SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (81) / Diversiunile de la Târgoviște

0
938
Ceaușeștii se ghemuiau, în timpul tragerilor de la Târgoviște / Captură din filmul "Trei zile până la Crăciun" (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea)

La fel ca în Bucureşti, şi la Târgovişte au apărut „inamici invizibili” care atacau Armata aerian şi terestru. Miza era crearea unei confuzii în care Ceauşeştii să fie suprimaţi. Colonelul Kemenici a dat mai multe ordine de împuşcare „accidentală”, fără proces, a dictatorilor. (Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”)

Schimbul de focuri din jurul UM 01417 Târgovişte, unde se aflau Nicolae şi Elena Ceauşescu, a început încă din ziua aducerii celor doi în cazarmă: 22 decembrie. După cunoscuta reţetă a rafalelor scurte şi a semnalelor luminoase de pe cer, dar şi de pe ecranele de radiolocaţie, militarii se luptau cu atacatori inexistenţi şi cu ţinte care dispăreau şi apăreau la comandă.

Primele schimburi de focuri din unitate au fost înregistrate pe 22 decembrie, puţin după ora 22.30. Dictatorii se aflau în cazarmă de patru ore. La Bucureşti, noii conducători ai ţării ştiau totul despre poziţia Ceauşeştilor. Ion Iliescu şi generalul Stănculescu vorbiseră personal cu ofiţerii de la Comandamentul unităţii din Târgovişte.

În cartea “Ceauşescu la Târgovişte”, Viorel Domenico a consemnat din „Jurnalul acţiunilor de luptă” al comandantului unităţii:

„La ora 22.40 s-a deschis focul cu armamentul de infanterie şi artilerie asupra unui elicopter, consumându-se 11 lovituri explozive, calibru 85 milimetri. Pe timpul acţiunii ţintei aeriene, inamicul a întrebuinţat un puternic bruiaj activ radiolocaţie”.

În „Jurnalul acțiunilor de luptă“ nu apare şi finalitatea acţiunii, dacă a fost sau nu doborâtă ţinta. Ofiţeri din unitate confirmă însă că nu a fost doborât niciun aparat de zbor, n-a fost capturat niciodată vreun centimetru de tablă din „elicopterul inamic”. Explicaţia e simplă şi a fost furnizată de specialişti în războiul electronic: „aparatele de zbor” nu existau în realitate, ci erau proiecţii virtuale. Ele apăreau doar noaptea, din două motive:

  1. pentru a induce o panică suplimentară;
  2. pentru că ziua ar fi putut fi depistată făcătura, dat fiind că „hologramele” respective nu aveau forma perfectă a unui elicopter, ci erau un fel de „vagoane luminoase”, capabile să simuleze inclusiv zgomotele unui atac armat.

În acelaşi „Jurnal de luptă“ este prezentat un alt atac, cel din dimineaţa de 23 decembrie: „La orele 4.30 şi 6.45, inamicul acţionează cu elicoptere în zona de foc a UM 01417. Conform misiunilor primite, bateriile antiaeriene deschid focul asupra ţintelor descoperite, consumându-se 10 lovituri explosive, şi este doborât un balon luminiscent, întrebuinţat de terorişti pentru inducerea în eroare”.

Voia să evadeze printre gloanţe

În timp ce afară se trăgea infernal, Ceauşeştii se aflau într-o cameră care avea două ferestre chiar spre zona de unde se presupunea că este atacată unitatea. Mai exact, dinspre Liceul industrial de petrol, situat vizavi de cazarma UM 01417. Cazarma şi liceul erau despărţite de Bulevardul Castanilor.

Căpitanul Ion Boboc susţine că „odiosul” i-a cerut, în acea noapte, să-i organizeze o evadare. „A venit în faţa mea: «Puteţi asigura un blindat cu care să ne deplasăm în zona Voineşti-Câmpulung, să merg la o casă de oameni?». Eu i-am răspuns: «Nu sunteţi în siguranţă. Oamenii v-au urmărit şi vă urmăresc». M-a bătut pe umăr şi mi-a şoptit, parcă ferindu-se de Elena: «Îţi dau bani, grade, ce vrei!». Eu i-am spus: «Pe unde să plecăm? Suntem înconjuraţi de demonstranţi şi terorişti, care atâta aşteaptă». Apoi el: «Ştiu eu…». L-am amăgit: «Să se mai liniştească vacarmul de afară şi plecăm». S-a mai liniştit, însă cu fiecare rafală auzită intrau amândoi în panică. Într-un târziu mi-a spus: «Putem pleca pe la două-trei noaptea, când se mai linişteşte situaţia».”

Tensiunea din stradă se simţea şi în camera Ceauşeştilor. Boboc spune că, din cauza desfăşurării de forţe de afară, dictatorii nu au dormit aproape deloc în acea noapte. Era a doua noapte agitată, după cea din sediul CC al PCR.

A doua diversiune asupra unităţii a avut loc în dimineaţa de 23 decembrie. Atacurile au fost prefaţate de un telefon de ameninţare. Comandantul unităţii, colonelul Andrei Kemenici, şi-a amintit de acel moment, trăit alături de maiorii Ion Ţecu şi Ion Mareş (de la Armată) şi de colonelul Gheorghe Dinu (de la Securitate).

„Eram în birou cu Mareş, Ţecu şi Dinu. Era ora 6.05. Analizam măsurile ce trebuiau luate odată cu ivirea zorilor. Sună telefonul de oraş. Răspunde Mareş. Îl văd că se îngălbeneşte, că îi tremură glasul şi mâna. Îi cer receptorul şi ascult: «Kemenici, fii atent!». Deci, mă ştia, mă cunoştea. Mi se adresa superior, pe nume. «Dacă într-o jumătate de oră nu predai trădătorii la poartă, ştergem cazarma de pe faţa pământului». Am întrebat: «Despre ce trădători vorbiţi, cine sunteţi?». Şi-mi răspunde: «Trupele speciale. Vezi că n-avem chef de glumă. Aveţi la dispoziţie o jumătate de oră». Şi a închis.”

Potrivit aceluiaşi Andrei Kemenici, peste o jumătate de oră, în jur de 6.35, începe infernul. „Cercetaşii observatori au semnalizat, la o înălţime destul de mare, cinci ţinte aeriene care evoluau cu caracteristicile de zbor ale elicopterelor. Pe ecranele radar, ele nu apăruseră. Am aflat ulterior. Cu ochiul liber însă, luminile se vedeau clar, se deplasau spre Târgovişte, spre noi, spre nord. Atunci, Mareş, care se afla în centrul de comandă, a dat undă verde bateriilor de artilerie antiaeriană. S-a pornit un foc năprasnic, cu toate categoriile de armament, inclusiv cu cel de infanterie. La verticală, desigur. Şi erau în total circa 500 de guri de foc. După acest puseu de foc, cum s-a lăsat liniştea, primesc telefon de la aceeaşi persoană din «trupele speciale»: «Ai crezut că glumim? Ăsta-i doar începutul!».”

– Va urma –

–––––––––––––––––

Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

  • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
  • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
  • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
  • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

––––––––––––––––––

Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

EPISODUL 80. Oala de noapte a Comandantului Suprem

EPISODUL 79. „Iliescu şi Militaru or să ne termine!”

EPISODUL 78. Telefoanele lui Iliescu

EPISODUL 77. Pâinea neagră din cazarmă

EPISODUL 76. Surpriza Dinu de la Secu

EPISODUL 75. Drumul cel mai scurt e spre arest

EPISODUL 74. La Miliție

EPISODUL 73. Nea Nicu de la dispecerat

EPISODUL 72. “De la Târgovişte am fost luat, de la Târgovişte voi fi luat!”

EPISODUL 71. Secretar general în păpuriș

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here