un investitor din Lupeni, proprietarul turmei pe care „badea Ștefan” a păstorit-o, i-a făcut contract de muncă. Ștefan Gros a vrut neapărat un loc de muncă, dar nu „la negru”, ci cu documente iscălite, iar Emil Părău i-a îndeplinit dorința.
În urmă cu doi ani, la vârsta de 100 de ani, Moş Ştefan s-a pensionat, dar nu a vrut să renunțe la oierit, meserie care i-a ocupat cea mai mare parte din viață. El a continuat să cutreiere munţii, cu mioarele sale dragi alături. „Nu mă doare nimic. Mănânc orice, dorm toată noaptea. Mai beau, din când în când, și câte un pahar de vin. La etatea mea, eu zic că-i bine. Picioarele nu mă dor, doar pasul s-o mai înmuiat”, povestea Moş Ştefan.
În octombrie 2019, când a împlinit 102 ani, Moş Ştefan a fost aniversat în cadrul unei petreceri pregătite de rude şi prieteni, la un restaurant din Lupeni. Pe invitație scria:
„Dragile mele de oi / Greu mă mai despart de voi / Ca-m îmbătrânit aşa / De nu vă mai pot ţinea / Clopotele le-oi lua / Şi în cui le-oi agăţa / Nimeni nu le-o mai mişca / Numai vântu‘ de-o bătea…”
