marți, aprilie 16, 2024
AcasăMainApelul către medici al doctoriței care de ziua ei a plonjat în...

Apelul către medici al doctoriței care de ziua ei a plonjat în iadul de la Suceava: „Trebuie să luptăm! Poate vom pierde bătălii, dar poate reușim să câștigăm acest război”. L-a tratat pe fratele bunicului ei, doborât de coronavirus

-

Eroii acestor vremuri tulburi au nume și prenume. Iată unul: Cigoli Alina, 30 de ani, originară din Suceava, medic rezident în anul V la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost detașată timp de o lună în orașul copilăriei ei, Suceava, unde și-a început treaba pe 1 aprilie, chiar în ziua în care a împlinit 30 de ani. A lăsat acasă o fetiță, Irina Alma, de aproape 4 ani.

Alina Cigoli și-a făcut „încălzirea” la spitalul din Rădăuți. Soarta a făcut ca primul ei pacient, pe 24 martie, să fie  rudă apropiată – fratele bunicului ei, pe care-l știa din copilărie. Bătrânul era infectat cu coronavirus. Alina făcut tot posibilul să-și salveze unchiul, dar acesta s-a stins a doua zi, la Suceava.

Suspectă și ea de COVID-19, tânăra doctoriță a stat 5 zile în carantină, într-un hotel din Rădăuți. Din fericire, testul i-a ieșit negativ, așa că miercuri, 1 aprilie, și-a început treaba la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Suceava – „spitalul groazei”, în care au murit peste 30 de pacienți în ultimele 10 zile.

„Colegilor mei medici aș vrea să le spun să lupte, să lupte împreună cu noi, pentru că atunci când ne-am ales această meserie am știut că vom fi puși în fața multor boli. Poate vom pierde bătălii, dar poate reușim să câștigăm acest război”, își mobilizează tânăra doctoriță colegii de breaslă.

- Advertisement -

Alina Cigoli este un personaj tonic, o revelație a acestor vremuri grele. Apelul ei către colegii medici, făcut în două intervenții la Antena 3, este o mostră de demnitate și bun-simț. Cu oameni precum Alina, nicio pandemie nu e de neînvins!

Povestea și gândurile Alinei Cigoli

* „Pe 23 martie am primit un mesaj, că este posibil să fie nevoie de mai mulți medici în Suceava. Mi-am făcut repede bagajele împreună soțul și cu copilul meu, care mă întreba unde plec. Fetița are aproape 4 ani. I-am spus că trebuie să plec la Suceava, în orașul nostru natal.”

- Advertisement -

* „A fost un moment dificil. Mi-am făcut bagajele cu inima strânsă. Suntem oameni, sentimentul de frică este prezent, dar am ales să fim medici în medicina de urgență. Asta înseamnă că oricând poți primi un telefon și trebuie să fii pregătit să pleci acolo unde este nevoie de tine.”

* „Experiența începe la Rădăuți, pe 24 martie, când a fost prima mea gardă acolo. Primul pacient pe care l-am consultat a fost, culmea, o rudă foarte apropiată – fratele bunicului meu, cel mai mic frate al lui. Nu știam că va veni, mi-a fost adus de ambulanță cu medic, într-o stare foarte gravă. Avea înaltă suspiciune de infecție cu noul coronavirus, care s-a și confirmat la examenul computer tomograf toracic. A fost direcționat către Spitalul de Boli Infecțioase Suceava. Din păcate, a pierdut lupta cu acest virus. A doua zi am fost anunțați că a decedat.”

* „A fost dificil când mi-a fost prezentat pacientul și am auzit numele lui. În momentul acela au apărut și sentimentele. Am reușit să mă adun și să pot să-l echilibrez, să-i administrez tratamentul necesar. Pe tot parcursul investigațiilor a fost nevoie tot timpul să fiu alături de el. Nu mă așteptam ca primul pacient pe care-l consult să fie o rudă atât de apropiată, era fratele bunicului meu. În final, eu sunt mulțumită că am făcut tot ce am putut omenește pentru el. Probabil, am fost în momentul acela, în ultimele lui clipe, o voce apropiată, o voce pe care a cunoscut-o din copilărie.”

* „Ne pare rău pentru el, ne pare rău pentru toate familiile care au pierdut oameni dragi din cauza acestui virus. Încercăm din răsputeri să ajutăm cât mai mult populația. Fiind o situație nouă pentru întreaga lume, încercăm să ne adaptăm din mers.”

* „După ziua de marți am mai avut încă două gărzi, iar după trei zile am prezentat simptome obișnuite de răceală: un pic de febră, dureri de gât, greață și un disconfort abdominal. Mi-am pus ceva întrebări, fiind și simptomele comune cu acest virus. Mi-am făcut acel test și am hotărât să rămân într-un hotel din Rădăuți, izolată restul familiei, așteptând rezultatul testului.”

* „Au fost cinci zile de așteptare dificilă. Au fost momente când am plâns, mi-am sunat colegii să le cer păreri medicale, am vorbit zilnic cu familia. Am fost pusă în pielea pacienților care așteaptă rezultatul unui test de acest gen. Cu fiecare simptom ți se pare că este prezent și că este al acestei infecții. Întreaga mea familie a fost într-o stare de panică, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să depășim această perioadă grea. Din fericire, testul a fost negativ. Mă bucur că testul a fost negativ și că pot să-mi reiau activitatea, începând cu 1 aprilie, în UPU Suceava.”

* „După 5 zile de carantină am revenit la serviciu. Pentru asta am venit în Suceava, nu ca să stau într-o cameră de hotel. Am venit să muncesc. Mă bucur că am revenit. Sper să putem să fim de ajutor. Eu și colega mea Oana Mihalovici suntem detașate timp de o lună aici.”

* „Mă aștept la o perioadă grea. Se presupune că numărul de infectați ar putea crește. Ne așteptăm la pacienți cu multe patologii, nu doar cu simptome de infecție cu noul coronavirus. Deși este această pandemie, lumea prezintă în continuare patologii de urgență – infarct miocardic acut, traumatisme, chiar și accidente rutiere. Patologia va fi probabil complexă. Încercăm să ne adaptăm, să reușim să trecem peste panică și să acordăm primul ajutor așa cum am fost învățați.”

* „Ceea ce trăim acum este ceva istoric. Cel puțin generația noastră n-am întâlnit așa ceva. Este o boală grea, o boală cumplită, care ne pune la încercare și răbdarea, și puterea, și toate aptitudinile pe care le poate avea un medic. Colegilor mei medici aș vrea să le spun să lupte, să lupte împreună cu noi, pentru că atunci când ne-am ales această meserie am știut că vom fi puși în fața multor boli – chiar dacă nu coronavirus, dar multe, multe alte boli care ne pot pune viața în pericol. Aș vrea să le spun să luptăm. Poate vom pierde bătălii, dar poate reușim să câștigăm acest război. Este ceva nou pentru toată lumea. Suntem panicați, înt-radevăr, suntem cu toții îngrijorați pentru viața noastră, dar dacă ne vom retragem cred că nu va fi o soluție în combaterea acestei boli care s-a întins în lumea întreagă.”

* „Sper ca toate cadrele medicale, care și-au ales această meserie, să găsească puterea să lupte mai departe. Probabil să unii dintre noi vom fi pozitivi, probabil o parte nu vom manifesta boala, poate o parte din noi ne vom imuniza, dar trebuie să mergem mai departe. Pacienții în continuare vor avea nevoie de ajutorul nostru. Dacă ne vom proteja, vom avea echipamente, cred că oamenii vor veni la serviciu. Este foarte important să știi că lucrezi protejat. Este un confort psihic enorm să știi că ai echipament de protecție. Sperăm ca autoritățile să facă demersurile necesare ca toți medicii care consultă, inclusiv la această oră în Unitățile de Primiri Urgențe, să aibă toți echipamentul necesar. Îmi doresc ca  începând de mâine să am echipament în fiecare zi, fără ca asta să fie o problemă.”

VIDEO: Povestea impresionantă a Alinei Cigoli

- Advertisement -

2 COMENTARII

  1. De asemenea caractere si virtuti are nevoie Romania, si nu numai acum . Multumim tinerei frumoase, destepte si bune ca o zana. Sa-i dea Dumnezeu sanatate iar din partea noastra intreaga recunostinta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -
- Advertisment -