Naționalismul nu este un fel de patriotism inflamat. Naționalismul este exact opusul patriotismului.
Naționalism înseamnă înregimentare. Naționalismul e militarist și colectivist. Naționalismul, ca politică de stat, devine obligatoriu, indiscutabil, totalitar. Nu admite nuanțe, corecții, dezbateri. E dogmă, religie. Se bazează pe mituri și constructe imaginare.
Cu cât sunt mai mari umilința și frustrarea prezentului, cu atât mai gonflată e imaginea falsificată a trecutului. Naționalistul spune: azi suntem un popor decăzut, dar ieri am fost cei mai înțelepți, civilizați, bogați, vechi și avansați între toate popoarele lumii – niște semi-zei. Nimeni nu-i ca noi. Trebuie să ne recunoaștem între noi, fiindcă ne deosebim de toți ceilalți, inferiori nouă, stricători de sânge, limbă, credință, uzurpatori, periculoși, dominatori, exploatatori.
Patriotismul e legătura pe care individul o întreține cu familia, locul, satul, regiunea, proprietatea, limba, obiceiurile, trecutul personal și istoric. Toate acestea sunt diferite de la individ la individ, sunt relative, se corectează, se discută și devin ardente când spațiul e invadat. Patriotul e un om liber, mânat de propriile convingeri, afecte și interese. Patriotul nu-și pierde rațiunea și nu ezită să se sacrifice, fiindcă înțelege deplin care e diferența dintre libertate și sclavie.
Naționalistul e deja sclav prin dependența absolută față de ideologia naționalistă. Nu există naționalism luminos, pozitiv, sănătos, mai bun sau mai rău, există doar naționalism, opus tuturor naționalismelor din toate punctele cardinale – opus ungurului, sârbului, evreului, ucraineanului, bulgarului, francezului, srilankezului. Naționalistul e sub asalt permanent. E invadat, înghesuit, nu poate respira, n-are spațiu vital decât când trece granița cu arma, cartea lui funciară e Biblia, mitul, fantasmele istorice.
Naționalism înseamnă război garantat. A se reține: când ți se propune naționalism, atunci să fii gata de război, căci va veni negreșit! Trebuie să recucerești ce ți se spune că ai pierdut în urmă cu mii de ani, în vremuri imemoriale.
Patriotismul înseamnă să fii pregătit să te aperi fără să eziți, știind că altfel soția, casa, grădina și satul îți vor fi luate, violate, călcate în picioare, batjocorite, iar tu vei umbla în lanțuri sclav pe pământul tău, sclav sub măslinul tău.
Naționalistul e manipulat de himere, mânat de fantasme și instincte induse.
Patriotul e legat de libertatea lui, de care depind toate celelalte.
Pe scurt, patriotismul e prezent si viitor, nationalismul e neîmplinire, frustrare si revansã.
Babacu, belește ochii la articol și învață!
Foarte lămuritor articolul ! Ar fi bine să-l citească ,,suveranistii argăsiti ” , dar mă tem că nu-l înțeleg…
Articol fabulos, excepțional, fantastic.
Eu văd acest text minunat, bun de a fi introdus în manualele de istorie pt gimnaziu și liceu, alături de nazism (derivat din partidul NAȚIONAL SOIALIST!!!), de comunism (în care să se arate tot adevărul-ante și post 1989) și să se arate că dacă nazismul a fost judecat și s-a cumințit, comunismul îl vedem și azi cum se comportă pt că nu a fost judecat și condamnat niciodată. De la București la Moscova, având și azi infiltrați la nivel înalt și câțiva evrei, n’așa?
Vă mulțumesc atât de mult dle Pipovici.
Greșeală cumplită. Naționalismul a dus la crearea conștiinței naționale, la crearea statelor naționale,la apărarea drepturilor, limbii și culturii naționale, la aspirațiile naționale.
Dvs vorbiți de naționalismul exacerbat care este o exagerare a calităților unei națiuni și duce la ură interetnică, șovinism.
La fel și cu patriotismul, Patriotismul nu se manifestă numai luptând în prima linie să ne apărăm casa și familia.
Formele primare de patriotism pleacă de la modul cum ne creștem și ne educăm copii, cum ne comportăm în societate, cum ne apărăm drepturile…..