La Summitul G7 de la Biarritz, din Franța, Donald Trump, președintele SUA, n-a scăpat prilejul să discute în particular cu premierul japonez Shinzo Abe despre relațiile bilaterale dintre cele două mari puteri economice. La finalul întrevederii, șeful de la Casa Albă a părut foarte entuziasmat. A spus că negocierile pe tema schimburilor economice și a comerțului electronic se vor cifra la ordinul miliardelor și miliardelor de dolari.
De față cu alți președinți de stat, dar și cu noul premier britanic Boris Johnson, Trump și-a dovedit tenacitatea. I-a luat peste picior pe englezi. „Va fi un acord istoric, cu sume uriașe de bani care se vor derula, cum n-am semnat niciodată vreunul cu Marea Britanie”, s-a lăudat liderul SUA. Evident, chiar dacă s-a simțit încolțit, Johnson n-a ripostat în vreun fel. A preferat să tacă. Nu i-a fost însă totuna să fie umilit la aceeași masă cu Merkel sau Macron.
Când i-am văzut pe Trump și Abe, mi-am amintit brusc de nătărăul acela de Mișu Tudose. Nu era el premier anul atunci? Nu era el cel care și-a dat demisia înaintea vizitei lui Abe în România? Nu era el cel care trebuia să-l primească pe înaltul oaspete japonez la Palatul Victoria, însoțit de o delegație formată din reprezentanții a 17 mari companii japoneze? Nu din cauza lui, Abe și-a anulat întâlnirea cu guvernanții? Nu din cauza lui, s-au sistat orice proiecte la nivel de infrastructură, după ce chiar Abe declarase că România suferă la acest capitol și că are nevoie de sprijin? Nu din cauza lui, premierul japonez era să se întoarcă acasă imediat după ce a aterizat la Otopeni, la fel cum a făcut-o Regele Mihai pe 7 octombrie 1994, când a fost expediat de camarila lui Iliescu de-acolo de unde a venit? Noroc că l-a preluat de pe pistă ambasadorul Japoniei în România. Altfel, nu s-ar mai fi văzut nici cu președintele Klaus Iohannis. De teamă să nu se rătăcească prin aeroport, ar fi revenit în avion și ar fi zburat spre Țara Soarelui Răsare.
Din păcate, despre el era vorba. Despre tâmpitul de Mișu Tudose. Și tot din păcate, situația penibilă s-a întâmplat în timpul domniei celor din PSD. Nu mai contează că pe vremuri era FSN, FDSN sau PDSR. Tot același drac e: are aceeași culoare, aceeași mentalitate de genul „Măi, Animalule!”, aceleași tabieturi. Se modifică numai siglele, unele cuvinte, cum o realizează, de regulă, marii academicieni pentru a nu muri de urât, de plictiseală, dar și pentru a-și justifica leafa astronomică și ulterior pensia specială: „nici o” devine „nicio”, „nici un” devine „niciun” și așa mai departe. Să se mai taie pădurile pentru noile dicționare, să se mai aloce bani de la buget pentru schimbarea unei virgule, că și-așa n-avem ce să facem cu ei: economia „duduie” ca pe timpul lui Stalin, când se construiau tancuri în fiecare minut, cresc salariile, pensiile, se ridică spitale, se dotează cu aparatură de ultimă generație, străinii vin să se opereze la noi. În cinci minute, sunt la București. Trenurile circulă cu peste 400 de kilometri la oră, iar autostrăzile sunt pe opt benzi, patru pe una, patru pe alta, ca în Statele Unite ale Americii.
Ei bine, acest dobitoc de Mișu Tudose ne-a trimis în lumea a treia a ideilor și faptelor înainte de a apuca să visăm cu ochii deschiși cum vom trăi în secolul vitezei precum japonezii, cum ne vom regăsi, bănățean cu moldovean, bănățean cu muntean, ardelean cu moldovean, ardelean cu muntean și dobrogean, fără să ne dăm seama cum a trecut timpul. Dar la ce să te aștepți de la un tâmpit ca el? Ancorat în epoca banilor cărați cu sacoșa (de altfel, nu e singurul; mai e unul cu pitici pe cap, se numește Gigi Becali), în epoca mocăniței. Probabil că lui Mișu Tudose nu-i trebuie card (acum are unul în calitate de europarlamentar), el e obișnuit să scoată banii din buzunar ca Giovanni Becali, să fie „mafiot, prin modul meu de a mă comporta. Parchez mașina, dau milionul la șpagă. Mă duc la ospătar, dau șapte milioane, de-acolo două milioane șpagă. Nu vorbesc cu oricine, nu bag în seamă pe oricine. Eu sunt Mișu milionaru’, șmecheru’, mafiotu’. Cum să bag în seamă pe oricine? Cum să n-am prestanța mea?”. Așa a părut să gândească Tudose, exact ca bișnițarul Giovanni Becali.
„Cine-i Abe ăsta? Ia să se ducă dracu’ de unde a venit! Da ce? Comandă el, la noi, în România? Noi suntem patrioți! Nu ne interesează să fim conduși de străini”, și-o fi zis Tudose. Apoi și-a depus mandatul și a plecat iute la bancă. Rămăsese lefter. A luat de-acolo sacul cu bani, l-a dus în brațe ca pe un prunc, uitându-se în stânga și-n dreapta ca să nu fie urmărit de statul paralel, s-a suit în mașină și a demarat în trombă spre Brăila. N-a dorit să asigure interimatul Guvernului, să se vadă cu Abe, așa cum era firesc, să parafeze niște contracte vitale pentru prosperitatea țării. Cine-ar mai fi aprins chibriturile de Brăila la adresa fostului său partid? Trebuia să critice pe cineva. Nu el era vinovatul. El era victima. Vinovatul era PSD, de parcă el n-ar fi făcut parte din acest partid până în urmă cu câteva minute. Astfel, până să ne împovărăm cu Viorica Vasilica, l-am ascultat pe plombatul Mihai Fifor. Trebuie să fii foarte atent la ceea ce spune. Tot timpul ai impresia că vorbește cumva înfundat, că orice cuvânt scos din gura-i ca o carapace se aude ca dintr-o cutie de conservă.
Acum, unde-i Mișu Tudose? Alături de o Poantă a politicii românești. La partidul Pro România. Ce Pro România? Asta înseamnă, Mișulică, Pro România? Să umbli cu buzunarele umflate ca bișnițarii, maneliștii și cocalarii, să dai cu tifla unor premieri ca Shinzo Abe, să vorbești mult și prost și să faci nimic, dar bun pentru tine? Preocuparea ta era ca Mișu Negrițoiu să-ți ungă nepoata în marele fotoliu de la ASF. Ăsta ești, Mișule! Pro Șpăgăria, Pro Prostia, nu Pro România!
L-ai păcălit și pe Victor Viorel. Nu-i de mirare. L-a dus de nas și Tăriceanu, ăla care a luat nota 4 la alegerile europarlamentare din 26 mai. Dacă stau bine să mă gândesc, pe vremea în care Poanta politicii mioritice conducea Guvernul, s-au semnat mai multe contracte cu omologul său chinez. Asiaticul ne-a cerut peste un milion de porci, iar noi – să ne realizeze autostrăzi și cale ferată. Măcar Pontilică nu l-a lăsat de izbeliște, în aeroport, pe Li Keqiang. Ca în marile congrese comuniste, acordurile între cele două state prevedeau și înființarea în comun a unui parc tehnologic, dar și reluarea exportului de bovine pentru reproducție către China. Ce-a ieșit din ele? Doar un praf imens, ca în urma unei mașini ce slalomează prin gropile umplute cu pământ pe șoselele patriei.
Poantă, Călin file de poveste cu cele cinci neveste, Mișulică tândilică! Cum să conduceți țara cu 6 și 4 la europarlamentare?
Concis. Felicitari pentru textul magistral!
Articol foarte bun, niste javre imbuibate si hoate, toate loazele din psd-alde si toti cei care provin din psd. Hotia si ticalosia face parte intrinseca din ADN-ul psdist!
Mafia pcr-isto securista perfectionata in ticalosia ei dupa ’89, contine un numar covarsitor de loaze umane, grosiere si lipsite de patriotism, de noblete nici nu poate fi vorba, ca de-aia ei alcatuiesc o mafie, incat Tudose e o lichea oarecare. A-l pune vizavi de Trump e, oricum, disproportionat. Nu ca Trump ar fi vreun nobil, dar macar el poate fi acuzat de pragmatism exacerbat aparand interesele unei natiuni de varf pe care, buna, rea, a creat-o lumea natiunilor globului acesta, pe cand Tudose e un gainar obscur si cu mintea naclaita de bautura ce nici n-a fost in stare sa realizeze ca venea la noi Abe si nu un prim ministru din Burkina Faso(scuze daca nu se scrie asa)….
Încă un mâncator de kkt…Ai atâtea informații greșite încât nu-mi bat capul sa te contrazic !Iti spun doar ca România ar ieși în mod sigur din marele rahat in care au aruncat-o amicii tai ,dacă ar exista posibilitatea de a-l multiplica pe Tudose si de a forma un guvern plin de oameni ca el.Daca in tara asta se mai întâmplă ceva la ora asta ,i se datorează lui pe deplin .
Care text magistral? Un ghiveci.
In calitate de ADRESANT-TITULAR al celebrei rabufniri iliesciene („Mai, animalule !”), din 15 august 1992 (Constanța), SUBSCRIU, in totalitate, concluziei Dumneavoastra (Va citez): ” (…) Nu mai contează că pe vremuri era F.S.N., F.D.S.N. sau P.D.S.R. Tot același drac e: are aceeași culoare, aceeași mentalitate de genul „Măi, Animalule!”, aceleași tabieturi. Se modifică numai siglele, unele cuvinte (…) „
„Trump și-a dovedit tenacitatea. I-a luat peste picior pe englezi. „Va fi un acord istoric, cu sume uriașe de bani care se vor derula, cum n-am semnat niciodată vreunul cu Marea Britanie”
Trump nu l-a luat peste picior pe Boris. Asa vorbeste el, tot ce face este „istoric, nemaivazut, nemaipomenit”. Si daca o sa fie „impeached” tot asa o sa spuna : „cel mai fabulos impeachment din istoria Americii.” 😁
Nu cred că este corect, cel puțin din pdv jurnalistic, să PRESUPUNEM cum ar gândi o anumita persoană. Haideți să criticăm politicienii în funcție de ceea ce spun și fac, nu-i nevoie să le punem in cârca și cuvinte pe care noi doar bănuim că le-ar spune intr-un anumit context.