România este al 4-lea cel mai mare furnizor de armament pentru Ucraina, a afirmat vineri Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General al Armatei ruse – practic, comandantul acesteia. Generalul a spus acest lucru într-un cadru cât se poate de oficial, într-un discurs ținut în fața atașaților militari din statele străine.
Potrivit comandantului operativ al Armatei ruse, „cele mai mari cantități de armament au fost livrate Ucrainei de către Statele Unite, Marea Britanie, Polonia și România”.
Gherasimov a mai spus că, până acum, „totalitatea ajutorului militar al Occidentului acordat Ucrainei a fost de aproape 100 de miliarde de dolari”.
Afirmația făcută de șeful Armatei ruse este surprinzătoare și nu prea. Pe de o parte, România a fost până acum foarte discretă. S-a făcut mare vâlvă cu livrările de armament dinspre Polonia, Cehia, Slovacia, țările baltice. Dinspre România – tăcere. Adevărul este că România n-are avioane MiG-29, tancuri T-72 și autotunuri performante precum cele livrate de alte țări din fostul Pact de la Varșovia. În România nu există fabrici de tancuri, de avioane, de drone sau de armament sofisticat.
Și atunci, de unde acuzațiile periodice ale Moscovei? Pentru că Rusia nu e la prima astfel de afirmație.
Răspunsul ar putea fi găsit în faptul că România are exact ce duce lipsă Ucraina cel mai mult – fabrici de muniție și de arme de tip sovietic. În Ucraina se duce un război de uzură, în care artileria joacă rolul principal, exact ca-n primul și al doilea război mondial. Tunurile M777 ale americanilor și sistemel HIMARS sunt senzaționale prin precizia lor și puterea de lovire în adâncime, dar cantitatea de obuze pentru acestea este limitată. Pentru distrugerea țintită a unor obiective de importanță strategică, ele sunt vitale. Dar linia frontului se ține cu cantități masive de armament de fabricație sau tehnologie sovietică. Pentru toate mitralierele și puștile de asalt ale sutelor de mii de infanteriști, pentru mortierele de tranșee, pentru artileria clasic sovietică, de calibru
Exact acest tip de muniții – obuze, gloanțe – și de arme – puști de asalt, AK-47, mitraliere – produce România.
Ca să ne facem o idee, capacitatea de producție a SUA este, în acest moment, de 14.000 de proiectile de obuzier M77 pe lună, în timp ce artileria ucraineană trage 5.000 de obuze pe zi! Calibrele NATO și sovietice sunt diferite, nu poți folosi un proiectil de calibru rusesc la un tun american.
Aici ar fi cheia întregii povești. Ucraina nu prea mai poate produce muniție, deși avea o industrie importantă, pentru că rușii au atacat toate fabricile. Așa că muniția pentru tunurile de proveniență sovietică (încă majoritare) trebuie importată din țări care au astfel de fabrici. Una din aceste țări e România.
De-a lungul timpului, pe conturile Twitter care dau informații despre război au apărut, ocazional, arme sau proiectile pe care scria „Cugir” ori „Ro”.
Reuters scria dealtfel, chiar luna trecută, că industria de armament a țărilor din Europa de Est produce tunuri, proiectile de artilerie și alte materiale militare într-un ritm nemaivăzut de la Războiul Rece încoace, pentru a satisface necesarul de muniție, dar și de armament al trupelor ucrainene.
Aceste arme mai puțin moderne, dar eficiente pe câmpul de luptă în acest război de uzură mai au un avantaj major: militarii ucraineni le cunosc foarte bine, sunt familiarizați cu ele și nu mai e nevoie de o perioadă de instrucție și acomodare cu ele.
Cu tot respectul, Romania are inca vreo 16 Mig 29 in conservare si citeva desasamblate pentru piese de schimb. avem ce sa le dam ucrainienilor!Avem munitie mai veche, dar functionala. Din nefericire nu amai avem nici o fabrica de pulberi. Cel mai important lucru este ca avem un guvern perfect incompetent care se poticneste si in minciuni!!
O parte buna din guvern este putinista(vezi cazul Dincu) si atunci prefera politica strutului. nu declar nimic.
Pentru mine este formidabila diferenta dintre societatea civila care a sarit in ajutorul refugiatilor ucrainieni si bilbiiala stinjenitoare a guvernului!!