Vă spun sincer că este prima greșeală, în materie de politică externă, pe care o face Guvernul Ludovic Orban.
Guvernul României va trimite ajutoare, pentru lupta împotriva coronavirusului, în Ucraina. Eu nu spun că nu trebuie să ne ajutăm vecinii în lupta împotriva acestui virus, ba din contră, însă în cazul Ucrainei, ca și în cazul Republicii Moldova, aceste ajutoare trebuie strict condiționate.
Pentru că ceea ce face Ucraina cu etnicii români de acolo este o barbarie. Am fost acolo și tot ceea ce vă spun am trăit pe propria piele. Cea mai mare durere a lor este aceea că țara-mamă i-a uitat.
Ucraina duce o luptă acerbă de distrugere a tot ceea ce este românesc. Școli, biserică (deși acest subiect merită un articol separat), presă.
Cernăuți este un oraș în care limba română nu prea se mai aude. Ucrainenii nici măcar în engleză nu îți răspund. Asta am pățit la un supermarket în istorica urbe bucovineană.
Herța, Bănceni și Mahala exprimă durerea românilor de acolo. Cine vrea să cunoască suferința românilor bucovineni, să meargă la Mahala. Doamna primar Elena Nandriș este una dintre cele mai puternice voci ale românilor din nordul Bucovinei.
Să nu uităm faptul că președintele actual al Ucrainei a declarat că România a ocupat Ucraina. Deci, pe cine vrea Guvernul României să ajute?
Părerea mea este că Guvernul de la București ar trebui să înființeze un post de secretar de stat care să se ocupă de relațiile cu comunitățile românești din Ucraina. La fel cum este postul pe care acum îl ocupă doamna Ana Guțu, în legătură cu Republica Moldova.
Iar această funcție s-o ocupe cineva care este o voce puternică în zonă (momentan, îmi vin în minte numele domnilor Marin Gherman și Iurie Levcic).
Iar în privința ajutoarelor, acestea ar trebui distribuite preponderent în zonele în care trăiesc comunitățile românești. Asta, ca să dea un semn că România nu i-a uitat.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
N-as spune ca e prima greseala, nici ca e o greseala sa trimiti ajutor cuiva aflat la greu, chiar daca iti este dusman. Dar, nu pot trece peste ceva spus cam in treacat (DAR SPUS!) de cel care a anuntat demararea acestei actiuni. Citez din memorie, ideea, care. in contextul situatiei minoritatii romanesti de acolo, este IMPARDONABILA:
„Trimitem ajutoare fiindca ne-au fost solicitate si, desi stim ca aici este si o minoritate romaneasca, le trimitem Ucrainei, ca sa le foloseasca unde e cea mai mare nevoie”
Nu ar fi in neregula, daca aceasta minoritate nu ar fi atat de prost tratata!
Daca, pana acum, ar fi miscat vreun deget ca sa apere drepturile acestei minoritati romanesti.
In cei 30 de ani am fost condusi de o clasa politica EXECRABILA. Mediocri, incapabili sa-si inteleaga rostullor de oameni de care depinde soarta unui stat, deficitul de inteligenta si de caracter fiind compensat de surplusul de egoism, lacomie, cleptomanie.
In mediocritatea lor, chiar si cei care nu erau hoti, au fost capabili doar sa preia idei pe care nu le-au inteles si doar
le-au aplicat prosteste.
Economia mostenita au devastat-o, au crezut ca sunt capitalisti daca o imprastie. In politica externa – s-au lasat doar in baza UE.
Daca Ungaria exagereaza si se amesteca brutal in viata interna a Romaniei sub pretextul ca ajuta minoritatea maghiara, din prostie, ca sa-si dovedeasca apartenenta la spiritul european, Romania un exagereaza in celalalt sens: inchide ochii la abuzurile prin care statul vecin ii incalca suveranitatea si demnitatea.
Daca Rusia ne-a facut de-a lungul istoriiei mult rau, daca are o mare vina in coruperea intregului proces de transformare a Romaniei dupa revolutie, daca am aderat la NATO si Ucraina este in mare conflict cu Rusia, conducatorii nostri nu au indraznit sa deranjeze Ucraina si sa apere minoritatea romaneasca de acolo.
Paul!
Ceea ce nu mi-a placut mie a fost publicitatea.
Lucrurile bune se fac discret.
Cred ca o coloana de masini militare care sa treaca prin Chisinau noaptea, sa zguduie toate cladirile ar fi fost un exemplu.