România are cea mai proastă elită conducătoare din toată istoria ei exact în momentul uneia dintre cele mai mari crize posibile, arată istoricul și rusologul Armand Goșu într-o devastatoare radiografie a peisajului politico-diplomatic (și nu numai) de la vârful statului român. Războiul din Ucraina a găsit țara noastră incapabilă să aibă o politică externă proprie, să „joace” ceva, să aibă o poziționare sau vreo inițiativă pentru că „oamenii ăștia care conduc sunt goi, n-au conținut, n-au imaginație, nu înțeleg ce se-ntâmplă”, a izbucnit istoricul la emisiunea „Viva Historia cu Hodor&Tetelu”, unde a fost invitat pe 14 octombrie.
Iohannis nu contează, nu-l bagă nimeni în seamă, lipsa de relevanță a României este dată de faptul că nimeni nu vine la București să discute cu noi, toată lumea rezolvă aici doar pe linie militară și merge să analizeze ce e de făcut cu țările vecine, remarcă Armand Goșu. Partenerii euroatlantici cam știu ce nivel de incompetență e la București, așa că nu există așteptări, totul se face prin Polonia și țările baltice, adaugă istoricul.
Problema de la vârful statului, cu președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă și șeful PSD Marcel Ciolacu absolut depășiți și incapabili să înțeleagă pe ce lume se află într-un moment critic al istoriei, este doar vârful aisbergului, atrage atenția Goșu. Ceea ce se află dedesubt și nu se vede de la nivelul opiniei publice e și mai grav. România nu mai are specialiști, nu mai are resurse umane pe care să le mobilizeze în momente de criză, pentru că sistemul corupt și pilele au distrus tot.
„E prima dată, în ultimii 150 de ani când te uiți și vezi ce resurse am mobilizat și te sperii! Adică… Oameni care n-au ce să caute acolo, oameni cu niște cariere foarte ciudate, care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici de unde, cum au apărut, ce caută în pozițiile astea“, semnalează Armand Goșu. Epidemia de incompetență a făcut ravagii pretutindeni în instituțiile statului, care azi sunt paralizate și nu știu ce au de făcut: „Problema e că și la nivel mai jos, ca reprezentare, la ce e prin ministere, ce e la secretari de stat, diplomație, ambasade (…). Undeva, foarte jos! Te-ai învățat cu ceva foarte jos și ți se pare că e normal“.
Acest lucru s-a văzut din prima secundă, când conducerea statului român a fost luată pe nepregătite de invazia declanșată de Rusia, spune Goșu. România a fost singura țară din Estul Europei care n-a anticipat atacul rușilor. Asta, deși americanii, britanicii, polonezii, balticii avertizaseră că urmează invazia. Toți au avut informații, România – nu.
Apoi, săptămâni în șir, la cel mai înalt nivel, statul român n-a avut nicio reacție, iar la posturile de televiziune se vorbea numai despre faptul că Ucraina urmează să fie înfrântă. România n-a avut pregătit un Plan B, nu s-a gândit nimeni la vârful statului ce e de făcut dacă începe războiul, până și în cazul refugiaților a fost nevoie să vină vicepreședinta SUA 4 ore în România pentru ca Iohannis să catadicsească să se deplaseze acolo.
Mai jos, analiza făcută de Armand Goșu asupra politicii externe a României în cele aproape 9 luni care au trecut de la începutul războiului în Ucraina.
„E prima dată, în ultimii 150 de ani, când te uiți și vezi ce resurse am mobilizat și te sperii! Oameni care n-au ce să caute acolo, oameni cu niște cariere foarte ciudate, care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici de unde, cum au apărut, ce caută în pozițiile astea“
„E o continuitate în conducerea statului român (de la Ceaușescu – n. red.) până în ziua de astăzi (în privința nulităților care conduc țara – n. red.). Uitați-vă ce spune ministrul Apărării! Cu război la graniță! România are cea mai lungă graniță cu Ucraina, 700 de kilometri, mai mare decât toate statele NATO și UE la un loc. Și uitați ce declarații face!
Și vorbim de un intelectual, de un profesor universitar! A fost preluat de presa rusă! Presa rusă a rostogolit entuziasmată declarația ministrului român al Apărării.
Nu vorbesc de nivelul… Dar problema e că și la nivel mai jos, ca reprezentare, la ce e prin ministere, ce e la secretari de stat, diplomație, ambasade (…). Undeva, foarte jos! Te-ai învățat cu ceva foarte jos și ți se pare că e normal.
De fapt, România băltește într-o mediocritate în care parcă n-a stat niciodată. În momente de criză am văzut că România avea resurse să-și mobilizeze partea intelectuală ceva mai bine. Acolo, undeva, prin subterane, mai sunt niște mici resurse. Și vii și le mobilizezi în momentele de criză. E prima dată, în ultimii 150 de ani, asta e pe observație directă, când te uiți și vezi ce resurse am mobilizat și te sperii! Adică… Oameni care n-au ce să caute acolo, oameni cu niște cariere foarte ciudate, care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici de unde, cum au apărut, ce caută în pozițiile astea.
Slavă Domnului că România e în UE și în NATO! Acum, că România e un actor modest și nu joacă nimic, până la urmă n-o să vină nici ungurii, nici bulgarii, nici germanii, nici francezii să te mobilizeze pe tine. Poate că unii chiar sunt fericiți. Joci modest, nu te interesează nimic, n-ai niciun obiectiv în criza asta? Stai cuminte acolo, mai bine!
Nu văd ca Iohannis să joace ceva. Nu există să joci la vedere sau la nevedere. Toată lumea joacă la vedere. Asta e obsesia sistemului la noi: Lasă, domnule, că știm noi, că în subterane… Nu e nimic în subterane! Ce e în subterane e și pe masă! Absolut!
(Iohannis) nu vorbește în secret nici cu Biden, nici cu Zelenski… Ce să spună? El nu contează! Nu contăm în jocurile astea. Pentru că, dacă ai fi contat, ai fi fost acolo. Erai, se discuta cu tine. În condițiile în care tu n-ai nicio vizită, nici de președinte, nici de secretar de stat, trec toți prin zona ta, merg la Sofia, merg la… Și nimeni nu poposește la tine, toți spun „las’, că rezolvăm pe linie militară…”. E deja un semn de întrebare.
Ai avut o vizită de câteva ore a doamnei Harris (Kamala Harris – n. red.), a vicepreședintei SUA, a stat 30 și ceva de ore la Varșovia și a venit 4 ore la București, și ai avut soția președintelui american. Și cele două doamne au venit pentru refugiați! Tu nu ai avut, la nivelul instituțiilor românești, la cel mai înalt nivel al statului român, interes pentru problema refugiaților. A venit prima doamnă din America să te ducă pe tine (Iohannis – n. red.)… Lucrurile astea se văd din satelit!
Aud și eu că se lucrează în subterane și că o să vedem noi peste 100 de ani ce-au făcut… N-au făcut nimic! Că… Vorbesc cu unii, cu alții și-și dau coate și ei… Ce să facă? N-au făcut nimic! Credeți că cineva a vorbit cu cineva? Nu se discută nimic cu nimeni! Ce se face pe zona asta se face prin Polonia! Dacă se face, se face prin Polonia și prin țările baltice. Nu se face prin România.
Ți-au spus comunicatele Ambasadei SUA, ți-au spus britanicii în clar: n-avem mari speranțe cu România, pe noi ne interesează refugiați, cereale și energie.
(…) N-ai rolul Poloniei pentru că nici n-ai… Tu te-ai imaginat tot timpul o Polonie, ai fost foarte frustrat de câte ori Polonia ieșea în față, și acum ești frustrat că Polonia iese în față și se dă mare, dar tu nu faci nimic, n-ai ce să pui în loc în afară de frustrarea ta și de o aroganță tâmpită, tu n-ai ce să pui în loc. Că n-ai ce să pui în loc! Că oamenii ăștia care conduc sunt goi, n-au conținut, n-au imaginație, nu înțeleg ce se-ntâmplă!
Deci, ei n-au anticipat războiul… Au fost destui care l-au anticipat. Păi, au fost americanii care tot timpul au venit și au tras clopotul, au fost britanicii, au fost polonezii, au fost balticii! Aveau informații. Fiecare, pe linia lui, avea informații!
Și când a început războiul, uitați-că sunt înregistrările televiziunilor, pe emisiuni. Luați acolo, să vedeți în general ce analiști cheamă și ce zic analiștii respectivi. A fost convingerea fermă că Rusia învinge, că e o treabă de câteva ore sau de câteva zile și, după aceea, de câteva săptămâni ca Ucraina să fie îngenuncheată. (Hodor face observația că și americanii au crezut acest lucru – n. red.) Bun, dar asta nu scuză lipsa ta de reacție. Americanii nu ieșeau pe televiziuni să spună. Ei pregăteau un Plan B. Un stat normal la cap are și planuri de rezervă.“
„România nu mai are specialiști, nu mai are resurse umane pe care să le mobilizeze în momente de criză, pentru că sistemul corupt și pilele au distrus tot.”
Exact ca în rusZnia.
Scopul educației fără biblioteci e a crea astfel de elite.