Curtat intens de televiziuni în tragicul „caz Caracal”, Andrei Banu, colonel în rezervă și fost șef al Serviciului de Investigații Criminale din cadrul IPJ Prahova, trage câteva concluzii de specialist și în „cazul George Floyd”, prin intermediul site-ului Ziaristii.com.
Ce se știe sigur: afro-americanul George Floyd, în vârstă de 46 de ani, a avut parte de o moarte violentă, după ce a fost practic sugrumat de agentul de poliție Derek Chauvin, care a apăsat cu genunchiul pe gâtul acestuia preț de aproape 9 minute! Și asta, în ciuda faptului că victima sa îl implorase cu insistență să-l elibereze de sub strânsoare, întrucât nu mai poate să respire. Nu s-a întâmplat. Floyd a murit, iar Chauvin a fost arestat pentru acuzația de omor.
În legătură cu acest caz revoltător, care a adus cu sine proteste violente pe străzile multor orașe din Statele Unite ale Americii, colonelul în rezervă Andrei Banu crede că polițistul a dat dovadă de un exces de violență nejustificat.
„Dacă era încătușat, acel om nu mai avea nevoie de acea comprimare. Te uiți în ochii lui și-ți dai seama. Când exagerezi în rațiunea ta, când depășești o anumită limită, trebuie să te oprești, să ceri primul ajutor. Sunt chestiuni umane pe care trebuie să le faci”, spune colonelul Banu.
„La autopsie, dacă e vorba de sufocare, de asfixie, pe plămâni ies mici pete roșii. Atunci e clar că decesul s-a produs din cauza asfixiei mecanice, care înseamnă obturarea căilor respiratorii”
Care sunt concluziile medico-legale: „Sunt două. Una oficială, care nu e deocamdată cunoscută, dar și cea făcută de un medic legist particular, care e foarte valabil, la fel ca și la noi, în care spune că moartea s-a cauzat prin asfixie. Din acest punct de vedere, sunt realizate examene toxicologice care durează o lună de zile”.
Cum s-a produs moartea prin asfixie: „La autopsie, de exemplu, dacă e vorba de sufocare, de asfixie, pe plămâni ies mici pete roșii. Atunci e clar că decesul s-a produs din cauza asfixiei mecanice, care înseamnă obturarea căilor respiratorii: fie că îi pui mâna pe gură, pe nas, fie că îi acoperi traheea cu genunchiul, cum era cazul acelui polițist. Dacă aceste examene confirmă că moartea a survenit prin asfixie și e mecanică, urmare a comprimării căilor de acces, traheea, plămânii, e clar că moartea a survenit prin presiunea genunchiului pe gâtul afro-americanului”.
Modificări de cord din cauza unei lovituri la gât: „Gâtul e cea mai sensibilă zonă. Am avut în cariera mea un caz de moarte prin inhibiție sau moarte prin reflex. Victimei i s-a aplicat o lovitură de mână, nu karate ca la japonezi, ci o lovitură pe stânga și pe dreapta gâtului ce a produs decesul instantaneu, moarte prin reflex. E o zonă reflexogenă extraordinar de vascularizată care dă o reacție rapidă în tot organismul. La acest tip de moarte, la inimă se constată foarte multe modificări: vascularizare, contracții, dacă prinde undeva aer”.
„S-ar putea să fi avut și o hemoragie puternică, din cauza rupturii de hioid”
O ruptură de hioid i-ar fi fost fatală: „Nu mai vorbesc de ruptura de hioid. Se produce numai prin sugrumare, care înseamnă acțiune cu mâna, sau prin ștrangulare, cu o curea, funie. La spânzurare, asfixia se produce prin greutatea corpului, la ștrangulare prin forța agresorului. S-ar putea să fi avut și o hemoragie puternică. Se va vedea după analizele de laborator”.
Ce înseamnă un raport medico-legal: „La raportul medico-legal se pun, de obicei, 7-8 întrebări. Prima din ele este felul morții. Aici e vorba de o moarte violentă. Nu e una patologică, nu e naturală, de bătrânețe. A doua e cauza morții. Se așteaptă rezultatele toxicologice, de laborator pentru asfixie și alte situații. A treia e de cauzalitate. Acțiune, agent, decesul victimei. Pe urmă e instrumentul folosit, modul de comitere a morții. Cazul în speță e genunchiul”.
Ce-a fost în mintea polițistului: „În 18 ani vechime, se pot întâmpla multe în mintea unui polițist. În sensul că intervine obișnuința, un mod de acțiune, o lejeritate de genul «Lasă, că am mai făcut asta». El mai avea câteva reclamații anterioare de agresiune. A fost achitat de toate. Se rulează o anchetă internă, care să vadă și conduita lui. Dacă era încătușat, acel om nu mai avea nevoie de acea comprimare. A fost un exces de violență nejustificat. Te uiți în ochii lui și-ți dai seama. Când exagerezi în rațiunea ta, când depășești o anumită limită, trebuie să te oprești, să ceri primul ajutor. Sunt chestiuni umane pe care trebuie să le faci”.
„Violența înseamnă necunoașterea omului, necunoașterea străzii, a cărții, a legilor. Prin violență îți compensezi un deficit de personalitate”
Ce-ar fi făcut în locul agentului monstruos: „Când victima i-a spus că nu mai poate respira, agentul trebuia să ia genunchiul de pe gâtul lui. Atât. Normal. Logic. Dacă zicea în continuare că nu poate respira, era altă cauză. Vizibil era genunchiul care comprima gâtul. Dacă eram acolo, luam genunchiul de pe gâtul lui”.
Despre proceduri și violență: „Nu știm cu exactitate ce s-a petrecut acolo. Încătușarea e ultima măsură. Măsurile se iau gradual. Atragerea atenției, avertisment, spray iritant lacrimogen – nu cel care îți afectează centrii nervoși -, imobilizare. Când sari peste anumite proceduri și apelezi la una, deja ai un motiv foarte serios. Pe de altă parte, violența înseamnă necunoașterea omului, necunoașterea străzii, a cărții, a legilor. Prin violență îți compensezi un deficit de personalitate. Așa o văd”.
Marea problemă o reprezintă educația: „La școală predau, de regulă, unii care n-au prins hoți, care n-au pupat un mort. La Academiile de Poliție, la școlile de ofițeri, trebuie chemați toți foștii rezerviști. Oameni care au lucrat 25, 35 de ani în sistem. Să poarte discuții cu oamenii, să se apropie de ei, să îi ia de cap. Dacă vii de la catedră și creezi o distanță de 2 metri, e total inconfortabilă din punct de vedere al transmiterii de cunoștințe. Dacă n-a prins un hoț în viața lui, ce să citească? E o lecție? Sunt lucruri paralele. În 1969 am terminat școala de ofițeri. Am prins vechii comisari de poliție de pe vremea lui Alimănescu, din perioada interbelică. Mă uitam la ei ca la niște sfincși. Îi sorbeam din priviri”.
„Am fost tot timpul împotriva violenței. Niciodată n-am fost cu mascați după mine. Am bătut la ușă și întotdeauna mi s-a deschis. Vă dau cuvântul de onoare. Niciodată n-am fost nevoit să sparg o ușă. Indiferent cine era. O faci pe bună-credință, pe cunoaștere, pe probitate personală, pe cuvântul de onoare” – Andrei Banu, colonel în rezervă, fost șef al Serviciului de Investigații Criminale din cadrul IPJ Prahova.
