Noi dezvăluiri ale lui Cristian Sima, „Brokerul fugar” stabilit în Elveția, dar care vine deseori și în România, unde organizează chiar și întâlniri publice în jurul cărții sale „Marea Spovedanie a Brokerului fugar” (vol. 1).
Cristian Sima publică pe Facebook fragmente din volumul 2 al mărturisirilor sale, aflat încă în manuscris. Episodul de ieri, dedicat unor dezvăluiri spectaculoase despre clanul Becali și Gino Iorgulescu (actualul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal), conține și un fragment despre „hârciogul” PSD-ist Bogdan Chrieac.
Sima îl descrie pe Chirieac drept un cărăuș de valize cu bani murdari, un „delivery boy” care plimba șpăgile de la afaceriști dubioși la politicieni corupți.
Cristian Sima a mai făcut dezvăluiri teribile despre Chirieac și în trecut. „Morsa competentă” l-a dat în judecată și i-a cerut 1,5 milioane de dolari, dar a pierdut procesul definitiv.
Dezvăluirile lui Cristian Sima
„Îşi luase un «delivery boy», în persoana lui Bogdan Chirieac, supranumit şi «Dom’ Profesor-valiză» pentru că ştia când şi unde să livreze valizele şi, mai ales, unde să ungă…”
„Era noiembrie 2002. Firmele mele de brokeraj, WBS România şi WBS Holding, mergeau unse. Nimerisem prăbuşirea pieţei americane a dot com-urilor, acţionarii erau mulţumiţi, câştigurile erau spectaculoase.
La acea vreme, nu deţineam majoritatea acţiunilor la firma pe care o înfiinţasem în British Islands. Aveam două grupuri de acţionari care se băteau între ei pentru a prelua controlul. Unul de sorginte româno-suedeză, format din manageri ai lui Ericsson România, şi unul format din acţionari occidentali italieni, francezi, belgieni şi americani. Eu, cu cele 30 de procente deţinute, încercam să fac tampon într-un război al lăcomiei. Acţionarii de la Ericsson aveau alte interese decât cele de a face firma să crească. Încercau să folosească WBS şi mai ales lichiditățile sale pe post de bancă pentru afacerile IT pe care firma suedeză le avea cu statul român, mai ales pentru Afacerea 112, care era la acea vreme singura afacere de peste 100 de milioane de dolari din guvernarea Năstase. Deşi Ericsson România era condusă de un suedez, Thomas Lundin, sforarul-şef era directorul general Toni Petrescu.
Toni Petrescu era un tip care adusese Ericsson în România şi care făcuse deja câteva milioane bune din afacerile cu statul român. Omul trecuse deja la etapa a doua, nu mai voia să se murdărească în discuţii cu guvernanţii despre şpăgi şi modalităţi de a le livra, drept urmare îşi luase un «delivery boy», în persoana lui Bogdan Chirieac, supranumit şi «Dom’ Profesor-valiză» pentru că ştia când şi unde să livreze valizele şi, mai ales, unde să ungă mai mult sau mai puţin, astfel încât contractele cu statul să ajungă la persoanele decidente.
Chirieac şi redacţia ziarului «Adevărul» (o bună parte din ea) practicau şi şantajul cu articole critice sau laudative, în funcție de necesităţi. Aceștia puteau aduce orice ministru sau om de afaceri să intre în sistemul de şpăgi şi influențe. Toni Petrescu se ocupa deja doar de crearea logisticii pentru câştigarea contractelor, partea murdară căzând în sarcina jurnaliştilor de casă.”
