VIDEO. „Mă doare undeva de guvernarea Spaniei!” Vot crucial la Madrid: premierul Sanchez preia puterea cu aliaţi care anunţă public că nu dau doi bani pe el!

Cu 167 de voturi pentru, 165 contra şi 18 abţineri, premierul socialist în funcţie Pedro Sanchez a fost învestit azi, la Madrid, cu funcţia de prim-ministru al Spaniei pentru următorii patru ani. Momentul a fost însă unul foarte tensionat, explicabil prin divizarea majoră în societatea spaniolă din ultima perioadă.

Parlamentul de la Madrid s-a reunit marţi în şedinţă solemnă, după constituirea sa în urma alegerilor legislative din noiembrie 2019, pentru a da un vot pro sau contra Guvernului Pedro Sanchez. Sâmbătă, au avut loc dezbaterile şi discursurile grupurilor parlamentare, o reuniune foarte tensionată, într-un moment crucial pentru a patra putere economică a Uniunii Europene.

Tensiunea este maximă, la Madrid, deoarece premierul socialist Pedro Sanchez a făcut un acord de guvernare cu partidele naţionaliste din Catalunya şi Ţara Bascilor, refuzând un pact „stânga-dreapta” de tip Germania, cu dreapta politică (Partidul Popular – PP, în special).

Acuzaţii de alianţă cu teroriştii

Alianţa dintre PSOE, partidul prim-ministrului Sanchez, cu stânga republicană catalană (ERC) şi cu BILDU, partidul naţionalist basc, a produs reacţii dure în dreapte eşichierului politic. Astfel, Sanchez a fost acuzat că s-a aliat cu urmaşii bandei teroriste ETA. PP, Ciudadanos şi VOX, forţele de Opoziţie, au anunţat că vor organiza mari proteste de stradă şi că nu vor accepta „ruperea Spaniei”

De altfel, în semn de protest la şedinţa de marţi, Santiago Abascal, liderul VOX, partid de extremă dreaptă, a părăsit „Hemiciclul” (sala Parlamentului spaniol) în momentul în care reprezentantul BILDU în Parlament a luat cuvântul de la tribună. Abascal era însoţit de două victime ale teroriştilor ETA.

blob:https://www.abc.es/f02fa563-823c-4f32-8209-a9a022b22bf1

Pedro Sanchez, o victorie amară

Victoria PSOE şi instalarea Guvernului Pedro Sanchez este o victorie amară sau „agri-dulce”, cum le place spaniolilor să spună. Situaţia din Spania este una pe muchie de cuţit. Alianţa PSOE cu Podemos (considerat partid comunist de dreapta politică) şi partidele separatiste din Catalunya şi Ţara Bascilor a rupt practic ţara în două.

PSOE, Podemos, BILDU şi ERC adună împreună o majoritate foarte fragilă în Parlament, cu doar două voturi peste limita necesară pentru a obţine învestitura unui Guvern. Asta arată că Pedro Sanchez, premierul în funcţie care a organizat al doilea rând de alegeri într-un an cu scopul de a obţine o majoritate mai solidă, şi-a complicat şi mai mult viaţa organizând noul scrutin din noiembrie 2019.

Mai mult, alegerile au dus la creşterea spectaculoasă a scorului VOX, formaţiunea de extremă dreapta, cu discurs anti-imigraţie, radical.

Exemplul Zapatero-Rajoy arată că nimic nu e sigur pe termen lung

Dar Sanchez a ales o alianţă cu partidele acuzate că vor „să rupă Spania” pentru că o alianţă cu PP ar fi însemnat practic recunoaşterea înfrângerii stângii politice din Spania. Pe când asocierea cu separatiştii nu deranjează foarte tare electoratul stângii, chiar dacă nici parte din votanţii PSOE nu agreează alianţa cu naţionaliştii catalani, dar o preferă celei cu PP.

Una peste alta, calculele lui Sanchez au ieşit prost, cu sau fără învestirea sa ca prim-ministru, deoarece opţiunea de a se alia cu naţionaliştii catalani a creat o falie imensă în electoratul spaniol, care va fi o problemă de viaţă şi de moarte în situaţia în care Guvernul Pedro Sanchez nu va asigura creştere economică şi bunăstare generală.

Exemplu în acest sens este situaţia din 2011, când la putere se aflau tot socialiştii din PSOE (premier Jose Rodriguez Zapatero), care s-au prăbuşit dramatic din cauza crizei economice şi au pierdut puterea în favoarea Partidului Popular (PP) condus pe-atunci de Mariano Rajoy.

PP a salvat economia Spaniei, dar s-a prăbuşit din cauza corupţiei

PP a guvernat până în 2018, când Cabinetul Rajoy a fost destituit de Parlament, chiar la iniţiativa actualului premier Pedro Sanchez, în urma mai multor scandaluri de corupţie izbucnite în interiorul formaţiunii de centru-dreapta.

Rajoy a reuşit să aducă însă stabilitatea economică Spaniei, după prăbuşirea dramatică din vremea Guvernului socialist Zapatero, când PIB-ul a căzut până spre 4%, iar şomajul a ajuns la catastrofala cifră de 50% în rândul tinerilor!

Dar scandalurile de corupţie apărute în interiorul PP au fost „servite” pe tavă socialiştilor, care prin moţiunea de cenzură din 2018 au debarcat dreapta de la putere şi au preluat Guvernul, cu premierul Pedro Sanchez.

Catalunya, „bomba” din braţele lui Sanchez

Situaţia din Spania s-a complicat foarte mult, din două motive: criza economică din 2008-2012 şi conflictul din Catalunya. Deşi în Catalunya doar 50% din populaţie e pro-independenţă, iar 50% nu, grupările radicale separatiste ajunse la putere în parlamentul regional de la Barcelona au împins lucrurile prea departe, forţând organizarea unui referendum ilegal de separare de Spania, pe 1 octombrie 2017.

Urmare a unui proces lung şi complicat, în toamna anului trecut, Curtea Supremă de Justiţie de la Madrid i-a condamnat pe liderii separatişti catalani la ani grei de închisoare, ceea ce a provocat proteste violente în Catalunya. Procurorii spanioli au descoperit chiar informaţii privind organizarea unor acţiuni de sorginte teroristă de către grupările radicale catalane, investigaţiile fiind în toi.

„Mă doare undeva de guvernarea Spaniei!

De atunci, conflictul din Catalunya a acaparat aproape complet agenda publică din Peninsula Iberică şi a secătuit ţara lui Cervantes de toate energiile posibile. Pe acest teren instabil şi tensionat, a ajuns la putere premierul socialist Pedro Sanchez. Iar alianţa acestuia cu extrema stângă (Unidas Podemos) şi naţionaliştii catalani a mărit falia din societatea spaniolă.

Pedro Sanchez şi aliaţii săi vor avea o viaţă foarte dificilă. Cu doar două voturi în plus faţă de cei care au votat împotriva sa, liderul PSOE va fi între ciocan şi nicovală. Între presiunile dreptei politice şi cele ale separatiştilor din Catalunya.

Şi ce dovadă mai bună a situaţiei complicate în care va fi nevoit să gestioneze ţara poate fi decât discursul unei deputate separatiste din Barcelona, Montserrat Bassa, purtătoarea de cuvânt a ERC (Stânga Republicană Catalană), care a spus direct de la tribuna Parlamentului: „Personalmente, me importa un comino la gobernabilidad de Espana” („Personal, mă doare undeva de guvernarea Spaniei” – video dedesubt).

Bassa nu e altcineva decât aliata lui Pedro Sanchez, cel votat azi la Madrid să… guverneze Spania. Cum o va face cu o aliată care nu e interesată de guvernarea lui?! Ceva ce mai degrabă Cervantes ar putea să explice, într-un nou „Don Quijote de la Mancha”, adaptat însă societăţii spaniole a zilelor noastre…

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Infernul creat de „Doctorul Prăjeală”. Beuran a comis greșeli grave ca șef de secție. Încă un pacient ars, cazul a fost ascuns anul trecut

* VIDEO. El e „melteanul cu BMW” care a blocat linia de tramvai. Bravo, vatmanule, i-ai dat o lecție strașnică!

* Ministrul Vela a rezolvat în două luni ce n-a rezolvat Raed Arafat în 12 ani: elicopterele SMURD vor zbura și noaptea. Soluția: piloții rezerviști