O croitoreasă din oraşul italian Gallipoli, din sudul Italiei, a făcut 1.000 de măşti de protecție în mai puțin de 24 de ore. Ea le-a donat pe toate populației aflate în dificultate.
Irene Coppola, o blondă carismatică și aparent fragilă, s-a dovedit în realitate o adevărată „maşină de război”. Ideea ei a fost aceea de a crea, dintr-un material foarte rezistent, măşti de protecție pe care să le dea gratis celor care aveau nevoie. Așa a vrut ea să contribuie, într-o manieră pozitivă, plină de abnegație, bătălia teribilă împotriva coronavirusului, care a făcut peste 1.000 de morți în Italia.
După și-a arătat pe Facebook disponibilitatea de a dona măşti de protecție, a fost asaltată de cereri. S-a pus imediat pe lucru, permițându-şi doar trei ore de somn pe noapte.
„E adevărat, îmi fac meseria cu multă pasiune, iar în acest moment nu am de lucru, pentru că oamenii, cum este şi normal, nu se gândesc să cumpere haine. Ieri, când am intrat în atelierul meu, mă gândeam la tot ceea ce se întâmplă şi mă întrebam: Ce pot să fac? Cum pot să ajut şi eu? Şi mi-a venit în minte un episod petrecut înainte: tocmai dădusem cadou o mască, pe care o aveam de mult timp în atelier, unui domn în vârstă care se simțea rău. Acest domn mi-a mulțumit călduros şi atunci mi s-a aprins o luminiță: am luat un material rezistent şi în 20 de minute am făcut patru măşti. Din acel moment a fost o descărcare de adrenalină. Am ieşit, am cumpărat un material de bumbac foarte rezistent şi nu m-am mai îndepărtat de maşina de cusut.”
Irene Coppola a trecut de la a face rochii de nuntă sau costume pentru carnaval la fabricat măşti de protecție pentru a salva vieți. Materialul folosit de ea este cel utilizat în trecut pentru fabricarea măştilor din spitale. Odată terminată ziua de lucru, măştile pot fi ținute 20 de minute în apă fiartă şi apoi refolosite.
„Am lucrat toată noaptea, până la patru dimineața, apoi am fost să dorm trei ore. Când m-am întors la atelier am văzut o coadă imensă de oameni care aşteptau. A trebuit să dau câte o mască fiecărei familii. Va urma o noapte lungă pentru mine, dar îmi sunt de ajuns câteva ore de somn. Ceea ce fac acum nu este o slujbă, ci satisfacție personală. Mă simt fericită!”,a declarat Irene, una dintre miile de voluntare de pe frontul acestui război ciudat.
