O cultură a minciunii instituționalizate, ca parte a corupției care a mâncat tot statul rus pe dinăuntru, face Putin și generalii săi să n-aibă habar de situația reală a armatei în războiul din Ucraina, arată o analiză a istoricului militar și cercetătorului britanic Chris Owen. În Rusia, toată lumea minte pe toată lumea, dar se minte mai ales de jos în sus. Pe lanțul ierarhic, toți raportează mai sus situații mai bune decât în realitate – uneori, falsificând grosier adevărul –, ceea ce face ca, în final, pe masa comandanților supremi să ajungă rapoarte fără nicio legătură cu situația din teren. Acest sistem generează înfrângeri, moartea a nenumărați militari ruși și incapacitatea cronică a armatei de a răspunde adecvat pe câmpul de luptă.
În Rusia, sistemul minciunilor „în oglindă”, moștenit din perioada comunistă, s-a perpetuat și a fost amplificat de regimul Putin, care s-a folosit de contrafacerea realității până când, la momentul adevărului, s-a confruntat cu cealaltă față a acestei organizări sociale.
Falsificarea producției industriale și a cifrelor privind nivelul de trai al populației, umflarea numărului de soldați și a celui de tancuri ori regizarea exercițiilor militare erau, pe timp de pace, doar niște modalități (nocive, dar totuși fără efect la nivel macro) de a înșela opinia publică și internă în timp ce se furau niște bani. Acest sistem, despre care toată lumea știa că era contrafăcut, s-a dovedit însă pe timp de război catastrofal, cu consecințe mortale nu doar pentru eficiența trupelor, ci și pentru tot statul rus.
Se raportează triumfal capturarea unor obiective controlate în continuare de inamic sau executarea unor raiduri aeriene inexistente. În consecință, la nivelul armatei se iau decizii bazate pe aceste informații false, iar soldații mor stupid, în timp ce trupele sunt mutate pe hartă în poziții absurde
În armata rusă se minte cât vezi cu ochii. Comandanții raportează că și-au instruit soldații, trimițând fotografii aranjate de pe câmpul de instrucție, dar în realitate fură fondurile destinate pregătirilor militare. Mai departe, ajunși pe front, ei raportează triumfal că au cucerit obiective aflate mai departe în mâinile inamicului. Într-un caz, comandantul frontului a venit în inspecție să vadă pădurea cucerită, dar ucrainenii erau mai departe pe baricade și generalul a fost rănit, fiind nevoie să fie evacuat cu transportorul blindat de pe front.
În acest timp, comandanții forțelor aeriene raportează ieșiri de luptă inexistente sau mult umflate, anunțând mai departe, în fals, că țintele au fost distruse și drumul e liber pentru infanterie. În baza acestor rapoarte mincinoase, Statul Major al armatei decide să trimită trupele la sol, care sunt însă întâmpinate de un foc nimicitor, fiind distruse.
Comandanții de batalioane raportează mai sus că dispun de mai mulți militari decât în realitate. Atacurile executate cu 26 de oameni sunt raportate mai sus ca fiind executate de 126. Și tot așa, exemplele pot continua la nesfârșit.
Concluzia este că armata rusă, construită și perpetuată într-o cultură a corupției și a minciunii, este la ora aceasta nereformabilă, efectiv incapabilă, structural vorbind, să câștige războiul din Ucraina. Fiecare eșalon de comandă, de la batalion în sus, trecând prin brigadă, divizie, corp de armată și armată până la Ministerul Apărării și apoi la Puțin, cosmetizează cifrele și rapoartele. Astfel că, în final, pe masa conducerii Rusiei ajung date și informații fără nici cea mai mică legătură cu situația de pe front.
Așa se explică și dezastrul de la Harkov, în fața căruia Rusia e în continuare paralizată și fără replică. Nici măcar acum nu se știe dacă Putin știe clar ce s-a întâmplat acolo. În consecință, deciziile la nivelul conducerii Rusiei se iau în necunoștință de cauză, iar schimbarea acestei situații este imposibilă în actuala conjunctură.
Mai jos, analiza istoricului militar Chris Owen despre starea armatei ruse în acest moment.
„Vă amintiți diviziile inexistente ale lui Hitler, cu care urma să redreseze situația pe front, să oprească armata rusă din mișcare, s-o învingă și deja să contraatace și toate cele? Avem cam aceeași imagine acum. Planificarea se bazează pe rapoarte. Iar rapoartele sunt diferite de imaginea reală“
„A contribuit o cultură a minciunii instituționalizate la recentul dezastru al Rusiei la est de Harkov, oferind comandanților săi superiori o imagine distorsionată și falsă a adevăratei situații de pe teren?
În timp ce citeam relatările personale ale soldaților ruși din convorbirile telefonice interceptate date publicității și din relatările personale, am văzut un aspect menționat în mod repetat: Ofițerii armatei ruse își mint frecvent superiorii cu privire la situația unității lor.
În memoriile sale devenite celebre, fostul parașutist Pavel Filatyev se plânge cu amărăciune de «sistemul de rapoarte foto, care este acum atât de răspândit în armată, când comandamentul ascunde problemele». Așadar, ce este acest sistem și cum funcționează el?
La fel ca în armatele de pretutindeni, ofițerii ruși trebuie să scrie rapoarte către superiorii lor cu privire la situația unității lor. În cazul Rusiei, rapoartele par să fie completate cu fotografii făcute de ofițeri sau de oamenii aflați sub comanda lor, care să descrie activitățile acestora.
Ofițerii ruși par să folosească rapoartele foto pentru a disemina informații false despre unitățile lor. Relatările personale ale soldaților ruși descriu utilizarea rapoartelor foto pentru a falsifica exerciții de antrenament, probabil pentru a însoți rapoartele false de respectare a ordinelor.
Potrivit lui Gleb Irisov, fost locotenent al forțelor aeriene rusești, comandanții organizează mai puține exerciții decât ar trebui și maschează numărul lor real, astfel încât să poată fura resursele prevăzute în buget pentru acestea. Acest lucru constituie, probabil, o explicație a utilizării rapoartelor false pentru exerciții.
Un medic din armată, Pavel Zelenkov, a constatat, în unitatea sa: «Toată medicina a fost redusă la o simplă vitrină. Înainte de o excursie pe teren [adică un exercițiu] te îmbraci ca pentru o mascaradă, ești fotografiat – se trimite un raport la comandament, fiecare se întoarce la locul lui».
Soldatul Daniil Frolkin spune că, în timpul antrenamentului în unitatea sa, «noi doar trimiteam rapoarte foto. Ajungeam la un poligon de tragere și stăteam cu pușca îndreptată spre țintă. Și, de îndată ce erai fotografiat, erai liber să pleci».
Chiar mai periculos – pentru toate părțile implicate -, rapoartele foto ar fi fost folosite în Brigada Independentă 64 de pușcași motorizați de Gardă a lui Frolkin pentru a susține afirmațiile false ale comandanților cu privire la succesele de luptă! Acest lucru a pus în pericol direct viețile soldaților, spre dezgustul lor ușor de înțeles.
Într-un caz, potrivit unui soldat care a vorbit cu publicația militară rusă independentă iStories, comandanții i-au forțat pe soldați să pozeze pentru rapoarte fotografice pe un fundal de vehicule de luptă. Aceștia măturau praful din jurul lor, în timp ce în apropiere aterizau obuze.
Comandantul brigăzii le-ar fi cerut soldaților săi să furnizeze rapoarte fotografice pentru a le permite să raporteze superiorilor săi că «nu a fost distrus doar un tanc, ci trei! Nu – cinci!». Nu este de mirare că o astfel de raportare falsă a avut consecințe nefaste pentru el și pentru oamenii săi.
Frolkin spune: «El raportase că pădurea a fost cucerită, iar apoi a sosit ministrul adjunct al Apărării. Și s-a dovedit că pădurea nu fusese cucerită deloc». Comandantul a fost rănit când ucrainenii au atacat și a trebuit să fie evacuat în vehiculul blindat al lui Frolkin.
Este probabil ca mulți soldați ruși să fi murit sau să fi fost răniți ca urmare directă a raportărilor false. Relatările soldaților vorbesc despre comandanți care au raportat în mod fals succese în luptă, iar atacurile ulterioare au fost lansate pe baza informațiilor false.
De exemplu, potrivit fostului infanterist Viktor Șiaga, cu o ocazie, opt elicoptere au primit ordin să sprijine un atac. «Doar două din cele opt elicoptere au decolat. Celelalte erau fie avariate, fie nu aveau combustibil».
«Doar unul dintre elicoptere a tras cu succes asupra obiectivului. Nu toate obiectivele au fost atinse. Sau, de fapt, 80% dintre obiective nu au fost lovite. Cu toate acestea, comandantul acestei operațiuni a raportat conducerii sale că totul este în regulă și că toate țintele au fost lovite…», spune el.
După cum notează Șiaga: «Comandantul superior crede că, dacă toate țintele au fost lovite, atunci poate trimite infanteria cu tancuri să atace această zonă». Soldații au fost trimiși în mod repetat în zone puternic apărate despre care li s-a spus că au fost curățate, suferind pierderi grele.
«De două ori, înainte de atacuri, ni s-a spus că totul va fi în regulă, că artileria inamică a fost suprimată, că în fața noastră alte unități ale noastre avansează deja și că trebuie doar să ajungem la ele. Dar de fiecare dată acest lucru s-a dovedit a fi o minciună și s-a soldat cu pierderi absurde pentru noi.»
Nu este surprinzător, spune Șiaga, «din cauza minciunilor constante nu mai puteam crede în comandamentul nostru».
Acest lucru a fost profund demotivant pentru soldați, care au simțit că sunt tratați ca niște vite.
Soldații ruși s-au plâns de relatările false în convorbirile telefonice interceptate și publicate de ucraineni.
Un soldat s-a plâns: «Comandantul armatei vorbește prostii la comandamentul superior că totul aici este al naibii de grozav, că totul funcționează, că avem o mulțime de oameni. De exemplu, vor înainta date… dacă 26 de persoane vor ataca, vor înainta date că 126 de persoane vor ataca».
Un alt soldat dintr-o unitate grav epuizată a spus: «Au date atârnate pe peretele din cartierul general că personalul brigăzii noastre este de 87%. Vă vine să credeți ce fac homosexualii ăștia? Nu vom avea nici măcar 10% aici, la naiba! La naiba cu rahatul ăsta!».
Bloggerii militari ruși au condamnat astfel de informații false. Canalul Telegram Zа (V)Побѣду («Pentru (V) Victorie») a comentat această problemă, despre care s-a spus că ar fi o problemă pe frontul din Harkov, în urmă cu câteva zile: «Vă amintiți diviziile inexistente ale lui Hitler, cu care urma să redreseze situația pe front, să oprească armata rusă din mișcare, să o învingă și deja să contraatace și toate cele? Avem cam aceeași imagine acum. Planificarea se bazează pe rapoarte. Iar rapoartele sunt diferite de imaginea reală. În realitate, unitățile sunt încadrate doar în rapoarte, echipamentul este [doar] în stare de funcționare și încadrat în funcție de stat, așa-numitele batalioane de voluntari și alte PMC-uri (Compania Militară Privată, adică mercenarii Wagner – n. red.) sunt, de asemenea, în flăcări».
Consecințele acestei minciuni și înșelăciuni e probabil să fi fost foarte grave pentru armata rusă, precum și pentru soldații săi individual. Soldații au vorbit despre instruirea și echipamentul inadecvat, care i-a făcut să nu fie capabili să facă față cerințelor războiului.
După cum am văzut, deciziile de comandă – unde și când să atace și, probabil, și să se apere – au fost luate în mod clar pe baza unor informații false. Acest lucru este probabil să fi cauzat multe pierderi inutile și eșecuri militare. După cum spune Zа (V)Побѣду: «Cu doar un atac ușor, unitățile care există 50% doar pe hârtie se așază [adică se prăbușesc] în mod natural. Nu pentru că există un fel de atac fără precedent de grav, ci pentru că aceste unități sunt [doar] foarte limitat pregătite pentru luptă».
Practica raportării false este în mod clar larg răspândită. A fost semnalată la unități rusești de pe toate fronturile și de toate specializările, de la parașutiști la infanterie mecanizată. Probabil că se întâmplă și în forțele navale, aeriene și de rachete.
Efectul raportărilor false este probabil să fie agravat pe măsură ce urcă în lanțul de comandă. Rapoartele false de la comandanții unităților mici pot fi agregate cu alte rapoarte false de la nivel superior, la care ofițerii superiori adaugă propriile lor rapoarte false.
În cele din urmă, în momentul în care rapoartele ajung la vârful lanțului – conducerea Ministerului Apărării rus și Putin însuși – este foarte probabil ca acestea să fie atât de distorsionate și inexacte încât oamenii care conduc războiul să aibă o imagine foarte nerealistă a ceea ce se întâmplă pe teren.
Probabil că nu există un singur motiv pentru care se întâmplă acest lucru. Cel mai probabil, este o combinație de corupție instituțională, un accent pe bifarea rubricilor mai degrabă decât pe realizări reale și lipsa de dorință de a raporta veștile proaste în susul lanțului.
După cum spune comandantul batalionului rus «Vostok», Aleksandr Hodakovsi, într-o postare recentă pe Telegram: «Tot ce se întâmplă pe teren rămâne pe teren, iar noi vom trimite la vârf doar lucrurile care nu vor deranja somnul nimănui. De aceea nu permit corespondenți militari pe poziții, iar dacă o fac, o persoană cu un aparat de fotografiat îi urmărește și face poze pentru ca reporterii militari să nu spună nimic în plus… Și nu pentru că inamicul va vedea – inamicul știe despre asta mai bine decât noi, ci pentru că acest lucru va fi văzut de primul supraveghetor [de rang superior]».
Dar dacă raportarea falsă a infectat întregul lanț de comandă rusesc, este probabil că aceasta urmează o pistă stabilită la vârf.
Rusia organizează frecvent exerciții la scară largă, cum ar fi Zapad-2021 în vara anului trecut. Acestea arată cu siguranță impresionante: Zapad s-a pretins că implică 200.000 de oameni care exersează manevre împotriva unei forțe NATO ipotetice. Dar se pare că a fost cel puțin parțial falsificat.
După cum relatează New York Times, «întregul exercițiu a fost regizat. Nu a existat nicio forță adversă; principalele unități implicate își exersaseră coregrafia timp de luni de zile; iar fiecare exercițiu începea și se oprea la o oră fixă».
Chiar și numărul de trupe participante a fost probabil mult mai mic, poate chiar la jumătate din numărul pretins.
Walberque notează: «Nimeni nu este testat în privința capacității de gândire pe câmpul de luptă», ci doar în privința capacității de a urma instrucțiuni. Rezultatele sunt evidente astăzi.
Astfel de exerciții au fost descrise de comentatorii occidentali ca fiind cascadorii de PR. S-ar putea ca acest lucru să fie o parte a problemei, dar mă întreb dacă nu cumva problema mai mare ar putea fi aceea că sistemul militar este atât de corupt încât cei care îl conduc nu au literalmente nicio idee despre adevărata situație a armatei lor“.
