În 12 minute, „Genialul” şi „Ilustra” au schimbat sediul CC al PCR cu Palatul de la Snagov. Nici acolo nu se simțeau însă în siguranță. Căutau un loc liniştit, în care să li se recunoască statutul de conducători. El visa să se instaleze într-un centru de comandă sigur, de unde să organizeze rezistența. Deziluziile s-au ținut lanț. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.
22 decembrie 1989, ora 12.09, Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Elicopterul Dauphin 203, de culoare albă, se ridică greu de pe acoperişul clădirii de şase etaje. Jos, în Piaţă, două cuvinte electrizează mulţimea: “Fuge Ceauşescu!”. Zeci de mii de oameni preiau cuvintele din zbor şi le transmit mai departe, ca pe o parolă izbăvitoare. Până atunci, înainte de a pronunţa numele Ceauşescu, trebuia să te uiţi în jurul tău, să vezi dacă te aude cineva. Acum, în câteva secunde, toată Piaţa ştie: fuge Ceauşescu! De fapt, Ceauşescu este evacuat.
Dar ce se-ntâmplă? Elicopterul intră în cădere, se lasă brusc pe lângă ferestrele clădirii… etajul 6… 5… 4… Entuziasmul Pieţei se intersectează cu un or de spaimă: se prăbuşeşte peste noi! Aparatul se redresează însă şi începe să ia înălţime, suficient cât să nu se ciocnească de clădirile înalte din preajmă. Apoi se duce ca o libelulă spre o destinaţie necunoscută, până când se pierde în zare.
Filiera Stănculescu – Rus – Tenie – Maluțan
Colonelul Vasile Maluţan e transfigurat. Elicopterul pilotat de el zboară spre nord, peste Arcul de Triumf, şi se îndreaptă spre… Colonelul aşteaptă detalii despre destinaţie. O spaimă nu-i dă pace: dacă trage vreun nebun şi ne doboară? Zbura cu Ceauşescu de mulţi ani, iar din 1985 era pilotul său favorit, dar niciodată nu simţise o asemenea frică.
În creierul lui Maluţan rulează filmul absurd al ultimelor 40 de minute. Se afla la Otopeni, la baza flotilei prezidenţiale, în dubla sa calitate de pilot şi de locţiitor al comandantului de escadrilă. La ora 11.33 a primit ordin de la şeful său, colonelul Petru Tenie, să zboare spre Piaţa Palatului. Tenie primise ordin, la rândul său, de la generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei Militare. La capătul firului se afla generalul Victor Atanasie Stănculescu, proaspăt numit ministru al Apărării chiar de către Ceauşescu.
Maluţan nu mai e printre noi, ca să vorbească. A murit stupid, pe 26 mai 1995, zdrobit după ce elicopterul său – care efectua lucrări agricole în zona Fundulea – a agăţat un fir de înaltă tensiune. El se destăinuise însă cu doar o zi înainte, pe 25 mai 1995, când fusese audiat de Comisia Senatorială “Decembrie 1989”. Teribilă coincidenţă! Maluţan vorbise mult, poate mai mult decât trebuia…
„Aveau niște figure transfigurate”
“De obicei, aterizam în faţa Palatului. Când am ajuns deasupra Pieţei, venind dinspre Athénée Palace, am raportat prin radio că nu se poate ateriza din cauza mulţimii. Am fost întrebat: «Pe clădire poţi să aterizezi?». «Da, bineînţeles că pot», i-am răspuns. Şi am aterizat pe terasă. Terasa era pregătită, pentru că am văzut antene de televizor care erau culcate jos, aveau un sistem de rabatare. Am aşteptat douăzeci şi ceva de minute. Pe timpul staţionării n-am redus motoarele, le-am lăsat la relanti. Oricând puteam să… Când soţii Ceauşescu au apărut la elicopter, cei din gardă îi aduceau mai mult pe sus. Erau atât de speriaţi! Aveau nişte guri transfigurate. S-au urcat buluc în elicopter, iar mecanicul de zbor de-abia a avut loc să închidă uşa. Eram prea mulţi. Mecanicul s-a aşezat între scaunul lui Ceauşescu şi uşă, aşa, puţin înghesuit, ca şi cum ar stat în braţe. Şi am decolat.”
Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au aşezat în spatele piloţilor, pe cele două fotolii VIP, cu care de altfel erau obişnuiţi. El în stânga, ea în dreapta. Emil Bobu, Manea Mănescu şi cei doi aghiotanţi s-au înghesuit pe bancheta din spate.
Pilotul Vasile Maluţan a descris pericolul care-i păştea pe toţi. “Când ne pregăteam de decolare, norocul a fost că cei care s-au urcat pe terasă n-au venit către elicopter. Că dacă se agăţau câţiva de elicopter, nu mai puteam să decolez. Ba, poate mai rău, încercam să decolez şi ne prăbuşeam peste mulţime. Se întâmplau alte nenorociri.”
Panică în garda președintelui
Dintre cei nouă oameni aflaţi în elicopter, doi erau “intruşi“: Manea Mănescu şi maiorul Florian Raţ. Mănescu a fost luat la bord doar pentru că şeful Guvernului, Constantin Dăscălescu, s-a întors să-şi ia paltonul şi s-a încuiat în WC-ul de la etajul 1, ca să scape de Ceauşescu. În locul lui Raţ trebuia să fie un alt ofiţer din Direcţia a V-a, locotenent-colonelul Vasile Tălpeanu, care era de serviciu în ziua aceea ca aghiotant al lui Ceauşescu. Tălpeanu a dispărut, “s-a ascuns” – a declarat Maluţan – “pentru că n-a vrut să mai apară lângă Ceauşescu”. În schimb, Florian Raţ, care nu era de serviciu în garda preşedintelui, s-a agăţat de elicopter. În 1990, la propriu-i proces, a fost întrebat: “De ce te-ai urcat, totuşi?” “Mi-a fost frică să rămân acolo! Am văzut ce vine în urma noastră…” În urma lor veneau zeci, sute de revoluţionari furioşi.
Destinația: „Balta Mică”
Colonelul Maluţan lasă palatul în urmă şi se concentrează asupra absurdului care domină zborul. Martor de preţ rămâne stenograma audierii sale din 1995. “După ce am luat înălţimea de siguranţă, am intrat în viraj către nord şi mi-am dat jos căştile de pe urechi, ca să pot să comunic cu Ceauşescu, căci el nu avea căşti. Când voia să-mi spună ceva, mă bătea pe umăr, iar eu întorceam capul. L-am întrebat: «În ce direcţie…?» Zice: «Ai luat legătura cu judeţele astea apropiate, cu Argeşul, cu Doljul…?» Zic: «N-am luat legătura cu nimeni». Nu mai răspundea nimeni la radio prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sfătuit puţin cu Madam şi mi-a indicat să merg către Snagov. Atunci, eu am comunicat la bază că mergem către «Balta Mică». Aşa era ştiut Snagovul: «Balta Mică»”.
De ce nu a aterizat la Otopeni
Fostul lider comunist Emil Bobu a declarat că, înainte de a urca în liftul din sediul CC, Nicolae şi Elena Ceauşescu se sfătuiau dacă n-ar fi mai bine să meargă la Uzinele “23 August“. Cei doi păreau înţeleşi în privinţa acestei destinaţii, dar în elicopter n-au pomenit de ea.
Când a trecut pe deasupra Aeroportului Otopeni, Maluţan a fost întrebat de un coleg de la bază: “De ce nu aterizezi aici?”. “Deocamdată respect un ordin”, a răspuns pilotul. Peste ani, avea să explice: “Mă gândeam la el, că era încă preşedinte şi…”
La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov, pe un “ochi” de iarbă din mijlocul livezii.
Zborul Bucureşti – Snagov
* Decolarea: 22 decembrie, ora 12.09 * Aterizarea: 22 decembrie, ora 12.21 * Durata zborului: 12 minute * Distanţa: 30 kilometri
* Viteza medie: 150 km/oră * Vehicul: elicopter Dauphin (bimotor) * Înălţimea de zbor: 250–300 metri * Echipaj: col. Vasile Maluţan (pilot), col. Mihai Ştefan (copilot), maistru militar Stelian Drăgoi (mecanic de bord) * Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Emil Bobu, Manea Mănescu, mr. Florian Raţ (garda de corp a lui Nicolae Ceauşescu), cpt. Marian Rusu (garda de corp a Elenei Ceauşescu).
– Va urma –
———————————————
Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989(„Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!
Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.
———————————————
Episoadele anterioare
Episodul 50: Fuga la elicopter
Episodul 49: Portavocea neagră
Episodul 48: Lovitura de stat a generalului Stănculescu
Episodul 47: „Luptăm, tovarășe secretar general! Până la capăt”
Episodul 46: Ceaușescu voia o represiune ca în Piața Tienanmen
Episodul 45: Nicolcioiu și banii din Iran
Episodul 44: „Trădare la Armată, trădare la Cancelarie!”
Episodul 43: Fuga din Securitate a clanului Stănculescu
Episodul 42: „Cu picioarele rupte să vină, că-l aduc arestat!”
Episodul 41: Ghipsul de opt ore al generalului Stănculescu
Episodul 40: Șobolanii părăsesc corabia
Episodul 39: Variantele morții lui Milea
Episodul 38: Suspiciunea soţiei lui Milea
Episodul 37: Șocul lui Ceauşescu: „Milea a trădat!”
Episodul 36: Moartea lui Milea
Episodul 35: Planul de la ora 3
Episodul 34: Ultima noapte în Palat
Episodul 33: Moartea bate la ușă
Episodul 32: „Agenți care pentru o țuică îşi trădează țara”
Episodul 31: Cum a fost spart mitingul lui Ceaușescu
Episodul 30: 21 decembrie: mitingul fatal
Episodul 29: Aici, Radio Europa Liberă!
Episodul 28: Pe culmile disperării
Episodul 27: Agresiunea brutală a URSS împotriva unui stat mic
Episodul 26: Grija lui Ceaușescu: situația din Panama
Episodul 25: Mințit și în Iran
Episodul 24: Ultima vizită. La Teheran
Episodul 23: O stenogramă pierdută
Episodul 22: 1945 – un fals moment de vitejie
Episodul 21: „Nu renunţaţi, tovarăşe secretar general!”
Episodul 20: „Ar trebui să vă pun în fața plutonului de execuție!”
Episodul 19: Lovitura falsă de la Iași. Rolul lui Tökes la Timișoara
Episodul 18: O țară liberă, dar sub ocupație sovietică
Episodul 17: Asediul tăcut al turiștilor sovietici
Episodul 16: Ultima vânătoare: măcel la fazani
Episodul 15: Lovitura-şoc dată lui Ceauşescu: fuga Nadiei
Episodul 14: Se strânge lațul: „agenturile” intră în acțiune
Episodul 13: Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”
Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova
Episodul 11: Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest
Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist
Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987
Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor
Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu
Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov
Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”
Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”
Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”
Episodul 2: Întâlnirea de la Malta
Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul
Recomand cărțile domnului Grigore Cartianu. Pledoarii pentru un mileniu nebun. Este marele ziarist al Daciei Meridional care nu şi-a făcut prieteni în comunism şi nici după în politică.
IN GLORIAM ROMA