„Tati, de ce ai venit tu să mă salvezi?” Acestea sunt cuvintele tulburătoare ale fiului unui asistent medical care lucra pe elicopterul SMURD și care a fost nevoit să treacă examenul suprem al meseriei sale: acela de a trebui să-și salveze propriul băiețel de 4 ani, care fusese lovit de o mașină.
Deputatul Emanuel Ungureanu (USR) dezvăluie, pe pagina sa de Facebook, situația dramatică a unui asistent medical care lucrează în cadrul SMURD Timiș și care s-a găsit în fața unui moment pe care nimeni nu și-ar dori vreodată să-l trăiască: fiul său de 4 ani fusese lovit de o mașină, iar el trebuia să-l salveze.
Sebastian Petruș este asistent medical în cadrul SMURD Timiș și participă la numeroase intervenții cu elicopterul în zona de vest a țării. Într-o dimineață ca oricare alta, după ce încheiase, împreună cu ceilalți trei membri ai echipajului elicopterului SMURD pe care lucra – un medic și doi piloți -, o misiune de salvare a unui pacient, au decolat de la Timișoara și se întorceau spre Arad.
În timpul zborului au fost anunțați că trebuie să intervină pentru salvarea unui copil lovit de o mașină, în satul Fârdea. Imediat, Sebastian a fost sunat de soția sa, care i-a spuns, printre hohote de plâns, că băiețelul lor de 4 ani avusese un accident de mașină. Sebastian a înțeles cruda realitate: acum trebuia să-și salveze propriul copil!
Relatarea lui Emanuel Ungureanu
„Tati, de ce ai venit tu să mă salvezi?
De câteva minute, elicopterul SMURD decolase de la Timișoara către Arad, unde urma să fie pregătit pentru o nouă urgență.
În acea dimineață, echipajul medical – format dintr-un medic, doi piloți și Sebastian Petruș (asistent medical în cadrul SMURD Timiș) – încheia încă o misiune cu succes și adăuga pe lista lungă un nou pacient salvat.
În timpul zborului, au primit un apel prin stație.
– Vă rugăm să vă îndreptați către satul Fârdea. Un copil de 4 ani a fost lovit de o mașină. Urgent trebuie transportat la spital. Nu știm dacă a fost afectată coloana sau alte organe vitale. Nu se poate mișca și îl doare spatele.
Imediat, pilotul a schimbat traseul aeronavei, iar echipajul medical a început să se pregătească pentru intervenție.
În acel moment, telefonul lui Sebastian a sunat. Era soția lui.
– Să știi că voi întârzia. Sunt în elicopter, mergem la Fârdea să salvăm un copil.
– Mario a fost lovit de o mașină! Se plimba cu bicicleta… mai multe nu știu. M-au sunat ai mei să-mi spună – i-a răspuns soția în hohote de plâns.
În acel moment, Sebastian a realizat că merge să-și salveze propriul copil. Era la bunici, vorbiseră dimineața la telefon și totul era în regulă…
Cu ochii în lacrimi, dar încercând să rămână lucid, Sebastian a indicat piloților care este cel mai bun loc de aterizare și a gestionat prin telefon transportarea copilului cu ajutorul unei ambulanțe către acel loc.
– Dar tu ești din zonă, l-a întrebat pilotul.
– Da, și acum e vorba chiar de băiatul meu. El este victima, le-a răspuns Sebastian.
Ajuns la fața locului, Sebastian a alergat într-un suflet la ambulanță și acolo și-a zărit puștiul întins pe targă.
«Când m-a văzut cel mic, a început să plângă. Niciodată nu am crezut că, văzându-mi băiatul plângând, voi fi cel mai fericit om de pe pământ. Știam că fiecare lacrimă de-a lui înseamnă că este în viață» – ne-a spus Sebastian.
Copilul a fost preluat de elicopter și dus de urgență către Timișoara.
«Știam că trebuie să-l țin de vorbă pe cel mic, să nu adoarmă. Vorbeam întruna… ca niciodată, doar ca să nu închidă ochii. Îmi aduc aminte că-i citeam povești și voiam să-l văd cu ochișorii închiși, dar acum îl voiam treaz. Ați auzit vreodată „te iubesc”? Pentru mine, acel „te iubesc”, spus de puiul meu, acolo sus, în aer, a însemnat cel mai mult.»
La Timișoara, copilul a fost preluat de o ambulanță și transportat la spital.
A fost supus investigațiilor medicale de specialitate și Sebastian ne-a spus cu sufletul liniștit că acum este bine.
Ieri a fost operat la picior și va urma o perioadă de recuperare.
La ieșirea din operație, puștiul și-a întrebat tatăl:
– Tati, dar de ce ai venit tu să mă salvezi?
– Pentru că asta e meseria mea…
– Tu salvezi și alți copii?
– Da, tati… salvăm pe oricine are nevoie de ajutor.
– Tati, când mă fac mare, ca tine vreau să fiu!
Sebastian are 30 de ani și de 4 ani lucrează la SMURD. A participat la sute de misiuni, dar acum a avut parte poate de examenul vieții lui, să-și salveze propriul copil.
Știm că la fiecare intervenție, Sebastian, la fel ca toți colegii lui salvatori, acționează cu aceeași dăruire și implicare. Și mai știm că uneori lupta cea mai grea se dă cu sufletul.
Iar pentru asta… LE MULȚUMIM TUTUROR!
Vă mulțumim tuturor!”
Sursa: M.A.I.
