Statele Unite trebuie să fie pregătite pentru război cu Rusia pentru Ucraina, deoarece Putin va declanșa invazia în următoarele săptămâni, este concluzia trasă de experta Evelyn N. Farkas în publicația americană specializată pe teme militare “Defense One”. Putin pur și simplu nu se va opri din a anexa noi teritorii ale unor state străine până când nu va fi înfruntat, explică editorialista.
Evelyn N. Farkas este unul dintre cei mai buni experți americani în problema Rusiei. Este consilier pe probleme de securitate și a fost adjunctul secretarului de stat al Apărării în mandatul președintelui Barack Obama, ocupându-se de zona Rusia, Ucraina și Eurasia.
Din această postură, Evelyn atrage atenția: „Mai mult ca sigur, președintele Vladimir Putin va invada din nou Ucraina în săptămânile următoare. Sunt îngrozitor de convinsă de asta!”.
Experta își explică imediat punctul de vedere: „Văd dimensiunile și tipul de forțe desfășurate de armata rusă, ultimatumurile date de Putin și de oficialii săi, de retorica războinică cu care rușii au fost suprasaturați în ultima perioadă și nerăbdarea ministrului de Externe rus la negocierile diplomatice. (…) Dar motivul esențial pentru care cred că negocierile cu Rusia vor eșua este acela că SUA și aliații lor nu au nimic de oferit imediat Moscovei în schimbul detensionării situației”.
Problema este, explică Evelyn Farkas, că avertismentele și sancțiunile economice nu mai sunt suficiente. „Statele Unite trebuie să facă mai mult decât să dea ultimatumuri și să amenințe cu sancțiuni economice. Liderii americani ar trebui să pregătească o coaliție internațională, să pregătească forțe militare ca să-l descurajeze pe Putin și, dacă va fi necesar, să se pregătească de război. Dacă Rusia va câștiga din nou, vom rămâne blocați într-o criză nu doar în privința Ucrainei, dar și în privința viitorului ordinii mondiale, mult dincolo de frontiere”.
Editorialul expertei în probleme rusești Evelyn Farkas
„Este foarte probabil ca președintele Vladimir Putin să invadeze Ucraina din nou în săptămânile următoare. Ca persoană care l-a ajutat pe președintele Barack Obama să gestioneze răspunsul SUA și internațional la invazia inițială a Ucrainei de către Rusia, în 2014, și efortul nostru de a împiedica Moscova să ocupe întreaga țară până în 2015, sunt îngrozitor de convinsă de asta.
De ce? Văd amploarea și tipul de forțe desfășurate de armata rusă, ultimatumurile emise de Putin și oficialii săi, retorica războinică care a saturat în ultima vreme spațiul rusesc și nerăbdarea pe care o arată la negocieri ministrul său de externe. Adăugați la asta probabila anxietate produsă lui Putin de demonstrațiile de săptămâna trecută din Kazahstan – și succesul Moscovei de a le înlătura.
Dar motivul de bază pentru care cred că discuțiile cu Rusia vor eșua este că Statele Unite și aliații săi nu au nimic ce să ofere imediat Moscovei în schimbul unei detensionări.
Statele Unite trebuie să facă mai mult decât să emită ultimatumuri cu privire la sancțiuni economice. Liderii americani ar trebui să organizeze o coaliție internațională de forțe militare dispuse și pregătite să-l descurajeze pe Putin și, dacă este necesar, să se pregătească de război.
Dacă Rusia va câștiga din nou, vom rămâne blocați într-o criză nu doar în Ucraina, ci și în ceea ce privește viitorul ordinii globale cu mult dincolo de granițele acestei țări. Lăsat neîngrădit, Putin se va mișca rapid, va ocupa teren, își va consolida câștigurile și va pune ochii pe următorul stat-satelit din lungul său plan de a restabili toate granițele de dinainte de 1991: sfera de influență geografică de care consideră că a fost pe nedrept deposedată Marea Rusie.
Lumea va urmări răspunsul nostru. Orice acceptare ulterioară a câștigurilor rusești va semnifica începutul sfârșitului ordinii internaționale. Dacă Europa, NATO și aliații săi din Asia și din alte părți nu reușesc să apere principiile fundamentale ale Națiunilor Unite, ale sfințeniei granițelor și suveranității statului, nimeni nu o va face. Orice gest împăciuitor va genera doar acapararea de pământ în viitor, nu numai de către Putin, ci și de China în Taiwan și în alte părți. Și dacă democrațiilor lumii le lipsește voința politică de a le opri, ordinea internațională bazată pe reguli se va prăbuși. Organizația Națiunilor Unite va merge pe calea Ligii Națiunilor. Vom reveni la sfere de influență globală, competiție militară și economică nestăpânită și, în cele din urmă, război mondial.
Da, este alarmant, dar nu este alarmist. Ar trebui să fim alarmați. Rusia nucleară este o putere revizionistă, revanșardă, care acționează deja ca și cum nu ar exista o ordine internațională sau ONU, ignorând Convențiile de la Geneva, Carta ONU, Acordurile de la Helsinki sau oricare dintre numeroasele acorduri regionale pe care le-a semnat Moscova.
Cred că invazia pe scară largă a Ucrainei de către Putin este și mai probabilă după ce am văzut forțele ruse înnăbușind demonstrațiile din Kazahstan. Manifestațiile de la Almaty și din întreaga țară probabil doar au intensificat alarma lui Putin în privința revoltelor democratice, sau ceea ce el numește «revoluții colorate», și i-au reînnoit angajamentul de a folosi forțele armate împotriva lor în întreaga regiune.
Adunarea de astăzi a forțelor americane și europene ca răspuns la agresiunea militară și politică a Rusiei trebuie descrisă așa cum este: o luptă pentru păstrarea ordinii internaționale și Națiunile Unite înființate pentru a o proteja, inclusiv NATO. Amintiți-vă, alianța occidentală a fost înființată sub umbrela Cartei ONU, care recunoaște rolul organizațiilor regionale de securitate pentru a ajuta la menținerea păcii. Dar în ultimul timp acele organizații și statele lor membre s-au dovedit incapabile să oprească expansiunea Rusiei.
De la prăbușirea Uniunii Sovietice, în urmă cu 30 de ani, și până luna trecută, Federația Rusă a luptat pentru a menține și recâștiga treptat dominația asupra republicilor sovietice și asupra fostului bloc de Est, mai ales după ce Putin a venit la putere. Rusia a stabilit baze militare în Armenia, Georgia, Kîrgîzstan, Kazahstan, Belarus și Moldova. Rusia a încurajat secesioniştii din Moldova şi Georgia să creeze teritorii separatiste şi în 2008 a invadat Georgia, ocupând încă 20 la sută din teritoriul statului. În 2014, Rusia a invadat Ucraina și a pus mâna pe Crimeea, a declarat frontierele recunoscute internațional ale Ucrainei ca fiind revizuite, de acum înainte, prin forța militară. Aceasta a fost prima dată când forța militară a fost folosită pentru a schimba granițele în Europa de la invaziile și ocupațiile lui Hitler. A fost o provocare îndrăzneață la adresa ordinii mondiale stabilite la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Națiunile Unite și comunitatea internațională au condamnat acapararea terenurilor din 2014, la fel ca și atunci când Saddam Hussein a invadat și a încercat să anexeze Kuweit în 1990. În acest din urmă caz, comunitatea internațională a cerut retragerea imediată a Irakului – și nu s-a oprit aici. Națiunile au autorizat utilizarea forței militare în cazul în care Irakul refuza să se retragă până la 15 ianuarie 1991. Comunitatea internațională s-a unit în apărarea frontierelor internaționale și a drepturilor suverane ale Kuweitului.
În schimb, când Putin și-a limitat acapararea terenurilor la Crimeea, o mare parte a comunității internaționale a decis că amenințarea imediată a fost eliminată sau limitată la ucraineni. Drept urmare, liderul rus face acum cereri mai mari. El dorește două noi tratate care să împiedice NATO să accepte noi membri, să staționeze forțe militare în statele membre care au aderat după 1997, să plaseze arme nucleare pe teritoriul membrilor și să se angajeze în orice activitate în Europa Centrală și de Est și Asia Centrală.
Acum, așa cum a spus recent un fost ambasador al SUA, suntem «într-un moment al adevărului». Dacă Putin refuză să negocieze lucruri care sunt negociabile, cum ar fi controlul armelor, și insistă să reducă apartenența la NATO, baza și operațiunile militare, vom fi într-un impas diplomatic. Dacă se întâmplă asta, cel mai bun pariu al nostru este un nou Război Rece.
Singura modalitate de a reafirma primatul dreptului internațional și al sfințeniei frontierelor internaționale și de a limita Rusia ar putea fi lansarea propriului nostru ultimatum. Nu trebuie doar să condamnăm ocupațiile ilegale ale Rusiei asupra Ucrainei și Georgiei, dar trebuie să cerem o retragere din ambele țări până la o anumită dată și să organizăm forțe de coaliție dispuse să ia măsuri pentru a o pune în aplicare.
Desigur, Rusia cu arme nucleare este mult mai puternică decât Irakul lui Saddam. Dar de la tatăl meu, în vârstă de 96 de ani, care a fost martor la războiul mondial, am învățat si vis pacem, para bellum: cine vrea pacea trebuie să se pregătească de război. Numai un echilibru al puterii militare – o forță de descurajare și voință politică egală – poate ține războiul la distanță și dinamica militară înghețată.
Există posibilitatea oribilă ca americanii, împreună cu aliații europeni, să-și folosească armata pentru a-i respinge pe ruși – chiar și cu riscul unei lupte directe. Dar dacă nu o facem acum, Putin ne va forța să luptăm în altă zi, probabil să ne apărăm aliații baltici sau est-europeni.
Când discuțiile din această săptămână se vor încheia și Moscova își va trimite armata să înainteze, Statele Unite și aliații noștri din întreaga lume trebuie să facă toți pașii pe care administrația Biden i-a stabilit, inclusiv sancțiuni, control al exportului de tehnologie și înarmarea Ucrainei. Dar asta nu este suficient. Biden ar trebui să meargă imediat la Națiunile Unite pentru a aduna comunitatea globală a națiunilor. Trebuie să construim o nouă coaliție a celor care doresc să impună suveranitatea statului consacrată în Carta ONU.“
Acum sau mai târziu o confruntare militară cu Rusia este inevitabilă. Cu cat va fi mai târziu costurile vor fi mai mari. Putin nu se mulțumește niciodată cu ce obține.