Expert: cum ar fi trebuit, de fapt, să se negocieze intrarea în Schengen. „Să ni se spună câte ore de convorbiri a avut premierul României cu cancelarul Austriei? Câte sute de ore de convorbiri au avut românii cu omologii lor austrieci?”

România a negociat prost, superficial, și a încercat să își impună agenda prin forță în fața Austriei, acesta fiind motivul real al eșecului înregistrat joi, când Guvernul de la Viena s-a opus prin veto aderării țării noastre la Spațiul Schengen, scrie expertul în probleme de apărare Hari Bucur-Marcu. Acesta povestește despre experiența sa în structurile NATO ca să arate că procesul de obținere a consensului pe deciziile majore arată cu totul altfel față de felul în care au înțeles autoritățile de la București să abordeze problema intrării noastre în Spațiul Schengen.

Hotărârile majore se pregătesc din timp, în detaliu, iar disensiunile se negociază în zeci de ore de întâlniri la cel mai înalt nivel și în sute de ore de discuții pe scara ierarhică în jos, în tot felul de comisii cu specialiști, scrie Hari Bucur-Marcu despre modul de funcționare al NATO, valabil însă și la nivelul Uniunii Europene. Este vorba despre un proces care durează uneori ani, de construcție metodică a încrederii reciproce și de înțelegere a punctului de vedere pe care-l are celălalt.

Câte ore de discuții a avut premierul Ciucă pe tema Schengen cu cancelarul austriac Nehammer, întreabă Hari Bucur-Marcu? Dar câte sute de ore de discuții au avut experții din cele două guverne? Câte delegații austriece au fost invitate în România, la discuții, pentru a vedea cu propriii ochi ce se întâmplă aici?

Dacă nu s-au întâmplat aceste lucruri, atunci votul pentru aderarea României la Spațiul Schengen nici n-ar fi trebuit să aibă loc, deoarece nu se procedează așa și rezultatul era dinainte știut.

„În NATO, nimeni nu este tratat de sus și nimănui nu i se impune să adopte vreo decizie pe care nu o vrea sau pe care nu o înțelege. Dar nici nu se pune la vot vreo decizie pentru care nu este garantat consensul“

„Eu știu de la NATO că deciziile luate prin consens se pregătesc din timp, pe îndelete, până la cel mai mic detaliu. Pentru fiecare participant care nu se arată că ar fi în consens cu ceilalți se acordă timp pentru lămuriri de toate felurile. Nimeni nu este tratat de sus și nimănui nu i se impune să adopte vreo decizie pe care nu o vrea sau pe care nu o înțelege. Dar nici nu se pune la vot vreo decizie pentru care nu este garantat consensul. Deoarece nu are rost să fie trecută pe agendă, doar ca să fie respinsă.

Desigur, NATO așa funcționează, consensul fiind unul dintre atuurile strategice ale puterii Alianței.

În Uniunea Europeană, în schimb, doar unele decizii și doar în unele consilii se iau prin consens. Așa că acolo se poate întâmpla ca unele state să încerce să își impună agenda, voința sau cheful asupra altor state, mai puțin impunătoare. Desigur, fără succes. Sau desigur cu eșec anticipat 100%.

Ar fi totuși interesant să ni se spună câte ore de convorbiri bilaterale au avut premierul României și cancelarul Austriei, pentru a descoperi căile de acomodare a deciziei austriece cu intresele României și ale Uniunii Europene, în general?

Și de la ei în jos, pe ierarhia executivă, câte sute de ore de convorbiri bilaterale au avut românii cu omologii lor austrieci, pentru a obține consensul pe tema aderării României la Zona Schengen?

Ori câte delegații austriece de experți au fost invitate în România, să vadă la fața locului cum funcționează mecanismele și instrumentele specifice Spațiului Schengen, să poată pune întrebări, să poată primi lămuriri și eventual să facă sugestii de satisfacere a exigențelor austriece, în materie, inclusiv pe tema migrației?

Astea, aparte de efortul diplomatic, obligatoriu de făcut cu toți cei care ar fi putut influența favorabil atitudinea austriecilor.

Dacă au fost făcute eforturile astea, care au dus la rezultatul cunoscut, atunci au fost eforturi zadarnice. Dar, dacă nu au fost făcute eforturile, atunci rezultatul de astăzi era cunoscut de la început.

Rămânând să ne întrebăm doar ce o mai căutat atunci punctul ăla cu intrarea României în Zona Schengen pe agenda de lucru a Consiliului Justiție și Afaceri Europene?

Sau punctul a fost menținut pe ordinea de zi doar pentru justificarea cheltuielilor de deplasare ale impostorului doctor Bode, de la Interne, până la locul faptei?“

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

VIDEO. Putinist de frunte, Robert Turcescu se înscrie hotărât și în armata propagandei chineze! Minciuni comuniste pe care le promovează fără nicio rezervă: „China nu e o dictatură, așa cum se vorbește în Occident. E o țară extrem de liberă în exprimare” / „În China există o preocupare poate excesivă pentru om. În Occident – uriașe afaceri și cras dezinteres pentru viața și confortul oamenilor” / „Lumea se îndreaptă spre o dominație culturală, economică, mă tem că nu și politică” a Chinei

* Clișeele propagandei putiniste, folosite în acte oficiale ale Ministerului de Finanțe, condus de PSD! Invazia Rusiei în Ucraina e denumită „operațiune specială” și „conflictul ucrainean”

* Băieții de AUR ai propagandei putiniste în România. Scurtă istorie a unei trădări naționale

* Șefa Comisiei Europene le cere țărilor din Balcanii de Vest să se decidă: ori cu UE și democrația, ori cu Rusia, China și tirania!

* Listele negre făcute de putiniștii români. Politicieni, medici, jurnaliști, artiști și sportivi „vacciniști” sunt somați să-și ceară scuze, fiind comparați cu „criminalii Revoluției”!

* „Mineriada” din TVR se îndreaptă spre directorul Turturică. Gașca Săseanu – Chioțea – Olaianos încearcă „execuția” Nadinei Vlădescu

* Portugalia râde, dar Ronaldo plânge. Noul rege e Gonçalo Ramos – trei goluri și o pasă decisivă, la 21 de ani, într-un teribil 6-1 cu Elveția. Programul complet al „sferturilor”