Pe Remus Cernea, primele zile ale războiului din Ucraina l-au găsit la vama Isaccea, ajutând refugiați ucraineni. Miile de oameni disperați care intrau zilnic în România i-au dat imboldul de a merge în Ucraina și a spune lumii despre genocidul pe care dictatorul Putin îl comite împotriva unui popor independent și suveran. Remus a fost pe frontul războiului, iar acum ne povestește și nouă.
„Acest război ne privește”, spune Remus Cernea, într-o zi tihnită de vară, pe o bancă în Cișmigiu. Tocmai s-a întors din Ucraina, unde „moartea plutește în aer, deși oamenii încearcă să trăiască normal”.
Fost deputat, în prezent activist civic, Cernea a simțit nevoia să plece în țara vecină, unde războiul aduce urgie. A ajuns la Lvov, apoi la Kiev, pentru ca la final să meargă la Harkov, pe linia frontului, „unde ai conversație cu moartea”. Zilnic loveau 15-20 de rachete rusești.
Ajutorul dăruit de poporul român refugiaților ucraineni nu a rămas fără ecou. Remus Cernea s-a simțit bine primit: „În Ucraina, când spui că ești român, ești fratele lor. Noi, românii, ne bucurăm de un uriaș respect acolo”.
Dar războiul continuă, la fel și uciderea ucrainenilor nevinovați. Ce mai poate face România? „Putem face enorm, în plan umanitar. Ucrainenii au nevoie de ambulanțe, pe front. Chiar nu am putea organiza o strângere de fonduri?”.
Abia întors din Ucraina, Remus Cernea va pleca înapoi, în luna august: „Vreau să fiu parte din mărturiile care arată lumii ce se întâmplă acolo”.