Revolta populară care zgâlțâie din temelii, de o săptămână, regimul fundamentalist islamic din Iran își are originea în statutul anacronic al femeii în teocrația ayatollahilor și în cruzimea cu care fanaticii religioși încearcă să impună preceptele musulmane. Moartea tinerei Mahsa Amini, la 3 zile după ce fusese arestată de Poliția Morală pentru că i se zărea părul de sub hijab, a ridicat la luptă femeile din întregul Iran, în scurt timp acestora alăturându-li-se și bărbații – în special populația tânără. Cum 60% din cei 87 de milioane de locuitori ai Iranului sunt sub 30 de ani, răscoala s-a extins rapid într-o manieră incontrolabilă.
Iranul, o civilizație veche de mii de ani, s-a deosebit întotdeauna de vecinii arabi, iar vântul de democrație care a bătut peste țară în anii ‘60-’70 ai secolului trecut n-au fost uitați. Iranienii au o altă cultură, alte valori și altă deschidere, iar acest lucru se poate observa și din faptul că se integrează mult mai ușor în societatea occidentală, atunci când emigrează.
Folosită de conspiraționiști pentru a demonstra cum „Occidentul malefic pune la cale o revoluție colorată”, răscoala din Iran – care poate fi urmărită, practic, în direct pe Twitter, prin imaginile transmise de nenumărați participanți la revolte – mocnea de multă vreme. Iranienii tolerau deja din ce în ce mai greu excesele regimului ayatollahilor. În special populația din orașe este conectată, prin intermediul Internetului, la ce se întâmplă în lume, iar legile medievale, prin care femeile sunt considerate obiecte aparținând bărbaților, nu mai sunt acceptate.
La această situație contribuie abuzurile inimaginabile ale fanaticilor grupați în Gărzile Revoluționare Islamice (Gărzile Verzi – culoarea Steagului Profetului Mahomed) și Poliția Morală.
„Poliția islamică Sepâh «poate intra în case și scotoci până găsesc ceva compromițător, lenjerie intimă prea incitantă, alcool, reviste diverse și chiar dacă nu găsesc nimic tot te pot duce la închisoare, unde te umilesc și te duc la controale ginecologice, dacă nu ești măritat㻓
Jurnalista Sabina Fati a publicat în Deutsche Welle propria experiență din Iran. Ea relatează că a fost avertizată de o profesoară, când a venit în această țară, că trebuie să fie foarte atentă, pentru că Poliția Morală o putea aresta, viola și chiar omorî oricând. Ca femeie, ea nu avea niciun drept, iar puterile acestor unități speciale erau totale.
În articolul din DW, Sabina Fati notează: „Revolta din aceste zile a pornit din cauza exceselor Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (Sepâh-e Pasdaran-e Enghelab-e Islami), aflat în subordinea directă și imediată a lui Khamenei, fiind un fel de gardă pretoriană pentru liderul suprem. Multe dintre victimele Sepâh sunt femei.
Când am traversat Iranul, în călătoria pe Drumul Mătăsii (Singură pe Drumul Mătăsii, 2022, București, Humanitas, ediția a II-a), primul sfat pe care mi l-a dat Farah Khatami, o profesoară din Teheran, a fost de neignorat: «Ține-ți eșarfa strâns pe cap, că te ia poliția moravurilor, te aruncă în închisoare și, până află ambasadorul tău unde ai ajuns, ei fac ce vor cu tine». În Iran, continuă ea, «poliția de moravuri te poate nu doar viola, ci și omorî».
Știa încă de pe atunci de cazuri dramatice declanșate de teroarea poliției islamice Sepâh, care «poate intra în case și scotoci până găsesc ceva compromițător, lenjerie intimă prea incitantă, alcool, reviste diverse și chiar dacă nu găsesc nimic tot te pot duce la închisoare, unde te umilesc și te duc la controale ginecologice, dacă nu ești măritată». Apoi, militarii din Sepah fac permanent filtre pe șosea și dacă descoperă într-o mașină un bărbat și o femeie care nu sunt căsătoriți îi duc în arest, iar ea pleacă adesea de-acolo violată.
Tot la Teheran am aflat de la una dintre prietenele lui Reyhaneh Jabbari povestea ei tragică: spânzurată la 19 ani pentru că a reuşit să scape de viol, omorându-şi agresorul cu un stilou pe care i l-a înfipt în carotidă. Execuția fetei a avut loc în fața familiei bărbatului care a vrut să o violeze. Săptămânal există astfel de drame. Apoi, peste tot în Iran se poate practica în mod legal mariajul temporar: în fața mullahu-ului semnează un contract de scurtă durată, prin care un bărbat poate cumpăra serviciile sexuale ale unei femei sărmane.
După Revoluția Islamică din 1979, vârsta căsătoriei a fost coborâtă de la 18 ani la 9, adulterul femeii se pedepsește prin lapidare iar dacă din orice motiv femeia vrea să divorțeze fără voia soțului, pierde tot, atât copiii, cât și dota pentru care a fost dată. Femeile căsătorite sunt aproape total dependente de bărbați și, după cum îmi spunea Farah zâmbind trist, «doar sinuciderea poate avea loc fără permisiunea soților»”.
Fanaticii din Gărzile Verzi și poliția trag în plin în manifestanți. Femeile își ard hijaburile în public și mulțimile scandează „moarte dictatorului”, cu referire la Ayatollahul Khamenei
Acum, revolta s-a extins ca un foc în tot Iranul, iar unele surse indică faptul că străzile din Teheran ar fi în mâinile răsculaților. Poliția și detașamentele fanaticilor din Gărzile Verzi au reacționat ca de obicei, cu o violență extremă. Se vorbește de 50 de morți și peste 1.000 de arestați, inclusiv 20 de jurnaliști. Însă luptele continuă, femeile își taie părul și își ard demonstrativ hijabul în public, în timp ce manifestanții scandează „moarte dictatorului”, referindu-se la Ayatollahul Khamenei.
Guvernul a tăiat accesul oamenilor la Internet, pentru a-i împiedica să se organizeze – o măsură pe care o ia frecvent când populația se revoltă. Însă de data aceasta Guvernul SUA a permis companiilor americane să încalce embargoul impus Iranului și să-și extindă serviciile pentru a restabili conexiunea. Rețeaua Starlink a lui Elon Musk a jucat un rol major în reconectarea iranienilor la rețele de socializare unde pot schimba informații și se pot mobiliza.
„Este împotriva legii să ai un iubit, este împotriva legii să te ții de mână fără să te căsătorești. Trebuie să porți un hijab, nu este alegerea ta ce porți. În Iran este ilegal să ai un câine și nu e ilegal să te căsătorești cu fete mai tinere de 18 ani (chiar și la 13 ani)! Sunt plină de furie“
La București, Pressone.ro a stat de vorbă cu femei din Iran refugiate în țara noastră. Așa aflăm cu stupefacție că Primăria Bucureștiului a refuzat, în anii trecuți (când primăriță era Gabriela Firea), să le dea dreptul de a protesta pentru încălcarea drepturilor omului în Iran! Administrația PSD le-a dat voie să protesteze în grupuri de maximum 10 persoane și nu în fața Ambasadei!
Poveștile iraniencelor par desprinse din distopiile de pe Netflix. O tânără de 30 de ani a relatat: „Ultima dată când am avut ocazia să-mi vizitez familia a fost acum 3 săptămâni. Mă simt deprimată să văd cum compatrioții mei sunt uciși pe stradă. Vreau să fac ceva pentru ei, vreau să-i ajut, dar nu știu cum. Sunt deprimată și epuizată. Sunt epuizată de reacția regimului. Ucid oameni fără niciun motiv. După fiecare protest din Iran, taie internetul și apoi ucid. În 2019, au ucis cel puțin 1.500 de persoane în mai puțin de 10 zile. Iar acum se întâmplă din nou. Proteste sunt în toate orașele. Surorile și fratele meu au ieșit în stradă. E atât de greu să văd cum iranienii sunt uciși doar pentru că își cer drepturile. M-am întâlnit și eu cu poliția moravurilor, când am împlinit 25 de ani și am dat o petrecere, bărbați și femei împreună, în grădina noastră privată. Poliția a venit și a oprit petrecerea, pentru că în Iran e interzis ca bărbații și femeile să se țină de mână sau să danseze. L-au dus pe prietenul meu la închisoare, ca organizator al petrecerii. Apoi a stat prin tribunale timp de nouă luni.
Este împotriva legii să ai un iubit, este împotriva legii să te ții de mână fără să te căsătorești. Trebuie să porți un hijab, nu este alegerea ta ce porți. În Iran este ilegal să ai un câine și nu e ilegal să te căsătorești cu fete mai tinere de 18 ani (chiar și la 13 ani)! Sunt plină de furie.
În Iran nu s-a aprins acum, dintr-o dată, un chibrit. Este rezultatul nerespectării drepturilor omului, în special ale femeilor, timp de peste 40 de ani.
Pentru femeile europene, poate că un hijab e doar o piesă mică de vestimentație sau un lucru minor. Da, e doar un hijab. Dar este și un drept atât de simplu al omului, să poată alege ce să poarte. Abia după ce am venit în România mi-am dat seama cât de diferit este să mergi la mare fără hijab. Să simți soarele pe piele. Vântul prin păr.
E greu de explicat cât de puțin înseamnă fericirea. Mi-ar fi plăcut să înțeleg asta când aveam 10 ani, pentru că în Iran trebuie să porți hijab de la 7 ani, de când mergi la școală. Dacă nu porți hijab, educația ta se va opri. Orice femeie poate fi arestată de poliția moravurilor, iar ce se întâmplă după aceea nu este clar. Te pot bate până la moarte”.
„Aici, în România, pot să ies din casă și la 6 seara, și la 12 noaptea, și să fiu liniștită. Merg pe drumul meu și mă întorc sănătoasă. Dar în Iran, dacă e întuneric, fetele nu au voie să iasă, sunt în pericol. Fetele și băieții nu au voie să se întâlnească și să vorbească. Sunt separați încă de la școala primară“
O altă tânără, în vârstă de 25 de ani, povestește: „Aici, în România, pot să ies din casă și la 6 seara, și la 12 noaptea, și să fiu liniștită. Merg pe drumul meu și mă întorc sănătoasă. Dar în Iran, dacă e întuneric, fetele nu au voie să iasă, sunt în pericol. Fetele și băieții nu au voie să se întâlnească și să vorbească. Sunt separați încă de la școala primară, doar la facultate fac cursuri împreună. Fetele care poartă baticul până în pământ sunt privite altfel, pot să se angajeze. Eu n-am putut să îmi continui studiile la facultatea de stat, am avut o familie „politică”. Frații mei, după revoluție, au fost împotriva regimului de acum. Unul dintre ei a stat opt ani în pușcărie. Avea 18 ani. Celălalt a stat doi închis și a murit acolo.
Acum trei ani au murit foarte mulți oameni și nimeni n-a zis nimic. Noi suntem singuri în țara aia. Acum prietena mea care locuiește în Iran mi-a trimis un video de lângă casa ei. A zis că e ca un război. Ambulanța nu putea să intre unde erau oameni împușcați, din cauza polițiștilor. În ce altă țară mai e așa? Mi-a trimis un filmuleț cu un băiat tânăr, a fost împușcat în cap.
Dacă nu-i omoară, îi bagă în pușcărie, acolo le fac multe, pe fete le violează… (plânge).
Am reușit să vorbesc cu sora mea abia acum, trei zile nu a fost internet, dar se auzea slab, abia înțelegeam ce zice. Are doi băieți tineri. Îmi e teamă pentru ei în fiecare minut, în fiecare zi.
Vrem să îi ajutăm pe cei de acasă pentru că, fără internet, nu mai au o voce. Ne interesează ca vocea noastră să ajungă acum la multă lume”.
