Crește misterul morții celor doi scafandri la Eforie Nord. Amândoi s-ar fi înecat brusc și simultan, la doar 3-4 metri adâncime și la 100 de metri de mal

Concluziile preliminare comunicate de Parchet se bat cap în cap cu supozițiile scafandrilor cu experiență

Prima ipoteză, cea a asfixierii accidentale, cu noxe ajunse în buteliile cu oxigen, a fost lansată de către unii colegi în profesia de scafandru ai victimei din Mangalia.

Ei au declarat presei, în mod repetat, că au mari suspiciuni legate de felul în care au murit cei doi scafandri, în apropierea plajei din dreptul hotelului Europa, inclusiv în ceea ce privește corectitudinea umplerii buteliilor cu aer ale celor doi scufundători.

Aceste presupuneri au fost comunicate, încă de vineri după-amiază, inspectorilor de la ITM (Inspectoratul Teritorial de Muncă), dar și anchetatorilor de la Poliție și Parchet.

Oficialii ITM tratează cazul ca pe un accident de muncă.

Parchetul a deschis imediat un dosar de cercetare penală „in rem” (cercetează fapta, nu persoana).

În mod concret, se vehicula posibilitatea ca cei doi să se fi asfixiat instantaneu cu gaze toxice (noxe), ajunse în mod accidental în butelii, la încărcarea lor cu ajutorul unui compresor de aer.

Ipoteza inhalării letale de noxe din butelii pare să fi căzut, în mod oficial, când Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a comunicat presei că la necropsie medicii legiști ar fi concluzionat că asfixia mecanică este cea care a cauzat moartea celor doi. Așadar, aceasta s-ar fi produs prin înec.

Tot procurorii au mai anunțat și că se continuă instrumentarea dosarului penal de ucidere din culpă, deschis (deocamdată “in rem”) imediat după înregistrarea dublului deces.

Mari semne de întrebare în legătură cu ciudata moarte, într-un mediu deloc periculos, a celor doi experimentați scafandri

Totuși, rămân mari semne de întrebare în privința cauzelor morții celor doi scafandri.

1. Cei doi erau scufundători bine instruiți și cu experiență. Cel din Mangalia avea aproape 30 de ani de profesie și deținea brevet de supervisor (adică el era cel care pregătea sau controla amestecurile de aer pentru scufundări periculoase, de peste 200 de metri adâncime). Biologul ieșean obținuse trei brevete internaționale de scafandru și făcea scufundări în scop profesional de ani de zile (a participat și la o expediție științifică, în 2013, cu scufundări la adâncime în Marea Neagră).

2. Adâncimea la care erau scufundați era foarte mică, de numai 3-4 metri; marea nu era agitată; vizibilitatea în apă era satisfăcătoare (1–1,5 metri); distanța față de mal (plajă) la care intrau sub apă era de între 100 și 500 de metri (au fost găsiți cu ajutorul elicopterului SMURD, la 100 de metri de mal și 3 metri adâncime, zăcând pe fundul mării).

3. Accidentul s-a produs brusc, instantaneu și, mai ales, simultan pentru ambele victime: „ca la comandă”.

4. Așa cum remarcau și scafandrii cu experiență pe care i-am consultat, la o adâncime atât de mică „era suficient să dai de două ori din mâini ca să ieși cu capul din apă”. În plus, cei doi scafandri puteau să activeze dispozitivul pneumatic de siguranță, atașat costumului, care i-ar fi scos imediat la suprafață, făcându-i să plutească.

5. Erau asistați din barcă de colegi scafandri.

6. Deși a fost și cineva care a afirmat că l-a văzut pe unul dintre scafandri (pe cel profesionist, a presupus) că ar fi ieșit pentru foarte scurt timp la suprafață, la un moment dat, deocamdată nu se poate confirma 100% această informație.

Așadar, așa cum spun și scafandrii cu vechime în meserie, ceva absolut special trebuie să se fi întâmplat în apă, altfel moartea simultană a celor doi, în condițiile prezentate, este inexplicabilă.

Iar  cea mai plauzibilă ipoteză rămâne tot aceea că scafandrii ar fi apucat să inspire noxe din butelii, și-au smuls imediat, instinctiv, masca/dispozitivul  de respirație, dar și-au și pierdut instantaneu cunoștința și, prin urmare, s-au înecat fără a mai putea încerca ridicarea la suprafața apei.

Firmele angajatoare ale celor doi scafandri

Din informațiile obținute de la Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală Dobrogea-Litoral, cei doi scafandri lucrau pentru Asocierea dintre firmele AON SRL din Constanța (societate de cercetare a biodiversității și de ingineria mediului – fosta AS ORIMEX NEW SRL) și INCD ECOIND din București (Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Ecologie Industrială).

Firma constănțeană aparține expertului de mediu atestat/acreditat Traian Răzvan  Petrescu, fiul fostului director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Constanța din perioada 2003-2005, Traian Petrescu, și el expert de mediu acreditat de Ministerul Medioului.

Asocierea aceasta a câștigat licitația pentru atribuirea activității de monitorizare a biodiversităţii (floră și faună marină) și calităţii apei, care se desfășoară obligatoriu pe tot parcursul unei înnisipări (extinderi de plajă). Această activitate de cercetare și monitorizare ecologică este cuprinsă și în proiectul celei de-a doua etape a programului – finanțat de Uniunea Europeană – de reabilitare și mărire a plajelor litoralului românesc al Mării Negre.

Scafandrul profesionist Emil Marian Matei avea, în Mangalia, propria sa mică firmă de scufundări. El era subcontractor al AON SRL, pentru lucrării de supraveghere ecologică submarină.

Uniunea Europeană finanțează cu 840 de milioane de euro extinderea cu peste 200 de hectare de plajă a 30 km de coastă din sudul litoralului românesc

Într-o primă etapă, în anii trecuți (mai precis, până în 2016), au fost reabilitate și extinse la o lățime de cel puțin 100 de metri de la apă o parte dintre plajele din nordul litoralului românesc: Mamaia Sud, orașul Constanța (3 sectoare) și o parte din Eforie Nord (de exemplu, plajele din zona Steaua de Mare – Delfinul – Meduza și cea din zona Debarcader). În total, 60,66 de hectare de plajă nouă, pe cinci sectoare de pe 7,3 kilometri de coastă litorală.

Acum s-a trecut la faza a doua, cu ce-a rămas nereabilitat în nord (Năvodari, Mamaia Nord) la început, apoi cu continuarea spre sud: Agigea, Eforie Nord (ce a rămas neextins în 2016), Eforie Sud, Tuzla, Costinești, 23 August, stațiunile din Mangalia Nord (Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn), orașul Mangalia, 2 Mai, Vama Veche.

Grosul banilor (85%) sunt dați de Uniunea Europeană, care susține cu 840 de milioane de euro (nerambursabili) extinderea și consolidarea acestor plaje marine românești, în cadrul unui mare proiect paneuropean, de combatere a eroziunii costiere.

Proiectul cuprinde, pe lângă înnisipări, și numeroase și ample lucrări adiacente, cum ar fi: dragări, reabilitări și consolidări ale structurilor costiere (naturale și artificiale), de tipul digurilor de tot felul (la mal sau în larg, submerse sau de suprafață), arocamentelor de fixare a plajei și anti-val/maree, falezelor și promenadelor costiere, stăvilarelor (Edighiol – Periboina, pe Grindul Chituc, din județul Constanța, pe teritoriul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării – ARBDD).

Dar vor fi implementate și unele măsuri ecologice, care vor avea ca rezultat creșterea biodiversivității marine și litorale, prin conservarea, dezvoltarea sau protejarea unor habitate naturale în zona plajelor Agigea, Eforie Centru, Eforie-Sud, Costinești, Jupiter, Balta Mangalia, Venus, Aurora și Saturn.

Deja, în Mamaia Nord – Năvodari s-au dragat din larg imense cantități de nisip marin, de la începerea lucrărilor în octombrie trecut, care au fost apoi vărsate și fixate pe plaje.

Acesta este procedeul standard, foarte simplu de altfel: se sapă, prin dragare-aspirare, gropi submarine în larg, iar nisipul scos din mare este vărsat pe plajă, pentru consolidarea  extinderii.

S-a lucrat într-un ritm intens, non-stop practic, 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, iar pe 20 martie era anunțată terminarea a 60% din totalul lucrărilor în zona Năvodari – Mamaia Nord.

Termenul final pentru întregul proiect de peste 2 miliarde de lei este anul 2023, dar plajele și alte amenajări costiere vor fi recepționate și date în folosință periodic (inclusiv în această vară), pe măsură ce vor fi terminate sectoarele de lucrări.

La final, adică la startul sezonului estival de peste doi ani, față de momentul debutului acestei etape, 30 de kilometri de litoral românesc, de la Eforie până la Vama Veche, vor dispune de peste 200 de hectare de plajă turistică în plus.

La fel ca în prima etapă (cea încheiată în anul 2016), lucrările hidrotehnice și costiere sunt executate de un celebr colos din domeniu, firma olandeză Van Oord (din Rotterdam), cea care, printre altele, a conceput și construit Insulele-Palmier din Dubai, iar la noi a mărit, în anii trecuți, Digul Mare („Digul de Nord”) din Portul Constanța.

Au apărut  și probleme de corupție, anchetate de DNA, în cel mai mare proiect de infrastructură de pe litoralul românesc

Într-un articol din februarie 2021, site-ul Observatornews.ro scria că proiectul întâmpină mari probleme, cel puțin pe tronsonul Năvodari – Mamaia Nord, din cauza acuzațiilor de corupție, cercetate de procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA)

În februarie și martie, DNA chiar a oprit temporar și parțial lucrările în sectorul Năvodari – Mamaia Nord, prin interzicerea accesului navei care extrăgea nisip în larg. Decizia l-a determinat pe executant să amenințe că va părăsi lucrările, în condițiile în care susținea că înregistrează pierderi zilnice de 200.000 de euro.

Între timp, s-a găsit un alt perimetru de extracție a nisipului din largul mării, dar ancheta DNA continuă.