Comuniștii au folosit Canalul Dunăre – Marea Neagră drept lagăr de exterminare. Pe ei nu i-a preocupat canalizarea, ci doar Canalul. Cel de exterminare.
Era o uliță liniștită, acum e un șantier: se face canalizarea la Brădiceni! Se face în toată comuna Peștișani (Gorj), care are 7 sate, printre care Hobița lui Brâncuși, aflată la un kilometru vest de Brădiceni.
E o lucrare de zeci de milioane de euro. Fără fonduri europene, ar fi imposibil de făcut.
Apropo: rușii au domnit pe-aici vreo 45 de ani (cu slugile lor româno-comuniste cu tot), dar la așa ceva nu s-au gândit. Erau ocupați cu jaful.
Canalizarea face diferența între Evul Mediu și civilizație. Avem o apă extraordinară la Brădceni, e la doi metri adâncime – „stăm pe apă”, cum se spune – și e păcat s-o poluăm cu bude înfipte prin fundul curții sau cu detergenți aruncați pe pământ ori pe pârâu (prea puțini oameni au fose septice).
Odată cu canalizarea, vom putea reveni la apa curată de acum 40 de ani (când spălam mai mult cu leșie decât cu detergenți, care erau „produse de contrabandă”) și la pâraiele pline cu pești de toate felurile și mărimile, de-i prindeam și noi, copiii, cu mâna, cu leasa, cu vârșia sau cotărița.
Europa ne scoate din Evul Medu și ne aduce direct în secolul XXI, chiar dacă avem conducători de secolul XVIII, cu apucături fanariote.
Una dintre marile minciuni ale democrației postcomuniste sună cam așa: „Ăștia nu sunt în stare nici să repare ce-a construit Împușcatul!”. Minciuna a pornit de la o frază cacofonică a „Prințișorului” Nicu Ceaușescu, rostită la începutul anilor 90: „Ăștia nu sunt în stare nici să văruiască ce-a construit tata!”.
Înaintea fanarioților de azi, au fost fanarioții comuniști, mult mai răi și mai periculoși, pentru că nu dădeau socoteală nimănui. În democrație, de bine, de rău, mai scrie un site, mai dezbate o televiziune, nu e chiar tăcere totală, oricât și-ar dori partidele aflate la guvernare să cumpere toată mass-media cu bani de la buget.
Industria de azi e mai puternică și mai eficientă decât cea din 1989. Sunt sute de fabrici construite, fără tam-tam, în ultimii 20 de ani, de către companii străine, mai ales în Ardeal și în zona București-Ilfov. Acestea lucrează pe profit, adică eficient, pentru că sunt mult mai adaptate la piața globală din prezent. Fabricile ceaușiste se bazau pe piața comună a statelor comuniste (CAER), piață care nu mai există de peste trei decenii.
A nu se înțelege că fabricile ceaușiste trebuia căpușate, falimentate, desființate, închise, așa cum s-a întâmplat cu multe dintre ele! Unele – puține – au fost retehnologizate și funcționează și astăzi, în regim privat, ba chiar mult mai bine decât în ’89 (exemplu: Uzinele Dacia de la Colibași).
Cele mai multe fabrici construite în comunism (mai ales în anii ’60-’70), cu prețul îndatorării externe (peste 12 miliarde de dolari, plătiți cu mari sacrificii în anii ’80), au fost jefuite și distruse de mafia sovieto-rusească a lui Ion Iliescu, în primii 7 ani de democrație defectuoasă, dominați de partidul unic FSN/PDSR, urmașul de facto al PCR.
Comuniștii convertiți la capitalism s-au îmbogățit pe suferința a milioane de compatrioți, prin câteva metode murdare:
- au căpușat fabricile de stat pentru a-și crește afacerile private (ex.: mașini și utilaje de foarte bună calitate, cumpărate din Germania Federală pe valută forte, au fost transferate la SRL-urile directorilor sau ale complicilor acestora la prețuri de nimic, prin „casare”);
- au vândut hale întregi și utilaje grele la fier vechi;
- au valorificat imobiliar hectarele sau zecile de hectare pe care le avea fiecare fabrică;
- au luat șpăgi grase la privatizare, acolo unde a mai rămas ceva de vândut.
Această rețetă a fost aplicată unor uzine enorme, precum Aro Câmpulung, Tractorul Brașov, Autocamioane Brașov, IMGB, Semănătoarea etc. Toate acestea puteau fi modernizate prin privatizări corecte, făcute la timp și neafectate de corupție, dar gașca lui Iliescu a ținut să-și facă propriii miliardari prin distrugerea industriei.
Așadar, dacă industria comunistă a fost distrusă de cineva, a fost distrusă chiar de comuniștii revopsiți în feseniști! Fabricile lui Ceaușescu au fost distruse de oamenii lui Iliescu – ambii fiind creațiile politice ale Moscovei!
Comunismul – incluzând și forma sa mascată, neocomunismul – a dărâmat tot ce construise cu mari sacrificii din partea populației.
Dar dincolo de industrie, comunismul a neglijat aproape complet investițiile în infrastructură. Trei exemple: infrastructura rutieră, canalizarea și turismul. Cele trei au explodat în ultimii 17 ani – adică din 2007, de când România e membră a Uniunii Europene – grație fondurilor europene.
Nu mai există comună din România care să nu aibă măcar două-trei pensiuni, dacă nu 10 sau 50, în funcție de profilul localității respective. În 1989, nu aveai unde să te cazezi, trebuia să cauți pe la oraș. Și așa ar fi situația și astăzi, dacă am fi rămas la mâna statului român. Din Evul Mediu ne scoate Europa, nu guvernările de la București!
Să vă mai amintesc patimile alimentare ale populației? Hypermarket-urile de azi se află la secole distanță de magazinele alimentare din comunism.
Dar apropo de canalizarea de pe ulița mea, de la care am început acest articol. Am văzut mesaje de genul: dacă rămâneau comuniștii la putere, am fi avut canalizare în toate satele României! E adevărat, dar cu o precizare: am fi avut canal cum am avut în anii 1949-’53, când cea mai înspăimântătoare expresie era „La canal!”.
Comuniștii au folosit Canalul Dunăre – Marea Neagră drept lagăr de exterminare. Până în 1989, nu și-au reunoscut niciodată crimele din acei ani cumpliți. Asta înseamnă că și le-au asumat până la capăt, fiind capabili oricând să le repete, dacă era nevoie, pentru a-și strivi „dușmanii de clasă”.
Pe comuniștii nu i-a preocupat canalizarea, ci doar Canalul. Cel de exterminare.
tu nu vezi ca 48% din romani vor comunism, vor si la Canal?
Toate punctele de vedere sunt corecte, pana la „slugile romano-comuniste”.
Serios? Tot atat de romani pe cat Ivanovici-Sosoaca. Ma rog…
Minoritatile sunt bune, majoritatea romaneasca e rea. Ca asta e punctajul neo-marxist.
Si dupa aia ne miram ca orice psihopata cu nume si comportamente ne-romanesti, se drapeaza in tricolorul si le deruteaza IFF-ul stampilatorilor romani.
Neo-marxismele astea au creat-o pe Sosoaca. In fine, Sosoaca l-a inteles mai bine pe Saul Alinsky, si va bate crancen.
Sosoaca, de una singura a ocupat toata nisa exhibitionista si para-psiho-crestineasca.
Excepțional, domnule Cartianu! Mă descopăr și mă înclin.
Dar ce-i de făcut ca să scăpăm o dată de „EI”, că m-am săturat? Și viitorul politic al țării e sumbru.