Israelul a pierdut războiul mediatic. Presa internațională vorbește doar despre bebelușii palestinieni morți în incubatoarele spitalelor din Gaza, din cauza lipsei de curent electric. De bebelușii evrei uciși de Hamas nu mai vorbește nimeni. Cum e posibil să pierzi războiul de imagine când pleci din start cu un avantaj uriaș? Unde a greșit Israelul?
Occidentalii de catifea, cu trotinetă și bască, habar n-au ce înseamnă să lupți cu teroriști criminali. Dacă înainte de 7 octombrie Hamas s-a folosit de copii, punându-și bazele militare sub și lângă spitale, acum scoate la înaintare aceiași copii. Efectul e garantat. Din victimă, Israelul devine agresor. Iar lumea ține cu victima. Deja, voci importante în SUA cer stoparea ajutorului financiar și militar pentru Israel. La asta s-a ajuns.
Era clar că Israelul va ataca Gaza într-un fel feroce. Șocul și revolta publică au pus o presiune uriașă pe prim-ministru și pe șefii Armatei, văzuți ca vinovați direcți pentru dezastru. Militarii înșiși își doreau să șteargă Hamas de fața pământului.
Când acționează la nervi, oamenii fac și greșeli. Știu că e greu spre imposibil să nu moară civili în război. Totuși, Israelul trebuia să încerce imposibilul. Să demonstreze că-și merită titlul de singura democrație din regiune. Să arate că protejează copiii, ca un popor care știe ce înseamnă pierderea lor.
Prezența militară israeliană în Gaza e legitimă. Israelul trebuie să lichideze acum Hamas sau va fi atacat din nou. Deși una dintre cele mai puternice din lume, Armata israeliană luptă cu un inamic pervers, criminal, fără onoare și principii.
E imperativ ca israelienii să procedeze, măcar de acum înainte, cu compasiune și grijă față de civilii palestinieni nevinovați. Să arate că se poate și altfel. Că viața are valoare, indiferent la care capăt al mitralierei te afli.
„Free Palestine” înseamnă dispariția statului Israel
Sunt martor ocular la un protest pro-Palestina, în fața catedralei Sfântului Ștefan, la Viena. Un grup nu prea mare, defilând cu steaguri și bannere prin puhoiul de turiști veniți să mănânce ștrudel și să bea vin fiert la Târgul de sub zidul bisericii.
Protestatarii sunt, mare parte, membri ai comunității musulmane din Viena. Oamenii cer eliberarea Palestinei. Atenție, nu eliberarea Gazei, că aș înțelege. În schimb, nicio scandare anti-Hamas, organizația teroristă ce a pornit acest război și care ține ostateci peste un milion de palestinieni și vreo 250 de israelieni. Teroriști care au ucis femei, copii și bătrâni, la 7 octombrie.
Eliberarea Palestinei („Free Palestine”) înseamnă dispariția statului Israel. Distrugerea lui. Asta trebuie să înțelegem. Acesta e și scopul suprem al Hamas, Hezbollah și al altor grupări teroriste.
Nu contest buna credință a majorității celor care ies zilele astea la proteste pro-Palestina în marile capitale ale Europei. Mulți o fac cu gândul la civilii palestinieni care mor acum sub bombele israeliene. E un adevăr, din păcate. Sau o parte din el.
Nimeni nu scandează împotriva Hamas, care și-a construit baze militare în subsolurile spitalelor și grădinițelor, folosind civilii ca scut uman. Doar teroriștii folosesc civilii ca să apere militarii. Adevărații militari apără ei înșiși civilii.
Austria e o țară democratică, la fel ca toate țările Europei de Vest. Aici se poate protesta în deplină libertate, chiar și când revendicările sunt îndoielnice. Hamas a făcut mai mult rău palestinienilor decât putea să o facă altcineva într-o mie de ani. Iar consecințele deja se văd.
Singura cale spre o pace durabilă
Nu ai cum să rămâi insensibil la suferința poporului palestinian, în ultimii 75 de ani. Un drum al suferinței, presărat cu morți și suflete amputate. Dacă pietrele Palestinei ar urla de durere, ar sparge timpane la Ierusalim și Casa Albă.
Îmi imaginez șocul și frustrarea palestinienilor în anul 1948, când Marile Puteri au acceptat crearea statului Israel. Holocaustul apăsa greu pe conștiința lumii, ce căuta să-și răscumpere păcatele. Plus calculul geopolitic al SUA și URSS, care doreau să-și impună prezența în regiune.
Războiul se terminase, iar lumea își dorea pace. Era momentul ideal pentru nașterea unui stat palestinian. Palestina putea să aparțină, exclusiv, palestinienilor. Dar n-a fost să fie.
De la început, palestinienii au atacat armat evreii din nou înființatul stat Israel. Ideea coexistenței a două state, israelian și palestinian, a fost respinsă agresiv de palestinieni. Evreii erau invadatori, iar palestinienii, adevărații locuitori ai Palestinei. Mentalitate ce dăinuie și azi.
Evreii n-au plecat niciodată din Palestina. Când majoritatea lor erau răspândiți prin lume, sute de mii de evrei au conviețuit secole cu palestinienii. La început de secol XX, evreii au început să revină, să cumpere pământ și să prospere. Palestinienii s-au alarmat. Crearea statului Israel le-a confirmat, apoi, cele mai negre temeri.
La atacurile armate palestiniene, evreii au răspuns feroce. Palestina era singurul lor teritoriu. Nu aveau unde să plece. Era totul sau nimic. Viață sau moarte. În timp, Israelul a făcut multe greșeli. Așezări palestiniene rase cu buldozere, palestinieni umiliți, hăituiți, alungați de pe pământul strămoșilor lor. Ura reciprocă a atins cote uriașe.
Mișcările teroriste de tip Hamas pretind că luptă pentru eliberarea Palestinei și palestinienilor. Uciderea civililor israelieni, luarea bebelușilor ca ostateci, a bătrânilor, mitralierea evreilor în paturile lor, toate astea nu eliberează poporul palestinian, ci îl face prizonierul propriilor crime.
Acum, în Gaza, Armata israeliană face victime colaterale, în ofensiva contra Hamas. Palestinieni – copii, bătrâni, bolnavi în ATI – sunt uciși zilnic. Mor oameni. Civili. Hamas se ascunde în spatele inocenților. Viața se rezumă la ruine și cadavre.
Singura cale spre o pace durabilă e ca ambele popoare, israelieni și palestinieni, să înțeleagă realitatea că trebuie să coexiste. Palestinienii, că statul Israel există și nu va dispărea sau pleca. Israelienii, că palestinienii nu sunt suboameni, că au dreptul la viață și demnitate.
OPRITI GENOCIDUL COMIS DI IZRAELITI !!!
CRIMA SUPREMA A SECOLULUI = AUTOR POPORUL „ALES” (?)
EVREI CRIMINALI – OPRITI-VA CAT NU E PREA TARZIU PENTRU VOI