Există două motive pentru care toată lumea, începând cu ONU și terminând cu organizațiile umanitare, face apel doar la Israel să dea dovadă de reținere în răspunsul militar la atacurile teroriste lansate de Hamas pe 7 octombrie, explică expertul internațional în probleme de apărare Hari Bucur-Marcu. Primul motiv ar fi că toți știu că numai cu israelienii se pot înțelege, pentru că doar aceștia îi ascultă. Al doilea e legat de ipocrizie, spune specialistul. Toți se fac că plouă în privința Hamas deoarece au nevoie să intre în Fâșia Gaza pentru a ajuta civilii, iar acest lucru nu se poate acum fără bunăvoința teroriștilor care au capturat regiunea.
Din motivele de mai sus, mesajele care ajung la publicul internațional prin intermediul presei sunt distorsionate, spune Hari Bucur-Marcu. Oamenii văd că toată lumea face apel la Israel, ca și cum această țară aflată de fapt în apărare ar fi agresorul. În realitate, nimeni nu vrea să supere Hamas cerându-i să nu mai atace, să se dezarmeze și să se dizolve ca organizație, pentru că așa n-ar mai fi posibil să intre în Fâșia Gaza niciun ajutor umanitar.
În același timp, e evident că nu ai ce înțelegeri să faci cu o organizație teroristă. Apelul la responsabilitate din partea Hamas, argumente precum faptul că acolo sunt 2 milioane de oameni care trebuie salvați, îi lasă indiferenți pe niște criminali care de la bun început au știut ce fac și la ce expun locuitorii din Fâșia Gaza lansând atacurile teroriste din Israel.
Așa se ajunge la situația paradoxală că victimele nevinovate ar putea fi evitate în acest moment doar prin schimbarea de comportament a Hamas, lucru pe care nimeni nu-l cere la nivel mondial!
Mai jos, explicațiile lui Hari Bucur-Marcu.
Hari Bucur-Marcu: „Orice lucrător într-o organizație de asistență umanitară știe că va trebui să dea dovadă de ipocrizie, dacă vrea ca ajutorul pe care-l oferă să ajungă la cei care au reală nevoie de el”
„Mă întreabă un prieten care știe că eu am habar despre ce presupune o misiune civilă internațională, de sprijin umanitar, oare de ce fiecare dintre cei care vorbesc în numele unor organizații ce au asemenea misiuni în favoarea ori folosul populației din Fâșia Gaza, face apel doar la Israel, să nu atace regiunea de nord a Gaza și nu zice niciunul niciodată nimic despre faptul că Hamas este singura parte în conflict ce ar putea preveni o contra-ofensivă israeliană, precum și victimele civile nevinovate inevitabile într-o asemenea contra-ofensivă, prin simpla auto-desființare și prin predarea tuturor armamentelor și luptătorilor teroriști criminali, dacă nu direct Israelului, atunci măcar unei organizații internaționale, cum este ONU?
Răspunsul meu educat are două componente.
Prima ar fi că purtătorii de cuvânt sau cei care vorbesc în cunoștință de cauză despre dificultățile de asistență umanitară, de natură medicală, educațională sau civică, sau chiar de subzistență nemijlocită, pe care le întâmpină ei pe timpul blocadei actuale a Fâșiei Gaza de către Israel, știu cu siguranță că singurii care îi ascultă sunt israelienii și niciodată Hamas.
Adică, degeaba le-ar spune ei teroriștilor Hamas că ar fi responsabili de soarta și chiar de viața celor peste două milioane de palestinieni din Gaza și că soluția evidentă este desființarea definitivă a Hamas, pentru că Hamas nu-i va lua niciodată în seamă.
Mai grav chiar decât atât, cei din organizațiile de asistență civilă umanitară internațională știu cu siguranță și intim că Hamas a contat încă din faza de planificare a atacului terorist de acum o săptămână pe faptul că o bună parte din opinia publică internațională, influențată de canalele de știri și de televiziune ce-i promovează pe acești purtători de cuvânt, va lua partea palestinienilor și le va cere intempestiv israelienilor să nu contra-atace Hamas, la teroriști acasă, în Fâșia Gaza.
Așa că, cu aceste chestii cunoscute despre Hamas, nu ar avea nicio noimă să facă apel la această organizație teroristă, chiar dacă printre cei din Hamas se află și unii care nu au fost implicați în teroarea de acum opt zile.
A doua componentă a răspunsului meu este despre specificul muncii de asistență civilă umanitară, într-o zonă de conflict.
Orice lucrător într-o organizație ce desfășoară activități de asistență umanitară știe în detaliu, încă din faza de pregătire pentru misiune, că va trebui să dea dovadă de ipocrizie, dacă vrea ca ajutorul pe care-l oferă să ajungă la cei care au reală nevoie de el.
Adică, atunci când vorbește cu sau despre Hamas, un asemenea lucrător nu va spune niciodată că Hamas e o organizație teroristă și nici nu va face apel la Hamas ca să arate reținere în acțiunile lor teroriste, ca să nu mai vorbim nimic despre a le cere teroriștilor Hamas să se dezarmeze, să se dezmembreze ca organizație și să se predea justiției internaționale.
Și nu va face așa ceva lucrătorul de asistență umanitară deoarece el știe că fără bunăvoința Hamas nimic din asistența pe care o aduce organizația lui de sprijin civil umanitar nu va ajunge la cei care au reală nevoie, adică la copii, femei însărcinate, bolnavi, bătrâni, din zona de conflict sau de post-conflict.
Așa că rămâne la latitudinea celor care consumă știrile din emisiuni de televiziune să înțeleagă ce le spun cei din acele emisiuni, în care apar purtători de cuvând ai organizațiilor internaționale de asistență umanitară, care arată cu degetul doar spre Israel, atunci când vine vorba despre a solicita reținere, oprirea pregătirilor ofensive și chiar ridicarea blocadei și a asediului exercitat legitim de Israel asupra Fâșiei Gaza.”
