Celebra apărare antiaeriană rusească se dovedește a fi un alt balon gonflat de propagandă: loviturile date de Ucraina asupra unor ținte strategice de primă importanță au scos la iveală o ineficiență de neimaginat a sistemului defensiv al armatei lui Putin. Această observație a fost făcută, în ultimele 24 de ore, de absolut toată lumea, de la simplii spectatori ai conflictului ruso-ucrainean până la bloggerii militari pro-ruși și înalții ofițeri ai armatelor NATO.
Tonul diferă de la sursă la sursă. În timp ce experții militari pro-ruși fierb și-și varsă veninul în comentarii vitriolante, din care nu lipsesc insultele groase la adresa conducătorilor armatei ruse, ucrainenii sunt ironici, iar generalul australian Mick Ryan este uimit. Toți discută însă același lucru: cum a fost posibil ca drone mari, nesofisticate, să lovească baze aeriene vitale, unde se află flota de bombardiere strategice parte a celor trei componente de descurajare nucleară din doctrina militară rusească. Mai mult decât atât, bazele de la Riazan și Saratov se aflau la peste 500, respectiv 700 de kilometri depărtare de Ucraina. Asta înseamnă că ele au zburat zeci de minute pe deasupra teritoriului Rusiei fără ca nimeni să le sesizeze și cu atât mai puțin să le intercepteze.
Furie printre bloggeri ruși: „Mă întreb ce fel de retardați au ordonat, pe timp de război, să fie strânse toată aviația strategică și pusă la un loc, umăr lângă umăr, pe un aeroport în câmp deschis?”
În Rusia, singurele informații care mai scapă de cenzură sunt ale bloggerilor militari – mulți dintre ei afiliați la diverse organizații, cum ar fi mercenarii Wagner. Deși aceste surse sunt impregnate de subiectivism și radicale, prezentând lucrurile din perspectiva Moscovei, ele scriu totuși despre lucrurile neplăcute care sunt interzise în mass-media controlată de Kremlin.
Aceste surse au scris după atacurile de la Saratov și Riazan că ucrainenii au lovit cu drone modificate produse în perioada sovietică. E vorba despre modelul Tupolev Tu-141 Striz, o dronă de recunoaștere fabricată în anii 1970-1980, adică acum peste 4 decenii! Indiferent cât de bine ar fi fost modificate, aceste arme poartă totuși amprenta timpului lor și, în mod normal, n-ar fi trebuit să prezinte vreo problemă pentru mult-lăudatele sisteme antiaeriene rusești, precum S-300 și S-400, și normal ar fi fost să fie detectate imediat de sistemul radar despre care se spune că monitorizează spațiul aerian al Rusiei.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, deși dronele de acest tip zboară la viteză transsonică – adică în jurul vitezei sunetului, de 343 metri/secundă sau 1.235 kilometri/oră. Baza de la Saratov se afla la peste 700 de kilometri depărtare de granița ucraineană, ceea ce înseamnă că drona a zburat pe deasupra teritoriului rusesc mai bine de 30 de minute!
Lovitura de pe aeroport a putut distruge două bombardiere strategice Tupolev Tu-95 deodată pentru că aceste aparate cu rază lungă de acțiune staționau unele lângă altele pe pistă. Furios, autorul contului Voennîi Osvedomiteli (Informații Militare), care are peste 510.000 de abonați pe Telegram, a scris: „Mă întreb ce fel de retardați au ordonat, pe timp de război, să fie strânse toată aviația strategică și pusă la un loc, umăr lângă umăr, pe un aeroport în câmp deschis? Și ce fel de nivel de ierarhie militară ia asemenea decizii? Va fi cineva pedepsit pentru acest sabotaj și această neglijență criminală? Când vor înceta retardații și senilii în mari uniforme să mai ia decizii în condiții de război modern?”.
El a adăugat: „Drone necunoscute au atacat un aeroport total lipsit de apărare unde bombardierele noastre nucleare Tu-95 și Tu-160 staționau. Chiar și cel mai loial dintre bloggeri ia foc când vede așa ceva“.
„Aviația strategică rusă este în primul rând un element de prestigiu – a încetat de mult să mai fie un instrument militar cu drepturi depline. Este o colecție de avioane profund învechite și de arme de aviație nu mai puțin învechite“
Administratorul blogului militar Cireașa Atomică a explicat că amplasamentul neinspirat al bombardierelor strategice, înghesuite pe pistă sub cerul liber, arată lipsa de resurse:
„Este destul de amuzant să observi cum, după incidente de profil înalt, apar dintr-o dată o mulțime de experți în orice domeniu imaginabil, de la contrainformații până la elaborarea bazei aviației strategice. Problema acestor oameni nu este că pun întrebări care pot fi mai mult decât rezonabile – de exemplu, de ce toate bombardierele grele rusești sunt concentrate la câteva aerodromuri – problema este lipsa lor absolută de cunoștințe de bază și de cele mai simple fapte despre propria lor țară și forțele ei armate.
Deci, de ce s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat cu baza aeriană Engels? Răspunsul este simplu și prozaic – nu există alte aerodromuri în Federația Rusă a căror infrastructură să fie potrivită pentru deservirea regulată a aeronavelor de această clasă. Există o serie de aerodromuri capabile să primească bombardiere strategice pentru realimentare, dar nu și pentru operațiuni susținute – astfel încât este fizic imposibil să se disperseze avioanele.
Întreținerea înainte de zbor, de exemplu a avionului Tu-160, durează câteva zile și necesită un număr mare de persoane calificate și de echipamente specializate. În perioada sovietică, acest lucru nu era foarte dificil, dar a trecut mult timp, iar pentru Rusia modernă, organizarea în masă a unor astfel de procese este prea complicată și costisitoare.
În plus, nu s-a planificat niciodată investirea de resurse în extinderea infrastructurii strategice de aviație din cauza unei lipse totale de oportunitate. Aviația strategică rusă este în primul rând un element de prestigiu – a încetat de mult să mai fie un instrument militar cu drepturi depline. Este o colecție de avioane profund învechite și de arme de aviație nu mai puțin învechite, create pentru doctrine și sarcini a căror punere în aplicare este imposibilă de mai bine de 30 de ani din mai multe motive obiective (vă dau un indiciu – nu degeaba a apărut tendința de «invizibilitate» în această clasă de aviație).
Exact din același motiv, sarcinile de lovire a infrastructurii ucrainene au fost delegate bombardierelor strategice (deși inițial au fost efectuate în principal de către Marina Militară): resursa lor în anii următori va fi oricum epuizată, stocurile de rachete de croazieră ale avioanelor de tip vechi sunt uriașe și nerevendicate, iar pentru publicul patriotic care adoră «loviturile nucleare asupra bastioanelor imperialismului occidental» acestea sunt total nepotrivite. Așadar, căutarea unei moralități profunde în această poveste este complet inutilă“.
„Aceasta este o lovitură psihologică împotriva Rusiei. Acest atac asupra unei ținte militare din adâncul Rusiei va provoca consternare în rândul unui public care credea că este în siguranță față de război“
Generalul australian Mick Ryan a făcut, pe contul său de Twitter, o scurtă analiză preliminară a loviturilor date asupra aeroporturilor ucrainene. El consideră că e vorba de niște evenimente cu impact psihologic, care vor determina Rusia să-și schimbe strategia în condițiile în care numeroase alte ținte militare vitale se află acum în raza de acțiune a ucrainenilor, iar sistemul antiaerian s-a dovedit ineficient.
Citiți mai jos analiza generalului Mick Ryan.
There remains much uncertainty about the reported Ukrainian strike on Russian airbases in the past 24 hours. This appears to provide some corroboration. What does this mean for the Russo-Ukraine war? 1/15 🧵 https://t.co/iTW2m12jiH
— Mick Ryan, AM (@WarintheFuture) December 5, 2022
„Există câteva implicații importante ale acestei lovituri care merită discutate.
În primul rând, capacitatea Ucrainei de a întreprinde acțiuni țintite la această distanță este impresionantă. Aceste baze se află la peste 700 km de Ucraina. În ciuda disponibilității imaginilor comerciale prin satelit, țintirea la această distanță este dificilă.
Este posibil ca autorii loviturilor să fi avut asistență din partea unor terți în planificarea loviturii, dar acest lucru nu este o certitudine. O combinație de materiale din surse deschise, cunoașterea lacunelor din rețeaua de apărare aeriană rusă și observarea la sol e posibil să fi fost suficientă.
În al doilea rând, Ucraina adoptă măsuri mai active pentru a reduce și a preveni loviturile cu rachete rusești asupra cetățenilor și infrastructurii sale. Acesta este un pas logic. Deoarece Ucraina nu va lovi ținte civile rusești, Rusia are un avantaj asimetric cu atacurile sale cu rachete.
Prin urmare, acesta este modul Ucrainei de a spune că rușii nu au avantajul asimetric cu rachetele lor cu rază lungă de acțiune pe care ei cred că îl au.
În al treilea rând, baza aeriană rusă este o țintă de război legitimă pentru ucraineni. Avioanele și echipajele bazei de acolo au desfășurat operațiuni militare împotriva Ucrainei și a populației sale. Totuși, asta nu îi va opri pe ruși să se plângă.
În al patrulea rând, unde au fost lăudatele sisteme antiaeriene rusești care i-au îngrijorat pe planificatori pe tot parcursul Războiului Rece? Așa cum au demonstrat podul Kerci și alte lovituri din Crimeea, apărarea Rusiei împotriva unui adversar determinat și creativ s-a dovedit a fi poroasă.
În al cincilea rând, atacul – dacă într-adevăr a fost un atac ucrainean – este o altă demonstrație a încrederii și voinței Ucrainei. De asemenea, arată că vor profita de impulsul lor în război pentru a continua să-i lovească pe ruși acolo unde îi doare în timpul iernii.
În al șaselea rând, ucrainenii – așa cum au făcut-o pe tot parcursul acestui război – vor învăța din acest lucru și se vor adapta. Este puțin probabil ca aceasta să fie ultima dată când încearcă o astfel de lovitură asupra forțelor strategice rusești.
În al șaptelea rând, aceasta este o lovitură psihologică împotriva Rusiei. Acest atac asupra unei ținte militare din adâncul Rusiei va provoca consternare în rândul unui public care credea că este în siguranță față de război. Va fi interesant de văzut reacția mașinăriei de propagandă rusești.
În cele din urmă, Rusia ar putea fi nevoită să își regândească poziția defensivă mult mai departe de granițele Ucrainei ca urmare a acestei lovituri. Există multe aerodromuri, centre de comandă și logistică mult mai aproape de Ucraina care sunt acum în pericol.
Este posibil să aflăm mai multe despre acest lucru în zilele următoare. Dacă într-adevăr a fost o lovitură ucraineană, există multe implicații interesante. Dar arată din nou că Ucraina are inițiativa în acest război și intenționează să o mențină la fiecare nivel la care se desfășoară acest război“.
