Întregul lanț ierarhic din armata rusă este disfuncțional, marcat de incompetență, abuz, nepăsare față de viețile subordonaților și o brutalitate șocantă – practic, nicio schimbare față de stilul din perioada țaristă și, apoi, sovietică. Generalul Aleksandr Lapin, demis de Putin după înfrângerea de la Liman, le punea pistolul la tâmplă propriilor ofițeri, îi lega și-i amenința că-i omoară dacă se retrag, relevă anchete făcute de publicații independente rusești. Stilul este unul generalizat în armata rusă, unde generalii vin, amenință, bat, dau ordine absurde și pleacă în grabă înapoi, la adăpost.
Generalul Lapin avea renumele de „erou”, construit de propaganda de stat în perioada când acesta condusese operațiuni în Siria. Personaj violent, de o brutalitate ieșită din comun, acesta participase la demolarea orașelor siriene cu artileria. În Ucraina, însă, lucrurile au stat altfel. În octombrie, după căderea orașului Liman, liderul cecen Kadîrov l-a acuzat pe Lapin că a fugit, abandonându-și trupele.
În culisele puterii de la Moscova s-a dat o luptă acerbă. Imediat după acuzațiile lui Kadîrov, la postul de televiziune de stat a apărut un reportaj în care generalul Lapin era prezentat în ipostaze eroice, pe front. În cele din urmă, însă, lordul cecen al războiului a avut câștig de cauză și Putin l-a demis pe Lapin. Fiul generalului era la fel de violent și necioplit. În urmă cu câteva săptămâni, colonelul Andrei Lapin a fost ucis de niște tadjici într-un masacru stupefiant produs la poligon, după ce îi insultase spunându-le că „Allah e un laș și un fricos”. Tadjicii s-au răzbunat împușcându-l pe fiul generalului laolaltă cu alți circa 50 de militari ruși. Peste 30 dintre ei au murit.
Mobilizați cu o zi de instrucție, trimiși în prima linie sub focul mortierelor ucrainene fără echipamente, hrană, apă și medicamente. Cei care n-au fost uciși s-au îmbolnăvit de viroze
Revend la cazul locotenentului Vodnev și al unității sale, evenimentele au avut loc la mijlocul lunii octombrie, în apropiere de Svadove, regiunea Lugansk, unde rușii sunt sub presiunea ucrainenilor. Locotenentului i-au fost repartizați oameni mobilizați în septembrie, care primiseră o singură zi de instrucție într-un poligon de lângă Belgorod. Unii dintre noii săi subordonați erau bolnavi cronici, cu afecțiuni incompatibile cu serviciul militar, dar nimeni nu le făcuse vreo triere medicală, pentru a vedea dacă sunt apți de front.
Unității i s-a ordonat să apere niște hangare din satul Kolomicika. Acolo, rușii au suportat aproape permanent bombardamente de mortiere ucrainene care i-au decimat. Unitatea s-a risipit, unii s-au ascuns într-un subsol, alții au fugit la liziera pădurii.
În tot timpul petrecut pe front, soldații ruși n-au primit hrană, apă și echipamente care să-i ajute în vreun fel. Unii s-au strecurat în livezile din sat, unde s-au hrănit cu mere. Dormeau direct pe pământ, în condiții mizerabile, și în scurt timp aproape toată lumea s-a îmbolnăvit de viroze respiratorii.
Ofițerii erau de negăsit. Generalul apărea doar pentru a-și teroriza și amenința subordonații și pleca în grabă la cel mai mic semn de posibil pericol
În perioada petrecută la hangarele respective, nimeni n-a venit niciodată să le spună ce au de făcut sau să vadă care e situația.
În momentul în care satul a fost cucerit de ucraineni, rușii n-au știut ce au de făcut. În cele din urmă, un soldat profesionist le-a spus mobilizaților că singura lor șansă de supraviețuire e să se retragă pe drum către Svatove, adică spre propriile linii. Cât timp stătuseră acolo, rușii nu văzuseră niciun ucrainean, dar suferiseră pierderi grele din cauza bombardamentelor.
Unitatea s-a retras, dar la marginea orașului Svatove a fost reținută de poliția militară. Locotenentul Vodnev a plecat să caute ofițeri cu care să discute, dar n-a fost chip să găsească vreunul. În schimb, poliția militară a anunțat la comandament despre apariția unității și, în scurt timp, a apărut generalul Lapin, însoțit de gărzi de corp, care a început să-i înjure și să-i amenințe pe soldații care se retrăseseră, încercând să-i determine să se întoarcă de unde veniseră.
Generalul i-a pus pistolul la tâmplă locotenentului, amenințându-l că-l împușcă. Apoi gărzile de corp l-au legat, continuând să-l insulte. Cineva filma toată scena, pentru ca înregistrarea să fie trimisă în Rusia, unde să fie difuzată în școli, ca să vadă copiii cum arată trădătorii.
Totul s-a terminat brusc la apariția unei drone – probabil ucrainene. Speriați că s-ar putea să fie atacați, Lapin și oamenii săi au plecat în grabă, abandonându-i pe oameni în paza a doi polițiști militari, cu ordinul de a fi împușcat oricare îndrăznește să rupă rândurile.
În următoarele zile, unitatea a dormit pe trotuar, sub cerul liber, fiind vizitată din când în când de un comisar politic beat, care îi amenința pe oameni cu Curtea Marțială.
Locotenentul care și-a salvat oamenii de la moarte a dispărut, presupunându-se că e undeva, în arest, în așteptarea procesului pentru trădare. Ulterior, oamenii săi au fost încărcați în camioane și duși, de asemenea, în Rusia, unde-i așteaptă și pe ei un proces.
Întreaga poveste a fost tradusă din publicațiile rusești și postată pe Twitter de istoricul britanic Chris Owen.
„Generalul-colonel Lapin i-a pus un pistol la tâmplă locotenentului, cerându-i să ne întoarcem, și ne-a aruncat și o mulțime de insulte. Vodnev a fost luat de gărzile de corp ale lui Lapin pentru «corecție»”.
1/ With the dismissal of Colonel-General Aleksandr Lapin as the commander of Russia’s Central Military District, ugly stories are emerging about his treatment of mobilised soldiers. He’s said to have put his pistol to the head of a lieutenant and threatened to shoot him. ⬇️ pic.twitter.com/fMQhmUiNz6
— ChrisO (@ChrisO_wiki) October 29, 2022
„Odată cu demiterea generalului-colonel Aleksandr Lapin din funcția de comandant al Districtului Militar Central al Rusiei, apar povești urâte despre modul în care acesta a tratat soldații mobilizați. Se spune că a pus pistolul la capul unui locotenent și a amenințat că îl va împușca.
„Mediazona“ relatează că, la 13 octombrie, Lapin s-a confruntat violent cu locotenentul Dmitri Vodnev, care și-a retras compania dintr-un bombardament în satul Kolomicika, în apropiere de Svatove, în regiunea Lugansk. Culisele au ieșit la iveală din relatarea unui alt soldat care a fost publicată de „SOTA“.
La fel ca mulți alți soldați mobilizați, oamenii locotenentului Vodnev nu au beneficiat de un examen medical sau de pregătire de luptă după ce au fost încorporați în regimentul 423 de pușcași motorizați Iampolski, în jurul datei de 22 septembrie. Au primit doar o zi de antrenament de tragere într-o tabără militară din Belgorod.
Doar câteva zile mai târziu, oamenii au fost trimiși în Ucraina pentru a apăra o secțiune puternic atacată a liniei frontului de lângă Kolomicika. Cele mai recente rapoarte, din 26 octombrie, indică faptul că zona este în continuare scena unor lupte grele și a unor bombardamente intense.
Rușii aveau un echipament extrem de inadecvat – un alt bărbat din aceeași unitate, Nikita Pavlov, a raportat că i s-a dat doar un AK-74M deteriorat și ruginit, care nu putea fi folosit. S-au adăpostit într-un hangar de tractoare de lângă Kolomicika, ajungând acolo pe 7 octombrie.
Bărbații și-au filmat condițiile pe 11 octombrie. O înregistrare video îi arată trăind într-o mizerie abjectă, fără căldură, lumină, hrană sau apă. Ei se plângeau că toți sunt bolnavi, cu afecțiuni respiratorii. Pavlov spune că s-au hrănit cu mere din pomii din sat.
Pavlov descrie ceea ce s-a întâmplat ulterior: „După-amiază, a început un foc masiv de mortiere asupra noastră. Plutonul nostru 2 și plutonul 1 s-au ascuns în centura forestieră, companiile 5 și 6 s-au ascuns și ele în centura forestieră.
În urma a două ore de bombardament au fost peste 4 morți și 3 răniți. De asemenea, după bombardament, companiile a 5-a și a 6-a au fugit în subsolul unei școli. Au sosit o companie de comunicații și un [camion] KAMAZ încărcat cu muniție și mine.
Am ordonat companiei de comunicații să se camufleze în zona împădurită. Șoferul celui de-al doilea KAMAZ, dându-și seama ce se întâmpla, s-a întors rapid.
În seara acelei zile a început să cadă focul asupra noastră. Comandanții companiei de comunicații ne-au ordonat să ne așezăm în spatele unui hangar, iar în urma bombardamentului de două ore, cel de-al doilea hangar a fost distrus și un BMP (transportor blindat – n. red.) neavariat a fost distrus.
A doua zi dimineața am fost supuși unui foc intens, care a durat mai mult de patru ore. Compania de comunicații s-a împrăștiat în panică în timpul bombardamentelor. Ca urmare, peste 6 oameni au fost uciși și peste 3 au fost răniți”.
Relatarea lui Pavlov este coroborată de o relatare similară a unui soldat dintr-o altă unitate din cadrul Regimentului 15 de pușcași motorizați de Gardă, care ținea linia a doua în spatele oamenilor din Regimentul 423. El a putut observa soarta acestora sub bombardamentul ucrainean.
„Timp de șapte ore au stat acolo – de la 12.00 la 19.00 – și au fost bombardați cu mortiere. Maiorul le-a ordonat, după cum mi-au spus, să țină niște hangare. Au plecat de acolo, a venit o altă companie și, din nou, maiorul a spus să ocupe acel hangar unde bombardau mortierele [ucrainene]. Strălucitoare prostie a comandantului! Apoi, la ora 19.00, au început să se retragă. I-am întrebat: «Cine sunteți, ce sunteți, de unde veniți?». [Ne-au răspuns]: «Satul s-a predat, nu mai este aproape nimeni acolo, cei care au supraviețuit se ascund în subsolul școlii, tancurile vin acum». Apoi a avut loc un bombardament de artilerie și i-am urmat”.
Bărbații au fost sfătuiți să plece de un soldat profesionist, un sergent, care le-a spus: „Dacă vreți să trăiți, atunci mergeți pe drum. Acolo sunt camioane și tancuri KAMAZ”. Au găsit doar un singur tanc, deoarece toți ofițerii plecaseră deja cu camioanele, și au mers în schimb pe jos până la Svatove.
Câteva ore după aceea, târziu în noapte, au ajuns la o benzinărie la intrarea în Svatove – probabil stația АЗС de pe drumul P07, chiar la vest de oraș. Au fost opriți de soldați și au fost împiedicați să meargă mai departe. Bărbații au fost obligați să doarmă pe trotuare, în aer liber.
Pavlov spune că „deoarece nu existau ofițeri și comandanți, ne-am stabilit sarcina de a găsi cartierul general și de a întreba despre acțiunile ulterioare”. Comandantul companiei a 5-a, locotenentul Dmitri Vodnev, s-a dus să caute ofițeri, dar a găsit doar polițiști militari.
Bărbaților nu li s-a permis să intre în Svatove. După ce Vodnev le-a spus polițiștilor militari despre retragerea din Kolomicika, aceștia l-au informat pe generalul-colonel Lapin. Acesta a mers la benzinărie pentru a-i certa pe supraviețuitori – care erau în jur de 50 – și pentru a încerca să-i forțeze să se întoarcă pe linia frontului.
Pavlov scrie: „General-colonel Lapin i-a pus un pistol la tâmplă locotenentului [Vodnev], cerându-i să ne întoarcem, și ne-a aruncat și o mulțime de insulte (trădători, dezertori și o mulțime de înjurături)”. Vodnev a fost luat de gărzile de corp ale lui Lapin pentru „corecție”.
Potrivit tatălui lui Vodnev, gărzile de corp „i-au legat mâinile [lui Vodnev] la spate, l-au dus undeva și l-au aruncat cu fața la pământ – dar nu l-au bătut”.
Tatăl său spune: „Au început să îl amenințe, să îl acuze, au spus că ar trebui să se întoarcă și l-au insultat, a spus [Lapin]: «Să te ia dracul pe tine și pe familia ta»”. Asistenții săi au filmat cu un telefon, au spus: „Vom difuza totul, le vom arăta tuturor în școli ce sunteți…”.
După aceea, spune Pavlov, „l-au adus din nou pe [Vodnev] pentru a ne convinge să ne întoarcem pe front, dar el a spus: «Băieți, nu pot să fac asta». Din nou am fost aliniați [în stil paradă] la benzinăria din fața punctului de control din Svatove. Și acolo au început să ne spună: «Sunteți dezertori, sunteți trădători ai Patriei». Deși începuseră prin a spune că am făcut totul bine – ne-am retras, ne-am salvat viețile. Când și-au dat seama că nu aveam de gând să ne întoarcem în acest loc și să stăm, să așteptăm să vină (ucrainenii – n. red.), au început să ne insulte”.
Un ofițer politic pe nume colonelul Rumianțev a apărut, de asemenea, pentru a încerca să îi „motiveze” pe oameni. „Am spus: «Măcar dați-ne ceva de mâncare și de băut»”, scrie Pavlov. „La care colonelul Rumianțev ne-a spus că oameni ca noi nu merită să mănânce, să bea sau să doarmă.”
Sesiunea de „remotivare” s-a încheiat brusc când gărzile de corp ale lui Lapin au observat o dronă care plutea deasupra. Ofițerii au plecat în grabă, lăsându-i pe oamenii mobilizați sub controlul a doi ofițeri de poliție militară care au primit ordin să execute orice om care pășea în stânga sau în dreapta în afara rândului.
Nu l-au mai văzut pe Vodnev; acesta a fost dus înapoi peste granița rusă pentru a fi încarcerat la biroul comandantului din Valuiki. Se pare că se confruntă cu posibile acuzații de „sabotare a pregătirii militare”.
În dimineața următoare, după o altă noapte pe care bărbații au petrecut-o dormind în aer liber, „colonelul Rumianțev a sosit din nou, în stare de ebrietate, și a început să vorbească într-un mod abuziv și să ne umilească verbal, punând astfel presiune asupra psihicului nostru. Apoi, după-amiază, a adus mâncare și apă. O oră mai târziu, luptătorii PMC Wagner au venit la noi și au început, de asemenea, să ne insulte (numindu-ne trădători, lași, dezertori)”.
Wagneriștii au convins doi dintre oamenii Regimentului 423 să se înroleze în rândurile lor. Restul au fost încărcați în două KAMAZ-uri și duși la granița rusă de lângă Belgorod, apoi au fost duși într-o tabără militară la Alekseevka. În cele din urmă, au reușit să ia legătura cu rudele lor.
În prezent, se pare că bărbații așteaptă o decizie cu privire la viitorul lor. Unii dintre ei au afecțiuni medicale din cauza cărora ei nu ar fi trebuit mobilizați deloc. Familiile depun apeluri în numele lor, în timp ce bărbații speră să nu fie trimiși înapoi, în Ucraina.“
