Sagrada Familia şi iadul Europei. Cum a ajuns Barcelona din paradisul turismului un pol al infernului pe continent

Trebuie să fii lipsit de imaginaţie să mai vizitezi Barcelona în ziua de azi. Până mai ieri, aveai însă toate motivele s-o faci. Sagrada Familia („Sfânta Familie”), acest templu viu al creştinătăţii construit de celebrul Gaudi, era principala atracţie a metropolei catalane pentru orice călător dornic să simtă spiritul credinţei topite într-o arhitectură divină fără egal.

Dar în aceste momente ale istoriei, devine misiune imposibilă să calci trotuarele şi să iei pulsul de călător al savuroasele bulevarde, începând cu faimosul Rambla.

Barcelona a devenit din gazdă primitoare un veritabil teatru de război, pe care e bine să-l eviţi dacă nu vrei să-ţi transformi vacanţa într-un coşmar.

Confruntările dintre grupările violente independentiste, unele legate de personaje acuzate inclusiv de acţiuni teroriste, şi forţele de ordine ale Guvernului central de la Madrid au devenit deja o obişnuinţă pe străzile capitalei regiunii Catalunya.

Separatiştii vor să facă ei legea, nu tribunalele

Totul a început imediat după anunţarea sentinţei penale dictate de cea mai înaltă instanţă a justiţiei spaniole împotriva liderilor separatişti care au declanşat referendumul ilegal, din 1 octombrie 2017, pentru independenţa Catalunyei.

Tribunalul de la Madrid a decis sentinţe grele pentru cei care au atentat la integritatea statului spaniol, iar asta a declanşat protestele din Barcelona.

Dintre protestatarii paşnici, majoritari, s-au desprins mai multe grupuri de violenţi, în general tineri din Catalunyia, dar veniţi şi din alte regiuni ale Spaniei şi chiar şi din alte ţări ale Europei, care au declanşat „jihadul” împotriva Spaniei şi a ordinii constituţionale de tip european.

Astfel, din paradisul turismului occidental, Barcelona a devenit iadul din sânul Europei.

Au atacat aeroportul El Prat!

Turbulenții au pornit un război de gherilă urbană împotriva instituţiilor descentralizate ale Guvernului spaniol din capitala Catalunyiei şi implicit împotriva forţelor de ordine.

Sunt rebeli purtând măşti pe faţă, pentru a nu putea fi identificaţi, care ridică baricade în oraş, dau foc pe străzi, atacă civili paşnici şi încearcă să ucidă chiar membri ai „Los Mossos” (forţele de ordine catalane) şi ai Poliţiei Naţionale spaniole, potrivit unor mărturii din interiorul Guardia Civil.

Au fost lupte dure până acum şi, din fericire pentru toată lumea, nimeni n-a murit urmare a confruntărilor, deşi au existat mulţi răniţi grav. Forţele de ordine au reuşit să reziste atacurilor şi au replicat moderat, reuşind să-i aresteze pe unii dintre agresorii în civil. Guvernul central de la Madrid a suplimentat trupele din Catalunya, trimiţând agenţi de pe întreg teritoriul ţării la Barcelona.

Agenţii forţelor de ordine, primiţi ca eroi acasă

După fiecare weekend, poliţiştii şi membri forţelor de ordine ai Guardia Civil (unitatea de elită a sistemului de ordine publică din Spania) se întorc în locurile lor de origine din Andaluzia, Comunitatea Valenciană, Madrid, Castilla la Mancha, Galiţia şi alte regiuni autonome ale ţării, unde sunt primiţi cu flori şi urale de cetăţenii bucuroşi că „radicalii catalani n-au reuşit să rupă Spania”.

Cu toate acestea, confruntările au fost uneori pe punctul de a degenera, mai ales când grupările anarhiste din Catalunya au încercat să ia cu asalt celebrul aeroport El Prat, din Barcelona, pentru a provoca blocarea traficului aerian şi a crea daune economiei spaniole, chiar dacă asta înseamna şi pierderi pentru toţi locuitorii din Catalunya, majoritatea lor nefiind de acord cu ruperea regiunii de Spania.

Primele daune produse economiei spaniole

Însă chiar dacă atacul asupra aeroportului din Barcelona nu a reuşit să provoace haosul dorit de fanaticii anti-europeni, tensiunile dintre separatiştii catalani şi forţele de ordine au început să tragă în jos atât economia uneia dintre cele mai bogate regiuni ale țării, cât şi cifrele financiare ale Spaniei.

Investitorii avertizează că tensiunile din Catalunya și un rezultat fragmentat după alegerile parlamentare din 10 noiembrie ar putea bloca aprobarea reformelor necesare în țară și că încetinirea economiei ar putea fi mai mare dacă nu se acționează la timp.

Risc de contaminare asupra Europei

Spania este a patra economie a UE (după Germania, Franţa şi Italia, fără a mai pune la socoteală Marea Britanie – cu un picior şi jumătate în afara spaţiului comunitar), iar criza provocată de forţele radicale care nu renunţă la independenţa Catalunyei riscă să contamineze întregul continent.

Catalunya reprezintă aproximativ 19% din PIB-ul Spaniei, înregistrează 25% din exporturile statului spaniol si deţinea, cel puţin până la referendumul pentru independenţă din 2017, peste 50% din iesirile maritime spre Europa. Catalunya are o importanţă sistemică pentru economia Spaniei, la fel Spania pentru Europa.

Dar problema nu este nici măcar incertitudinea din aceste zile, ci furtuna care ar putea veni mai târziu. O furtună sub formă de încetinire economică mai mare decât era de așteptat, dacă riscurile nu sunt bine calibrate și nu se iau măsuri la timp pentru a le face față.

„Pe politicienii spanioli îi așteaptă o baie de realitate pură. Economia încetează deja să mai meargă pe pilot automat, iar mediul exterior amenință să se deterioreze semnificativ. Dar poate că nici asta nu îi face să se agite, deoarece Banca Central Europeană va continua anestezierea primei de risc”, avertizează Roberto Scholtes Ruiz, director de strategie al UBS în Spania, în ultimul său comentariu adresat clienților băncii, citat de publicaţia El Mundo.

Ce vor schimba alegerile din 10 noiembrie?

Pe 10 noiembrie, spaniolii vor avea o nouă întâlnire la urne, pentru a patra oară în ultimii patru ani și, potrivit sondajelor, nu pare că rezultatul va fi mult mai diferit decât în ​​ocaziile anterioare. Cea mai mare amenințare este paralizia.

„Alegerile vor genera un alt Parlament fără majoritate clară și un guvern slab, care nu poate progresa prea mult în modul de implementare a reformelor”, spune, Nicola Mai, șef peste analizele suverane de credit în Europa și manager de portofoliu la Pimco, unul dintre cei mai mari investitori la nivel mondial pe piața obligațiunilor.

Riscuri mari pe termen mediu

Într-o perioadă marcată de încetinirea economiei mondiale și europene, incapacitatea de a efectua reforme ar putea avea consecințe grave pentru țară.

„Incertitudinea și instabilitatea politică tind să fie în detrimentul creșterii economice, mai ales într-un context de încetinire economică, conflict în Catalunya și riscuri externe ridicate”, spune şi Javier Rouillet, vicepreședinte Global Sovereign Ratings la agenția de rating DBRS Morningstar, singura care mai menține contractul cu Guvernul Spaniei pentru evaluarea datoriei sale.

Până acum, țara a fost favorizată de așa-numitele „vânturi de coadă”, precum prețurile scăzute ale petrolului, injecțiile de lichidități ale BCE în zona euro sau concurența turistică mai mică din parte altor ţări. Dar inerția pare să se încheie și tot mai mulți indicatori încep să dea semnale de avertizare.

Scade PIB-ul, creşte şomajul

Este şi avertismentul lansat de Rubén Segura-Cayuela, economist-șef pentru Europa Bank of America. „Riscurile sunt multiple. Având în vedere acest lucru, este important să depășim paralizia politică din ultimii ani pentru a face față provocărilor cu care se confruntă economia spaniolă pe termen scurt și mediu”, spune bancherul.

Să nu uităm de indicele EPA (Sondaj privind populația activă), publicat săptămâna aceasta, care arată o slăbire a creării de locuri de muncă și implicit a reducerii șomajului. Sau de PIB, care a avansat cu numai 0,4% în trimestrul doi, comparativ cu 0,5% în trimestrul precedent.

Partea bună: politicul e încă masiv pro-UE

Mai toată lumea subliniază că, în prezent, există factori care diminuează impactul incertitudinii politice pe termen scurt. Printre aceştia, absența pozițiilor eurosceptice în arcul parlamentar. „Centrul spectrului politic continuă să aibă o pondere majoritară și există un sprijin puternic pentru proiectul european, care limitează riscul schimbărilor drastice în politica economică”, explică Rouillet.

Dar cu toate acestea, pe măsură ce orizontul incertitudinii provocat mai ales de tensiunile din Catalunya se extinde, perspectivele se schimbă. „Dincolo de termenul scurt, credem că riscul principal este dat de costul de oportunitate de a întârzia implementarea politicilor ambițioase pentru îmbunătățirea durabilității sistemului de pensii sau pentru îmbunătăţirea potențialului de creștere economică”, adaugă analistul DBRS Morningstar.

De ce vrea Catalunya independenţa

Criza din Catalunya are rădăcini istorice. Ele au fost potenţate de „marea depresiune” – criza economică mondială, care a izbucnit în 2007, în SUA, prin falimentul băncii Lehman Brothers. Pe fondul sărăcirii lumii şi implicit a Catalunyei, au ieşit la suprafaţă vechile tensiuni istorice dintre catalani şi spanioli.

Susținătorii independenței spun că regiunea Catalunya este un tărâm care are propria limbă și cultură, că este o „națiune” și, ca atare, ar trebui să li se permită să aibă propriul stat.

De asemenea, aceștia spun că regiunea Catalunyei, una dintre cele mai bogate regiuni autonome din Spania, transferă un exces din veniturile fiscale către cele mai sărace regiuni ale Spaniei și că cetățenii săi s-ar bucura de un grad mai mare de prosperitate dacă ar exista un stat independent.

De ce consideră Spania că este ilegală dorinţa Catalunyei

Madridul consideră că referendumul pentru independenţă, organizat de regimul separatist în Barcelona, pe 1 octombrie 2017, încalcă Constituția din 1978, care afirmă că Spania este indivizibilă, iar Curtea Constituțională a dispus suspendarea votului, determinând ilegalitatea referendumului.

De asemenea, instanța a suspendat, din motive de precauție, legile adoptate de Parlamentul catalan pe 6 septembrie, care stabilesc calea către independență. Guvernul spaniol spune că apără hotărârea Curții Constituționale. Spre deosebire de referendumul neobligatoriu din 2014, Guvernul catalan a anunţat că rezultatul de la 1 octombrie 2017 este obligatoriu.

Nimeni nu susţine independenţa Catalunyei

Dorinţa de independenţă a catalanilor, chiar dacă argumentată cu diverse motive de separatişti, sună a nebunie curată dintr-un motiv simplu: nu se bucură nici măcar de o minimă susţinere din partea comunităţii internaţionale.

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, sprijină conducerea guvernului spaniol, spunând că Spania este „o țară mare”, care „ar trebui să rămână unită” și consideră că independența este „o prostie”. „Realmente cred că oamenii din  Catalunya vor rămâne în Spania și cred că ar fi o prostie să nu faci acest lucru; vorbim despre șederea într-o țară cu adevărat mare, frumoasă și istorică”, a declarat președintele american, la Casa Albă.

La rândul ei, Uniunea Europeană a avertizat că o separare a Catalunyei este nocivă nu numai pentru Spania, ci pentru toată Europa.

Acesta este şi motivul pentru care, în recentele tensiuni de stradă din Barcelona, Angela Merkel, Macron, Tusk, Juncker şi alţi lideri europeni au sprijinit masiv Guvernul spaniol de la Madrid.

Iar pe măsură ce tensiunile vor continua devine tot mai clar că regiunea Catalunyei riscă să piardă şi autonomia pe care a deţinut-o până acum, de când Spania s-a eliberat de dictatura lui Franco şi a trecut la democraţie.

Apar radicalii anti-catalani

Radicalizarea curentului independentist nu va face decât să radicalizeze şi mai mult Madridul şi societatea spaniolă în general. Nu întâmplător au apărut şi primele grupări radicale anti-catalane, în capitala Spaniei, formate din acelaşi tip de tineri precum cei care provoacă violenţele din Catalunya.

Radicalii spanioli nu s-au manifestat până acum. Dar au transmis un mesaj: dacă rivalii lor din Catalunya nu se potolesc şi forţele de ordine nu „intră în ei” dur, atunci vor fi ei cei care vor descinde în Barcelona pentru a-i pune la punct.

Ar fi cel mai grav lucru. Ar fi începutul unui nou război civil, care ar aminti de tragica confruntare din interiorul Spaniei dintre 1936 şi 1939, în timpul căreia au fost executaţi aproximativ 50.000 de spanioli. Teritoriul iberic avea să fie atunci „teren de testare” pentru taberele beligerante ce aveau să intre, la scurt timp, într-un conflict şi mai mare: Al Doilea Război Mondial.

* Universitatea de la care și-a cumpărat diplomă Cumpănașu nu este acreditată de statul elvețian! Impostorul a fost făcut șah-mat de #Rezist Zürich