Conform „Ziarului Lumina” – oficiosul Patriarhiei Române –, „în după-amiaza zilei de luni, 16 august 2021, la mănăstirea ctitorită de Sfântul Ștefan cel Mare au continuat manifestările «Serbării de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal», prin organizarea Congresului studențesc aniversar (…) care marchează împlinirea a 150 de ani de la Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, organizat în același loc din inițiativa mai multor tineri studenți, în frunte cu poetul Mihai Eminescu”.
Un eveniment cultural-religios care își propunea reafirmarea unor tradiții și valori spirituale românești, în fața celor aproximativ 700 de tineri creștini-ortodocși participanți, a degenerat într-o manifestare cu iz legionar și naționalist-comunist, prin contribuția majoră a două personaje: președintele Academiei Române, controversatul istoric Ioan Aurel Pop, și liderul Ligii Studenților Iași, tânărul exaltat Silvian Emanuel Man.
Sub privirile îngăduitoare ale Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cei doi au rostit discursuri al căror mesaj comun este apelul la un fundamentalism etno-religios ca unică soluție pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă națiunea română.
Mintea încurcată a unui epigon al „Căpitanului”
Au răsunat codrii și s-au cutremurat munții, ar zice un propagandist legionar, de chemarea isterică la luptă lansată la Putna de Silvian Emanuel Man – acest epigon al „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu: „Să ne luăm fiecare libertatea și demnitatea înapoi, ca să putem să ne luăm cu adevărat țara înapoi. Istoria este scrisă de cei curajoși, care scot sabia ca să separe grâul de neghină, oile de capre, și care nu au frica că vor muri de sabie, căci chiar Hristos a spus că «eu n-am venit să aduc pace, ci sabie!». Așadar, să ne războim cu lenea, confortul și comodidatea din noi, căci eroii nu stau în case, dar să ne războim și cu ignoranța și cu neștiința, căci, vorba lui Eminescu, mulți lucrează, dar puțini gândesc!”.
Oare ce-o fi în mintea acestui tinerel cu freza pieptănată după moda legionarilor interbelici? Crede el că problemele societății românești contemporane își vor afla rezolvarea prin logoreea patriotardă, prin apelul la paloșul justițiar, la cultul strămoșilor, la exaltarea care spune tinerilor, în mod mincinos, că națiunea română ar fi precum un mare trib cu o unitate de monolit care poate fi asigurată doar de sânge și de o credință fanatică într-un așa-zis destin istoric garantat „sine exceptione” de către de divinitate?
Nu a învățat nimic acest tinerel, cu aere adolescentine de mare „Căpitan”, că eroismul este doar o stare de excepție în existența unui neam și a unui individ, că inclusiv „eroismul” de a fi creștin se făptuiește nu prin gesturi mărețe, teatrale, ci prin asumări individuale, discrete, smerite și mereu orientate spre celălalt, indiferent de apartenența de neam a acestuia, în temeiul comuniunii nu de sânge, ci de Duh, în Hristos și urmând poruncii iubirii aproapelui?
Chiar nu știe acest imberb epigon al legionarilor interbelici că „eroismul de zi cu zi”, cu „sabia în mână”, care „separă oile de capre”, este specific marilor și sângeroaselor sisteme totalitare – bolșevismul (comunismul) și fascismul (nazismul)? Un „eroism” care s-a dovedit întotdeauna a fi fals și extrem de nociv pentru societățile căzute sub stăpânirea dictaturilor, pentru că a fost doar justificare a unor abuzuri și crime înfiorătoare. Un „eroism” care, pentru a se hrăni și a supraviețui, a căutat mereu dușmani: străinul de neam și de țară, străinul de credință, opozantul politic, „dușmanul de clasă” etc.
„Nu mai facem această manifestație în Imperiul Austro-Ungar ca să ne fie frică să spunem lucrurilor pe nume, ci în țara noastră, dar care, din păcate, astăzi nu ne mai aparține”, declamă apoteotic Silvian Emanuel Man. „Țara nu ne mai aparține!” – un mit confecționat în laboratoarele propagandei putiniste este afirmat la Putna, sub privirile apreciative ale Patriarhului României.
Oare acest tânăr a uitat că noi, românii, suntem principalii responsabili pentru toate cele bune și toate cele rele care s-au adunat în România post-decembristă? Am primit drepturi și libertăți, inculsiv și mai ales dreptul de a ne implica în politică și de a-i vota pe cei pe care-i dorim conducătorii cetății românești. Țara este după chipul alegerilor făcute de popor. Apartenența României la Uniunea Europeană și NATO reprezintă voința acestui popor, nu rezultatul vreunei conspirații, cum insistă să ne convingă propagandiștii Moscovei. Politicienii corupți și incompetenți sunt români, în majoritatea lor, și au fost aleși, prin vot, de către români.
Privind la aberațiile rostite de acest tinerel, ne întrebăm: a ajuns Patriarhul României să gireze, de la înalta tribună a unui eveniment atât de important ca „Serbarea de la Putna”, un astfel de discurs conspiraționist, cu iz naționalist-legionar?
Filetism și creștinism înțeles pe dos în discursul Președintelui Academiei Române
Mult mai abil decât liderul studenților din Iași, experimentatul Ioan Aurel Pop și-a ambalat mesajul filetist al discursului rostit la Putna într-o logoree despre trecutul istoric. Din toată avalanșa de vorbe, important și arhetipal pentru gândirea naționalist-filetistă a Președintelui Academiei Române este acest fragment: „Patria noastră trebuie să fie credința noastră, credința aceasta în care ne-am născut și fără de care nu am fi. Și astăzi, mai mult ca oricând, Biserica este egală cu lumea. Iar Biserica noastră este egală cu națiunea română.”
Onor academicianul Ioan Aurel Pop poate fi întrebat: cum se aplică acestă definiție filetistă pe care o dă credinței creștine unui cetățean român de credință evreiască ori musulmană? Este egală „Biserica noastră” cu cetățenii de altă credință? Nu, nu este, din evidentul motiv că acești cetățeni împărtășesc o altă viziune despre Divinitate.
Ce facem cu aceștia? Îi eliminăm, îi marginalizăm, îi considerăm în afara națiunii române?
Dacă, cu adevărat, academicianul Ioan Aurel Pop, dorește ca „patria noastră să fie credința noastră”, atunci să-l urmeze pe Hristos și să lase filetismul și naționalismul securisto-comunist pe care le promovează de atâta vreme prin discursurile dumisale publice.
Patriarhul României i-ar face un mare bine academicianului Ioan Aurel Pop dacă l-ar catehiza un pic, dacă i-ar explica măcar acest fragment din Sfânta Scriptură:
„Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup? Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, – pentru aceasta nu este ea din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul? Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte, Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel XII, 12-27)
Posibile mize ale naționalism-filetismului colportat la Putna
Patriarhul României are nevoie de permanența unui mesaj, dacă nu neapărat naționalist, cel puțin cu influențe sămănătorist-poporaniste (promovarea exaltată a valorilor tradiționale, idealizarea comunității rurale, mitologia trecutului glorios, unicitatea „geniului românesc” etc.) în societatea românească.
„Proiectul de țară” (singurul care, trebuie să recunoaștem, s-a dovedit viabil în ultimii 30 de ani de istorie postdecembristă) asumat de Patriarhul Daniel are ca punct central Catedrala Mântuirii Neamului. Însăși denumirea acestui edificiu bisericesc (inestetic ca arhitectură exterioară, înălțător însă prin mozaicurile extraordinare care-i decorează interiorul!) este o trimitere cu iz filetist la neam, știut fiind că mântuirea, deși se dobândește în neam, în comunitate, este personală.
Sub păstorirea Patriarhului Daniel, Biserica Ortodoxă Română a fost viguros orientată spre recuperarea tradițiilor populare românești, a datinilor străbune, în ciuda faptului că cele mai multe dintre acestea au fost specifice unor epoci trecute, al căror conținut cultural, economic, politic este irepetabil. În ciuda modernizării surprinzătoare a activității curente a BOR (trust mass-media, rețea națională de centre sociale, investiții economice masive etc.), mesajul Patriarhiei Române, dictat și gestionat de Patriarhul Daniel, a rămas unul ultra-conservator, filetismul având întâietate față de universalitatea credinței creștine.
Dacă miza Patriarhului Daniel este de înțeles – și în anumite limite, chiar putem spune că este una morală –, nu același lucru se întâmplă cu miza Președintelui Academiei. Domnul Ioan Aurel Pop perorează de multă vreme un naționalism patriotard, care de multe ori pare a fi inspirat din ideologia celor de la AUR sau că inspiră această ideologie toxică. Deși la festivități religioase, precum cea de la Putna, la seminarii naționale și diferite alte prezențe publice, președintele Academiei pozează într-un curajos „apărător al Neamului și Țării”, în practică, el se retrage (unii ar zice cu lașitate) din calea luptei cu răul care macină neamul.
Cel mai recent act de „curaj” al d-lui Ioan Aurel Pop a fost acela de a se autosuspenda pentru șase luni din funcția de președinte al CNATDCU, forul care analizează plagiatele. Defel doritor să scoată din foc castanele extrem de fierbinți ale scandalului plagiatelor din mediul universitar românesc, președintele Academiei Române uită de „dragostea de neam” și fuge de asumarea luptei cu plagiatorii care au nenorocit sistemul universitar din România.
Păi, unde vă este dragostea de țară, de neam, de credință („Să nu furi!”, poruncă biblică), domnule academician?
Miza Președintelui Academiei pare a fi, deci, acumularea de cât mai mult capital de imagine, de notorietate și, mai ales, obținerea simpatiei și sprijinului politic din partea BOR și a forțelor politice naționaliste din România. Ne întrebăm: este cumva ispitit președintele Academiei Române de „pohta” după o carieră politică și – de ce nu? – după o candidatură la funcția de președinte al României?
Timpul ne va răspunde.
Despre tinerelul exaltat nu mai irosim prea multe cuvinte. Vedem în el, cu groază, un posibil viitor politician naționalist, cu o agendă politică extrem de nocivă pentru parcursul democratic și european al României. Să sperăm că el și cei ca el vor fi refuzați de națiunea română și eliminați, prin vot, de pe scena politică.
Într-un final, mai spunem doar că descoperim, cu regret, că Patriarhia Română a ajuns, cu voie sau fără voie, să gireze discursul naționalist-filetist și anti-european (încurajat intens de Moscova, să nu uităm!) care asediază tot mai mult societatea românească.
mie-n suta ca AIPop va fi catindatul PSD-AUR la presedentia Romaniei in 2024
Nu vom uita nici o clipă că cei doi toxici pseudo-patrioți Pop si popa Dănuț au tăcut ca oile și caprele și chiar ca porcii după ticăloșia lui Dragnea si a PSD-lui la 10 August. Nu au scos nici o vorbuliță de mila celor care au ieșit in stradă pentru salvarea Justiției. Academia Română s-a dovedit a fi o entitate reacționară, iar dinspre patriarhie s-a auzit doar râgâiala de om sătul a lui Dănuț, mulțumit că din banii românilor și-a facut chip cioplit pe clopotul Catedralei.
Mari patrioți Pop și popa Dănuț!
Apele trebuiesc tulburate ca la limpezire sa se cearna mizeria de apa limpede si curata, dadatoare de viata, o viata noua in demnitate! Si discursurile patriotice(patriotarde) au menirea de a zgandari, trezi constiinta adormita. De 30 de ani suntem adormiti intr-o traire fara scop, fara tel, fara ideal. Omul care v-a trezi natiunea trebuie sa aiba un tel, ideal la care cetatenii sa se alaturae si sa lupte pentru o viata demna! Azi traim un dezastru national d.p.d.v. mintiti, inselati de lideri fara capatai gata sa isi vanda tara, neamul pe 2 arginti sau doi mici si o bere! Doar oameni cu viziune, carisma, idealuri pot scoate tara din cloaca in care ne-au bagat politruci poast decembristi!
Fundamentalismul etno-religios de factura legionara, dle. Munteanu, a fost un fenomen de-o complexitate iesita din comun! A fost atat de complex si s-a manifestat atat de variat – de la un individ la altul, de la o perioada la alta etc – incat nu i se poate trasa o linie directoare pe care, eventual, astazi ar putea-o imita cineva! Da, intr-adevar, ”sabia” nu este o solutie, dar oile trebuie separate de capre deoarece acesta este firescul vietii impamantenit de Insusi Dumnezeu, de la facerea lumii! Niciodata, Dumnezeirea, nu ne-a invatat sa amestecam binele cu raul, iar la noi, in Romania, raul iese in frunte, de cativa ani, mai ceva decat paduchele si, culmea, pe zi ce trece sunt tot mai multi cei care cer, pentru aceste rele, toleranta!
Cat priveste cateheza pe care o invocati, mi se pare ca faceti o mare confuzie: iudeul si elinul cu care crestinul formeaza un singur trup, sunt botezati in numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfantului Duh, astfel incat ei nu mai au nici o legatura duhovniceasca cu conationalii lor care-si pastreaza credintele traditionale. Aah, ca din punct de vedere administrativ toti cetatenii romani sunt un singur trup, desigur, dar nu si religios!
Mi se pare mie, deci, cititorului dvs, ca prea v-ati asezat, cu acest articol, impotriva a tot ce este romanesc, traditional, national, conservator si n-ar fi asta o mare problema – caci, sigur, fiecare om gandeste, simte si traieste in felul lui – daca n-ati fi jurnalist, adica formator de opinie! Spun asta deoarece cred ca este bine sa fim europeni, sa fim democrati etc, dar ”pentru a deveni international, in primul rand trebuie sa fii national”!