Impostorul Alexandru Cumpănașu se comportă ca un dictator castrat. Nu acceptă critici la adresa sa, turbează dacă-i amintești că a jefuit Ministerul de Interne, amenință cu plângeri penale în stânga și-n dreapta.
Un editorial din „Libertatea” l-a înfuriat atât de tare, încât ONG-istul parvenit l-a amenințat pe autor cu pușcăria! Întâmplarea face ca autorul, Patrick Andre de Hillerin, să fie un PSD-ist sadea, dar editorialul cu titlul „Primul vierme iesit din cadavrul Alexandrei” – de data asta, un articol foarte bun – l-a înnebunit pe Cumpănașu, care se visează satrap medieval.
„Luni dimineața îl dau în judecată pe Patrick Andre de Hillerin și-i fac și plângere penală”, a declarat Cumpănașu pentru „Libertatea”, ziarul care a găzduitt articolul incriminat.
Directorul publicației, Cătălin Tolontan, l-a pus la punct pe Cumpănașu printr-o postare pe Facebook, constatând că acesta „își începe campania prin nesocotirea democrației”.
Ce a scris Patrick Andre de Hillerin
„Primul vierme ieșit din cadavrul Alexandrei”
„Cu mai bine de o lună în urmă, o tânără de 15 ani a dispărut de acasă, iar părinții au alertat autoritățile. Autoritățile nu au făcut nimic.
Atât de nimic, încât acestă poveste, aparent banală la început, a devenit, rapid, radiografia cruntă a unui stat corupt, incompetent și dezinteresat în a-și apăra cetățenii. Tânăra se numește Alexandra Măceșanu, iar povestea dramatică a ajuns să poarte numele de «Cazul Caracal».
E atâta bâlbâială la autoritățile române, încât am căpătat convingerea că statul, în integritatea sa, are urgentă nevoie de un logoped. Înainte de orice.
Singurul care nu s-a bâlbâit vreo clipă în toată această poveste a fost, de la început, Alexandru Cumpănașu.
Cumpănașu este, de foarte multă vreme, un om extrem de apropiat de anumite instituții ale statului român. Îndeosebi de Ministerul de Interne. A primit finanțări serioase din bani publici pentru a frecționa piciorul și limba de lemn ale birocrației.
Acum, anunțând mai întâi pe surse că este unchi al Alexandrei, s-a urcat rapid și pe alocuri jenant pe valul de indignare, începând să pozeze în erou anti-sistem.
A bombardat, zi de zi, presa cu informații, păreri și injurii. A intervenit live la toate televiziunile care îi solicitau asta. Sau cărora le solicita el însuși asta. A pus stăpânire pe comunicarea dintre familia Alexandrei și presă, a devenit presiunea numărul una la adresa autorităților.
Și, totuși, ziariștii știu că relația sa de rudenie cu Alexandra este dacă nu una imaginară, măcar una precară. Omul pur și simplu nu o cunoștea pe fată. Sunt rude destul de îndepărtate. Nu există dovezi că ar fi trecut vreodată prin Dobrosloveni, de vreun 15 septembrie, ca să-i ducă Alexandrei un cadou de ziua ei. Și, totuși, și-a însușit, sub ochii uimiți ai tuturor, rolul de rudă îndurerată și indignată.
A început să arunce cu acuzații înspre foștii săi parteneri de afaceri, oamenii din Interne și din sistemul judiciar.
Brusc, din pușculița generalilor, a devenit răzbunătorul numărul unu, omul antisistem, justițiarul.
A ajuns să someze autoritățile statului, iar acestea, în mod inexplicabil, i-au și dat apă la moară. A inventat povești pe care le-a prezentat drept adevăr absolut, a tras după el o mulțime de prostovani vânători de senzațional.
A ajuns, în ultimele zile, să ceară protecție de la Ministerul de Interne, pentru că ar primi, chipurile, amenințări de la sistem.
S-a lansat ipoteza că, de fapt, ar vrea să candideze la prezidențiale. A fost întrebat și a negat cu vehemență. A spus, răspicat, că el nu este un jeg uman care să profite de această dramă pentru a-și face imagine.
Ei bine, joi a anunțat că va candida la prezidențiale și că a demarat deja acțiunea de strângere de semnături.
După toate aceste chestii, locul lui Alexandru Cumpănașu nu este pe vreun buletin de vot, ci în cârligul unei undițe.
Cică mușcă fitofagul la vierme în perioada asta…”
Replica lui Tolontan pentru Cumpănașu
„Cumpănașu îl amenință pe PAH, editorialistul Libertatea: «Îl dau în judecată și-i fac plângere penală!». Ziarul e alături de jurnalistul său.
Iritat în urma articolului «Primul vierme ieșit din cadavrul Alexandrei», scris de Patrick André de Hillerin, Alexandru Cumpănașu ne-a anunțat aseară că va sesiza Parchetul.
Proaspăt candidat pentru Cotroceni, el își începe campania prin nesocotirea democrației. Cum va rezista Cumpănașu la opiniile contrare dacă primul lui reflex e să cheme procurorii?!
Este dreptul lui Alexandru Cumpănașu să dea în judecată pe orice jurnalist. Dar apelul său la procurori este, pur și simplu, ridicol.
Judecățile de valoare nu sunt pedepsite penal decât dacă ele sunt din categoriile asociate xenofobiei, discriminării sau incitării la violență, domeniu unde, din păcate, se califică mai degrabă Alexandru Cumpănașu, prin permanentele chemări gen «mor cu ei de gât».
În rest, doar în regimurile totalitare vin procurorii când ai o opinie diferită față de cine nu trebuie.
Pe cât de repede a urcat Cumpănașu în încrederea publică, pe atât de repede se va prăbuși dacă va continua să-și expună vanitatea și să facă ceva ce e clar că nu se pricepe: să pozeze în reprezentant al nevoilor altora.
Cumpănașu e mult prea impulsiv, confuz, nespecializat în ceva concret și obsedant de centrat pe propriile opinii ca să aibă pretenția de a-i sluji eficient pe ceilalți.”
Acest VIERME NECROFAG de Cumpănașu a ajuns una dintre cele mai ANTIPATIZATE figuri din România !!!
In IMBECILITATEA sa GENUINA (ca doar e din… CARACAL !), a crezut ca o sa tina la infinit tot circul SCARBOS pe care l-a jucat/produs de la disparitia bietei copile…
Se apropie si momentul in care acei SARMANI oameni, simpli dar cu mult BUN-SIMT, parintii Alexandrei, il vor REPUDIA pe acest DERBEDEU, IPOCRIT si CALCATOR-pe-CADAVRE !
Acest Cumpanasu nu are nicio legatura cu modernizarea Romaniei, nu are ce cauta in fruntea activismului civic si este evident ca in ciuda independentei pe care o afiseaza, loveste preferential in vinovati.
Dar acum, indiferent daca are si alte scopuri, scandalul pe care il face are un rol pozitiv: mentine alerta privind dezastrul din institutiile statului mai mult decat ar fi reusit sa o faca presa corecta, oricat s-ar fi straduit. (Nu e normal, dar si asta este o alta problema)
Cel mai important este ca RESETAREA STATULUI devine un obiectiv tot mai clar pentru un segment si larg din populatie, chiar si cu sprijinul cuiva care, dupa toate aparentele, a fost inventat chiar de statul corupt.
Cumpanasu trebuie criticat, dar asta nu trebuie sa devina atat de important incat sa uitam ca ACUM este momentul foarte favorabil de a lovi in coruptia uriasa care a paralizat statul. Restul, sunt amanunte.
Tovarășul Cumpănașu nu cumpănește prea bine .
Chiar nu suntem normali ,daca un asemenea personaj insipid ,incolor si inodor moral ar ajunge prin absurd presedinte .Smecheras de provincie, agresiv , revendicativ , tipul clasic de „băiat de băiat ” , de ” om ajuns ” , pare a face parte din banda de sus a interlopismului cotidian generalizat ,cu indentații multiple in asa zisa „new high society ” romaneasca ,de fapt un adevărat amalgam de aventurieri indrazneți,dame de companie cosmetizate in „femei politice ” si ,mai rar, persoane de caracter . Aparent stilat , guler alb, cravate si pampuci branduiti ,asortate cu o masina bengoasa , permanent incruntat si cu un aer de ” not touchable „, privire inghetata ,rece , nonempatica ,dă impresia judecatorului suprem – asta pană deschide gura…. Efluxul de fraze belicoase turuite ,revendicative ,acuzative impotriva tuturor ,pornite inițial prin cuvinte civilizate ,dar inevitabil derapate in limbaj ” de cartier ” demonstreaza pe deplin adevărata „valoare ” a personajului. Totusi ,intrebarea care se pune e Cine este cu adevărat acest individ adventurer prin societatea romaneasca și cum e posibil ca un individ de teapa astuia sa ajungă ,printre multe altele, chiar pană la a dicta unui ministru – slab ,dealtfel – ce si cum sa facă sau verifice ? Si culmea , acel ministru să se și „execute ” fără crîcnire ordinul ? Are individul oareșceva atribuții ” absconse ” , e purul tupeu înăscut al nesimțismului ,care percepe instinctiv slabiciunea unui boss aflat intamplător si temporar intr-o funcție pe care e conștient dealtfel că n-o merită sau e pur si simplu lasitatea acestuia din urma ? Deci tipul oportunistului maxim ? Posibil ! Oricum ,marșarea pe sentimentele umane de compasiune, indiferent de rațiunea pentru care are loc ,este in opinia mea cel mai mizerabil lucru posibil ,după crima . Si asta spune tot despre caracterul celui care o face ! Concluzie : sa ne fereasca Domnul de somnul națiunii si al rațiunii . Si incă să ne ferească Dumnezeu ca asemenea specimene să se mai și înmulțească !