Miercurea trecută, în timp ce România se trezea la realitatea că e condusă de securiști criminali ca Pahonțu și complicii lor înspre o dictatură mai mult sau mai puțin informală, care a început să se vadă și de la Bruxelles, Bill Gates a publicat un eseu de aproape 6.000 de cuvinte despre inteligența artificială, constatând că nu există niciun plan.
Nici sistemul caragialesco-kafkian din România nu are niciun plan. Dovada: haosul legislației pe incompatibilitate și pe salarizare, pierderea iminentă a banilor din PNRR și la fel de iminenta retrogradare a țării la categoria junk, toate sub medierea catatonică a șefului său în decurs de suspendare.
Nu cred că mai am ce adăuga relevant pe subiect față de cele spuse de alți analiști, așa că mă voi întoarce la subiectele care contează cu adevărat. Îmi pierd speranța că România se mai poate schimba altfel decât printr-un șoc economic, social și politic, care probabil va include chiar și violență (fizică, pentru că de celelalte tipuri avem deja parte). În ciuda eforturilor noastre editoriale, foarte puțini oameni din România își dau seama că această țară nu mai e a lor. Le-a fost luată de alții – și nu de Soros, de Ursula, de UE, de Bill Gates, ci de criminalitatea organizată clepto-birocratică care le servește merdenele în loc de dezbateri reale (serios, când am văzut mobilizarea populară pe subiectul merdenelelor depășnd cu mult pe cele legate de corupția generalizată, încălcările de Constituție și abuzurile justiției, mi-am dat seama că probabil ne merităm soarta).
Apropo de Gates: chiar și în cel mai bun scenariu – scrie el –, trecerea către era AI va fi una dintre cele mai turbulente perioade din istoria omenirii, și nu sunt dovezi că liderii, experții și comunitățile tratează problema pe măsura importanței sale.
Riscurile pe care le enumeră sunt trei:
1. dispariția muncii, întâi la pozițiile de intrare și de mijloc, apoi (pe măsură ce roboții se ieftinesc) în construcții și ospitalitate, până la finalul deceniului;
2. înarmarea infractorilor, de la fraudă la bio-terorism;
3. erodarea dezvoltării copiilor, prin însoțitori artificiali care nu-i contrazic niciodată.
Soluțiile lui sunt tot trei:
1. instituții noi, naționale și internaționale, pe modelul regimurilor de control al armelor nucleare sau al siguranței aviatice;
2. o categorie de ocupații pe care o numește ”Human Reserved”, păstrate pentru oameni chiar și acolo unde mașinile ar putea face treaba mai bine și mai ieftin;
3. o taxă pe tokeni și pe roboți.
Gates are dreptate că sistemul actual e strâmb, pentru că cine angajează un om plătește contribuții, iar cine cumpără un robot îl decontează, dar remediul liberal al unei asimetrii nu e o taxă nouă, ci reducerea greutății fiscale. Într-o economie în care povara fiscală stă aproape integral pe muncă, ”taxăm și mașinile” este o soluție bolojaniană. Gates recunoaște, de altfel, că ideea e ineficientă economic, și argumentează că ne putem permite puțină ineficiență. Poate America.
Ideea cu ”Human Reserved” e mai interesantă, fiindcă e mai puțin politică publică și mai mult fapt antropologic. Metafora lui Gates e rezervația naturală, un teritoriu unde construcția e interzisă pentru că ce s-ar pierde depășește ce s-ar câștiga, o incintă sacră în care eficiența economică e suspendată prin tabu. Societățile au făcut asta dintotdeauna; breslele medievale, de exemplu, nu și-au justificat monopolurile prin lăcomie, ci prin calitate, siguranță publică și demnitatea meșteșugului.
În primul trimestru din 2026, ofertele active pe platformele mari de recrutare din România au scăzut cu aproximativ o treime, la puțin peste 40.000 de poziții, iar media aplicărilor pe anunț s-a dublat, de la circa 40 la circa 80. INS a raportat pentru același trimestru aproape 60.000 de salariați mai puțini decât cu un an înainte, dar peste 50.000 din recul vin din industria prelucrătoare, adică din schimbarea modelului de creștere, nu din inteligența artificială.
Semnalul curat vine din altă parte: în iunie, Oracle a concediat 526 de oameni în România, dintr-un efectiv local de circa 4.300, după ce își redusese personalul global cu aproximativ 21.000 de angajați într-un an. În propriul raport anual, compania scrie că implementarea tehnologiilor AI a dus la reduceri de personal.
Karl Polanyi numea ”dublă mișcare” reflexul prin care societatea se apără de piață atunci când dislocarea trece pragul suportabil. Reacția nu e opțională; opțional e doar cine o formulează. Suveranismul românesc nu are nevoie de un program economic ca să profite ȘI de această situație, ci îi ajung o nedreptate resimțită și un vinovat (”Corporațiile ne iau pâinea și pun roboți în locul nostru” e un slogan care se scrie singur).
Europa a legiferat ambițios și apoi, bineînțeles, a amânat, iar obligațiile pentru sistemele cu risc ridicat au fost împinse din august 2026 în decembrie 2027. România a reușit performanța de a rămâne în urmă și față de calendarul amânat. Obligațiile de transparență se aplică de la 2 august 2026, dar statul român nu a adoptat legea națională care stabilește cine controlează și cum se sancționează (ANCOM a fost propusă printr-un memorandum guvernamental abia în martie 2026, deși termenul de desemnare a autorităților expirase în august 2025).
Gates spune că nu are toate răspunsurile, însă absența unui plan e un vid pe care, dacă nu-l ocupă liberalii cu o politică a persoanelor, îl vor ocupa alții cu o politică a rezervațiilor, locuri unde trăiesc organismele lăsate în urmă de evoluție, care nu se mai pot adapta la mediu.
Un astfel de organism nu este și președintele Nicușor Dan, care a declarat că, în urma dezvăluirilor Recorder, îl va demite pe Lucian Pahonțu din funcție și va cere justiției să investigheze exhaustiv acuzațiile grave ce i se aduc.
Bineînțeles, acest lucru nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla. Sugerez de aceea ca funcția de președinte al României să nu intre sub incidența “Human Reserved”, deoarece un robot înzestrat cu AI ar putea-o îndeplini mai eficient și chiar mai uman decât actualul șefu’-la-sistem.
Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.
Andrei Colțea este antropolog, istoric, autor, instructor de arte marțiale și cercetător al fenomenelor religioase. A obținut un doctorat în Studii Globale la Universitatea din Shanghai. În prezent este consultant de branding intercultural pentru companii internaționale majore, având experiență profesională și în marketing politic și educație.
