Explozia dezastruoasă petrecută acum câteva zile, în portul Beirut, și care s-a soldat cu pierderi catastrofale, a avut printre nenumăratele consecințe și o inițiativă absolut neașteptată. Peste 44.000 de locuitori ai Libanului au semnat în doar câteva ore o petiție online prin care solicită ca fosta putere colonială, Franța, să preia controlul țării din Orientul Mijlociu!
Documentul, lansat miercuri de câțiva libanezi, s-a bucurat de un impact surprinzător, fiind semnat în nici măcar 24 de ore de peste 0,6% din populație.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a început joi o vizită oficială la Beirut, pentru a vedea cu ce poate fi ajutat Libanul.
S-au luptat decenii la rând să-și obțină independența față de Franța, iar după ce au reușit, s-au trezit invadați de alții și măcinați de războaie civile
Inițiativa locuitorilor din Țara Cedrilor nu e chiar atât de nebunească precum pare. Statul este, de mii de ani, într-o zonă de conflict. Cu Franța s-a stabilit o legătură specială în urmă cu circa 1.000 de ani, în timpul Cruciadelor. În ultimele sute de ani, a fost ocupat de Imperiul Otoman.
Apoi, după Primul Război Mondial, în contextul confuzei lupte pentru independență a arabilor și al jocului influențelor în zonă între francezi, britanici și bolșevicii care sperau să-și răspândească doctrina și în Orientul Mijlociu, zona care cuprinde azi Liban și Siria a intrat sub mandatul Franței, sub numele “Libanul Mare”. Scopul era ghidarea țării către independență și democrație, iar în 1926 s-a adoptat o constituție, înființându-se și un parlament. Francezii nu se grăbeau însă să plece și libanezii au intrat într-o luptă pentru câștigarea independenței.
Evenimentul s-a produs în Al Doilea Război Mondial, când Franța a fost învinsă de Germania, iar Libanul și Siria au fost ocupate de britanici. Pe 22 noiembrie 1943, Libanul și-a proclamat independența, în ciuda opoziției Franței. Mandatul francez s-a încheiat oficial pe 24 octombrie 1945, iar din 17 aprilie 1946, Libanul a devenit efectiv liber, odată cu retragerea ultimelor trupe franceze.
Acesta n-a fost însă decât începutul a 76 de ani de tulburări. Libanul a fost măcinat, în acest timp, de corupție, războaie civile și invazii străine. Turcia, Iran și Israel duc o luptă pentru controlul țării (Israelul a și ocupat o mare parte din Liban zeci de ani).
Statul e acum în faliment, iar explozia din 4 august 2020 a 2.700 de tone de îngrășăminte chimice, care zăceau în port de 6 ani, n-a făcut decât să scoată la iveală incompetența, corupția și dezorganizarea administrației.
Sătui de o independență care a însemnat, de fapt, moarte, distrugere, sărăcie și corupție, mulți libanezi privesc acum nostalgici la perioada în care țara lor era sub tutela unei puteri europene.
„Credem că Libanul ar trebui să se întoarcă sub controlul Franței pentru a fi restabilită o guvernare curată și durabilă“
„Oficialii din Liban și-au arătat în mod clar inabilitatea de a conduce țara. Cu un sistem eșuat, corupție, terorism și miliții, țara a ajuns la ultima suflare. (…) Credem că Libanul ar trebui să se întoarcă sub controlul Franței pentru a fi restabilită o guvernare curată și durabilă”, scrie în petiția semnată de zecile de mii de libanezi. Ei cer ca „Libanul va fi plasat sub un mandat francez pentru următorii zece ani”.
Reacția oamenilor este perfect înțeleasă și explicată de cei care cunosc situația din Liban. „Asta arată cât de disperați sunt unii dintre libanezi. Și-au pierdut casele, și-au pierdut bunurile, nu-și pot salva copiii. Chiar nu știu ce să facă”, spune jurnalista Dima Tarhini.
Deja în colaps economic, Libanul a fost lovit cumplit de distrugerea portului. Țara depinde de importuri, care se fac prin această poartă de intrare. Cea mai mare parte a rezervelor de cereale se aflau în port când a avut loc explozia, fiind distruse, iar acum e nevoie urgentă de aducerea unor cantități masive de grâu, pentru a nu se instaura foametea.
Inflația galopantă, datoriile uriașe, economia nefuncțională, teritoriul împărțit între miliții și înțesat de agenți străini nu lasă prea multe speranțe de redresare, în viitorul apropiat, pentru Liban.
[…] mai mult la ziaristii.com […]